Romanul POVESTE DE IUBIRE DIN ALT VEAC semnat de ANI OPREA DELEANU (prozator, lingvist, folclorist, traducător, prof. univ.dr. – Reșița) și MARCU MIHAI DELEANU (prof. de limba și literatura română- Reșița) – la prima vedere un simplu roman epistolar – se vădește la o atentă lectură a fi o amplă cronică de familie, întrețesută în cronica unei epoci.
Meritoriu este demersul autorului Marcu Mihai Deleanu de a-și imortaliza literar soția Ani -recent trecută la cele veșnice – făcându-i publice scrisorile. Este evidențiat astfel – prin destăinuirea forței mărturisitoare a unei mari iubiri pasionale – talentul scriitoricesc al semnatarei epistolelor.
Publicarea corespondenței începuturilor amoroase (anii 1959-1964) dintre cei doi tineri – viitorii soți Deleanu – are darul să trezească cititorului (septuagenar mai ales) autentice aduceri aminte din propria biografie atât sentimentală cât și profesională etc. Dialogul celor doi protagoniști pe marginea scrisorilor din urmă cu jumătate de veac – lecturate Anișoarei ajunsă pe patul suferinței -, precum și trimiterile la evenimente, situații și amănunte din perioada începutului legăturii lor dar și din perioade ulterioare, inclusiv din actualitatea imediată, fac din carte un sugestiv tablou psiho-social de epocă. În multe momente ale lecturii cititorul este de-a dreptul copleșit de emoții, rememorând proprii experiențe de viață, proprii trăiri cu bucurii și necazuri, fericiri și dureri, speranțe și deziluzii…Or, dacă și ,,alții” se regăsesc în trăirile literaturizate ale autorilor ,,poveștii de iubire din alt veac”, înseamnă că opera are autenticitate, vigoare și valoare!
Sunt multe elemente structurale remarcabile în acest roman. Impresionează de pildă iscusința autorului-destinatar al măgulitoarelor scrisori de a îmbina planurile temporale, aducând cu mult talent trecutul în actualitate sau, dimpotrivă, împingând prezentul în trecut, conferind astfel un plus de plastucitate narativă romanului. Impresionează apoi sinceritatea, uneori crudă, în destăinuirea propriilor carențe intelectuale (deși student la filologie, făcea unele greșeli gramaticale, corectate pe textul scrisorilor primite de exigenta iubită ) sau morale ( este confruntat verbal de fidela soție cu …contestate de el derapaje amoroase, indirect sugerate). Se conferă astfel cărții o suplimentară notă de autenticitate și credibilitate autobiografică. În construcția romanului se remarcă a fi inspirată și opțiunea pentru promovarea integrală doar a scrisorilor îndrăgostitei, destinatarului conferindu-i-se doar spațiul sumar, selectiv, comentativ al epistolelor. În schimb el are rolul principal, decisiv în cele din urmă, în impunerea ideii publicării arhivei epistolare semicentenare. Nu în ultimul rând este de reținut invocarea unor personaje: vechi cunoștințe, vecini, prieteni provenind din mediul rural, prin intermediul cărora este etalat limbajul savuros, neaoș, ardelenesc sau moldav.
Concluzionând voi sune că avem plăcerea unui roman de excepție, original și savuros, chiar dacă finalul îți inundă ochii de lacrimi și-ți induce simțământul neputinței în fața destinului, cu implacabila lui trecere…. O carte document, inedită. Romanul trebuie citit ,,dintr-o bucată”, pe nerăsuflate, pentru a-i simți patosul și a-l putea aprecia la adevărata lui valoare.
. .
Ioan WEIDNER-CIUREA
