Una dintre învățăturile creștine este dragostea. Haideți să ne unim în această dragoste frățească și să-i alinăm și pe acești dragi români ai noștri înzăpeziți în deznădejde, deși vine vara…
S-au stârnit câteva curiozități prin lipsa mea de reacție la unele evenimente din ultima vreme. N-am prea multe de spus… Așa-i firea omului! Mai întortocheată decât un labirint. Când ești încrezător, crezi că le știi pe toate, dar se întâmplă uneori să te trezești singur între propriile ziduri. Și-atunci cine te scoate dintre ele? Lumina – cea îndelung răbdătoare să fie și găsită, nu doar căutată. Am lăsat în urmă o cale cu oameni dragi și buni care mi s-a potrivit ca o haină de împărăteasă pentru o vreme, și-am luat crucea cerșetorului în spinare. Mi-e mai liniște așa când mi-e prieten Bunul Dumnezeu, care, iată, nu încetează să mă uimească și mă cheamă la greu.
Cine mai vine cu mine? Am nevoie de 100 de creștini care să urmeze Calea Domnului. De fapt, avem nevoie, căci suntem mai mulți pe această cale. Vă asigur că e frumoasă, demnă și binecuvântată ca sufletul unui prunc urcat prea repede în Rai. La capătul ei ne vom îmbrățișa, vom plânge și ne vom veseli cum o vrea Domnul. Dar pentru asta este nevoie de multă Răbdare, Credință, Iubire și Unitate. Nu va fi ușor, dar va fi o mare izbândă creștinească, prin care ne vom mai înălța și noi sufletele un pic. De ce este nevoie de 100 de creștini? O să vedeți despre ce este vorba dacă aveți răbdare să citiți. Știu, e mult, iertare! Cu cât vom fi mai mulți, cu atât va fi mai bine…
În martie când am fost sunată și informată prima oară despre nevoile micii comunități românești din localitatea Mărtănuș/ Covasna, n-am auzit chemarea Domnului, deși m-a trecut un fior. Nu intru în amănunte.Tocmai izbucnise pandemia, era un haos peste tot. Cei cu care am discutat atunci știu despre ce este vorba. La cel de-al doilea apel m-am simțit la fel de neputincioasă ca și prima dată. Duminică, 31 mai 2020, după slujbă, am fost apelată iar, și parcă am auzit strigătul deznădăjduit al Lui Dumnezeu în glasul inimoasei doamne Lăcrămioara Roman care m-a sunat să-și spună păsul. Un om dedicat care s-a pus în slujba Bisericii din Mărtănuș din dorința creștinească de a fi aproape de Biserică și de preotul cel tânăr, venit anul trecut în comunitate lor să le mângăie rana. Căci de prea mult timp, și de prea multe ori au fost lăsați în plata Domnului, fără preot ani de zile și la mila autorităților, oarbe la nevoile lor de cele mai multe ori, într-o biserică scorojită de vreme și șubredă din temelii de ninsori și ploi.
În februarie anul trecut, tot la chemarea lor scriam în cotidianul Mesagerul de Covasna despre marea bucurie de a se fi îndurat Dumnezeu de plânsul lor, atunci când în sat le-a fost trimis un preot din Păpăuți, tânărul paroh Nicolae Ovidiu Timaru. O comunitate greu încercată de-a lungul istoriei neamului. Vă invit să citiți câte ceva din ce am scris la linkul: https://mesageruldecovasna.ro/biserica-cu-hramul-adormirea…/
Azi în zi de sărbătoare pentru țărișoara noastră, vin în fața domniilor voastre să vă cer la rândul meu ajutorul pentru românii noștri greu încercați. Împreună putem ridica această rană a țării la rang de izbândă pământească, și-apoi la cer s-o vindece Bunul Dumnezeu. Dar pentru asta nu sunt de ajuns rugăciunile, ci este nevoie de sprijinul nostru, atât moral, cât și financiar pentru ca acești români, frați ai noștri, să nu se simtă singuri și deznădăjduiți în fața acestor vremuri neprietenoase.
Acești vrednici români din Mărtănuș, păstrători de valori și tradiții ale satului românesc, aparținând Parohiei Ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”,– o mână de familii cât să le numeri pe degetele Lui Dumnezeu – se află în mare cumpănă. Înzăpeziți în deznădejde, deși vine vara, ne cer sprijinul pentru a putea duce la capăt această mare lucrare care s-a pornit de câteva luni la biserica lor.
Este adevărat, s-a primit finanțare pentru refacerea bisericii din temelii, un proiect realizat prin fonduri europene, biserica fiind monument istoric, și din fotografii se poate vedea ce muncă titanică este acolo, dar sunt anumite obiecte de cult care trebuiesc schimbate ori recondiționate, iar pentru acestea, deși s-au făcut demersuri, nu s-au obținut bani, din lipsă de fonduri. Pe motiv de pandemie, nici nu vor obține nimic anul acesta, așa că sunt nevoiți să se descurce singuri.
Cuvintele pe care am să vi le relatez mai jos, mi-au rămas întipărite pe suflet. Le dau drumul în lume, așa cum am făcut și altă dată când mi-am propus să adun 100 de cărți pentru frații români din Tatarbunar/ Ucraina și prin generozitatea domniilor voastre, m-am trezit cu peste 1000 de exemplare. Multe dintre ele rămase la Universitatea de Stat „B.P Hașdeu” din Cahul/ R. Moldova, neavând nicio șansă de a trece granița cu ele în Ucraina. Ca și atunci, tot sunată și rugată să adun cărți, Bunul Dumnezeu va ști și acum unde trebuie să ajungă mesajul meu pentru a îndeplini și această misiune. Am mai spus: unii dintre noi suntem doar instrumente prin care lucrează Dumnezeu și mai mare binecuvântare nu e! Iată…
„Scrie tu, Mihaela, ceva despre necazul nostru. Poate vede cineva în pagina ta și ne ajută și pe noi. Suntem disperați. Nu mai știm încotro s-o luăm… Am găsit pe cineva la Arad să recondiționeze cele patru icoane ale bisericii, dar ne costă 3500 de euro, iar noi suntem așa de amărâți, că nu avem cum să adunăm banii. Mulți au rămas fără locuri de muncă în perioada pandemiei, cu un singur salariu în casă… Abia ne descurcăm pentru noi. Doamna la care le-am trimis s-a apucat de ele și treaba merge bine, dar nu știm cum să o scoatem la capăt cu banii.” – Lăcrămioara Roman.
– Vai, de mine! Cu prețul acesta cumpărați alte icoane noi și mai frumoase…
– „Da, tu Mihaela , dar alea ne reprezintă pe noi românii. Una dintre icoane este veche, de prin 1790 și ceva… nu prea se vede bine scrisul. Doamna care se ocupă de restaurare, a zis că nu a mai văzut așa pictură. Chiar dacă nu are valoare artistică, are una sentimentală și de mare însemnătate pentru noi românii de aici. Este dovada continuității noastre pe aceste meleaguri.”
Și pe bună dreptate! Cum să arunci icoanele la care ți s-au închinat, s-au rugat și au plâns strămoșii în cele mai cumplite momente ale istoriei locului? În completarea celor menționate mai sus vin cu câteva date culese de pe site-ul creștinortodox.ro. „Construcția bisericii actuale din localitate s-a făcut între anii 1783-1796, prin contribuția locuitorilor și a daniilor din satele învecinate, având hramul Adormirea Maicii Domnului. Mărturii ce arată ridicarea ei în acest răstimp sunt cele 4 icoane de pe catapeteasmă: Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, icoana hramului (Adormirea Maicii Domnului) și Sfântul Nicolae, pe toate fiind scris anul 1796. ” Mai multe se pot afla accesând linkul: https://www.crestinortodox.ro/…/romanii…/martanus-82252.html
De ce am scris la începutul intervenției mele că avem nevoie pe această cale de 100 de români? La un calcul simplu, este de înțeles. 3.500 euro împărțit la 100 egal 35 de euro de persoană. Nu este o sumă pe care să și-o permită toată lumea în aceste vremuri, e adevărat, dar nici exagerat de mare să nu se găsească 100 de români inimoși care să facă această mică donație, în schimbul căreia, părintele Nicolae Ovidiu Timaru își ia angajamentul să-i pomenească pe donatori până la sfârșitul anului.
Cu acordul preotului paroh și al consilierilor Bisericii din Mărtănuș/ Covasna, fac public contul unde se poate depune cât vă lasă inima. Sub 35 de euro sau peste, orice sumă va fi binevenită și utilizată în mod corespunzător. Dacă Dumnezeu va face o minune și se vor aduna peste 3500 euro, banii vor fi folosiți pentru schimbarea iconostaselor vechi și ponosite care nu mai pot fi folosite. Și câte și mai câte trebuie și la o casă nouă, dar într-un locaș sfânt care trebuie să fie vrednic de a-l sluji pe Dumnezeu?!
M-am lungit cu vorba și am dat-o în povești, iertare! Nădăjduiesc să fie de mare folos.Mulțumim tuturor celor care vor jertfi din puținul sau multul lor în numele Mântuitorului Hristos. Sfinții celor patru icoane să vă aibă în pază și să vă ocrotească la tot pasul. Doamne ajută!
Contul Parohiei Ortodoxe Mărtănuș
RO07RNCB0127007521450001
Mihaela Aionesei, 4 iunie 2020, Târgu Secuiesc
