Situat în centrul României și apărat de Carpații de Curbură, micul oraș Sfântu Gheorghe are nevoie de noi ca să-i asigurăm spații verzi și păduri curate, pentru că în fața noastră natura este neajutorată. Prezentei poluări a spaţiilor verzi şi a pădurilor trebuie să-i găsim o metodă de diminuare sau chiar şi de eliminare.
Natura, prin definiţia din dicţionar este realitatea materială, dar oare nu este mai mult decât atât? De ce în ultimii ani se ridică tot mai multe semne de întrebare în legătură cu păstrarea spaţiilor verzi şi a pădurilor, şi în general a naturii întregi? Răspunsul este: o problemă pare să persiste în continuare după mult timp – poluarea mediului înconjurător.
Pădurile ocupă 26% din spaţiul României, însă nu procentajele sunt cele care ne ajută să realizăm că pădurile sunt de o importanţă care este luată în serios de prea puţini dintre noi. Ele sunt cele care ne oferă hrana, ne împrospătează aerul pe care îl respirăm şi de care avem atâta nevoie şi ne oferă multe altele, însă noi ce-i oferim? Dacă te-ai opri un moment în loc şi dacă ai privi în jurul tău cu ochii deschişi, ai realiza că natura are nevoie de tine ca să o îngrijeşti şi să o respecţi. Şi dacă nu putem ajuta natura de la nivelul întregii ţări, haideţi să protejăm natura existentă în micul nostru oraş, deoarece, cu paşi mici, ajungem să ajutăm natura întreagă.
În primul rând pădurile din Sfântu Gheorghe sunt ameninţate de defrişările care cu fiecare zi trecătoare îşi extind teritoriul. Defrişări se execută peste tot, prin Harghita, prin judeţul Covasna. Se taie copaci fără a se lua în considerare consecinţele. Dincolo de lemnul care ne interesează pe plan economic, pădurile sunt un complex de elemente care ne asigură viaţa de zi cu zi şi acest lucru ne-ar putea face cumva să ne gândim o a doua oară înainte să distrugem ceea ce ne ajută?
E prea multă defrişare şi prea puţină replantare şi acest lucru duce la un dezechilibru. Dacă tot ne permitem să tăiem în neştire de ce nu şi replantăm? Acest dezechilibru duce la deşertificare şi asta ar trebui să ne sperie şi să trezească în noi dorinţa de a îndrepta daunele produse. E trist atunci când vezi că pădurile din afara oraşului încep să se îndepărteze şi să se micşoreze.
În al doilea rând, deşeurile părăsite pe solul din păduri afectează calitatea apei, apa care ajunge şi la noi dar şi la plante şi copaci. Fie că se depozitează deşeurile strânse din oraş în afara acestuia fie că sunt aruncate deşeuri în timpul unei plimbări în aer liber, acestea sunt în mod direct participante la poluarea solului care duce mai apoi la infiltrarea unor deşeuri în pânza freatică şi aici apa poluată nu mai are aceeaşi abilitate de a asigura plantelor substanţele necesare. Este un lanţ al poluărilor care porneşte de la om şi ajunge să afecteze natura încă o dată.
Pe când pădurile şi defrişarea lor impun o problemă serioasă, poluarea râului Olt şi a malului lui impun o altă problemă care pare a nu fi luată în calcul. Malul nu mai e verde, iarba şi plantele ce ar trebui să dea viaţă peisajului, stau culcate la pământ. Peturi şi deşeuri sunt multe de-a lungul râului şi nimeni nu se ridică de la locul lui să le strângă. Apa e poluată şi ea, plină de deşeuri ce ar fi trebuit să fie aruncate într-un loc amenajat.
Natura e legată de mâini şi de picioare în faţa neglijenţelor noastre. Realizând astăzi ceea ce ar fi trebuit să realizăm cu mult timp în urmă, poate totuşi reuşim să refacem ceea ce am stricat.
O primă acţiune care să revizuiască atitudinea noastră faţă de natura porneşte de la educaţia ecologică. Atunci când nu cunoaştem ameninţările care ne sunt în jur, adoptăm o atitudine neutră, nici pro, nici contra, însă pentru aceasta trebuie să concepem cât mai multe proiecte pentru a face cunoscute toate probleme de natură ecologică şi acţiunile care ar putea să diminueze daunele. Unele informaţii despre protejarea mediului înconjurător trebuie cunoscute de fiecare dintre noi. Să facem cunoscută ideea că natura ne este cel mai bun prieten şi că trebuie să o respectăm întocmai. Să începem în şcoli această acţiune, să oferim elevilor şansa de a schimba situaţia actuală a naturii.
Un al doilea tip de acţiune sunt voluntariatele. Voluntariatul pentru natură trebuie să fie făcut de cât mai mulţi dintre noi.
Dacă noi am luat de la natură fără ca ea să ne ceară ceva în schimb, acum e rândul nostru să-i oferim îngrijire fără să luăm nimic. Să adunăm deşeurile de pe malul Oltului, pentru ca peisajul să fie viu din nou. Să încercăm să replantăm copaci pentru ca pădurea să înflorească şi ea. Pădurile întâmpină turiştii la intrarea în oraş. Imaginea unei păduri neîngrijite este o imagine tristă.
După cum spunea poetul englez William Wordsworth: „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o”. Să iubim natura pentru tot ceea ce ne oferă şi să ducem o viaţă eco!
Echipa Young Reporters for the Environment A Colegiului Naţional Mihai Viteazul: Frâncu Alexandra, Ciubotaru Mihai, Necşulescu Eduard Călin Radu Alexandru, Konyo Andrea Ioana şi Bulai Daniel, Coordonaţi de prof. Oana Păduraru
