Mulți dintre oamenii trecutului aveau o dantură puternică și sănătoasă pe tot pascursul vieții, fără a apela, cum fac oamenii zilelor noastre, la servicii de specialitate și tratamente scumpe. Oare cum reușeau? Un factor important îl reprezenta, pe lângă factorul genetic, hrana naturală, fără compuși chimici. Iar pentru curățarea danturii apelau la ce se găsea prin gospodărie și pe câmp, în special la câteva plante, la sare și cărbune.
Legat de igiena dentară și de leacuri pentru dureri dentare, am aflat din câteva surse că se mesteca ceară de albine pentru curățarea dinților și se ținea cuișor la măseaua sau dintele inflamat. Ceaiul de coada șoricelului era bun de ținut pe gingia inflamată, planta fiind cunoscută pentru efectele antiinflamatorii și antiseptice, printre altele. Se mai folosea ceai de mușețel, de mentă, sunătoare sau cimbru pentru aceeași problemă. Câțiva informatori mi-au mai dezvăluit și alte metode de curățare și întreținere a danturii în lumea satului tradițional.
Doina Dobreanu (publicist, etnograf) – „Tot ceea ce exista în bucătăria țărănească avea și utilitate terapeutică! Tata își curăța dinții cu ață pentru mașina de cusut, își spăla dinții cu sare pusă pe degetul arătător umed sau cu bicarbonat de sodiu alimentar, și-i albea cu praf de cărbune pisat, din jar stins. Am încercat și eu. El era împotriva pastei de dinți chimicale. A avut toată viața dantura completă și nu a fost la dentist niciodată”.
Raluca Olaru (fitoterapeut, herbalist) – „Pentru curățarea dinților mulți mestecau mentă, cimbrișor sau muguri de brad. Unii se mai spălau și cu perie”.
Livia Harpa (solist, etnograf) – „Am auzit că se folosea Măselarița, buruiană cu care bătrânii se tratau la măsele, de aici cred că provine și denumirea ei. Planta este toxică și se folosea ceai doar pentru a clăti gura, fără a înghiți”.
Medicina dentară actuală folosește în continuare proceduri care includ sarea și bicarbonatul de sodiu în igienizarea dentară. De asemenea, multe produse destinate îngrijirii cavității bucale includ sarea, bicarbonatul și extracte din diferite plante, precum cele deja menționate. Cu alte cuvinte, baza pusă de medicina tradițională în acest domeniu se menține.
Un material MNCR de Cosmina Marcela OLTEAN
Foto, Coada șoricelului (Achillea millefolium), plantă cunoscută pentru efectele antiinflamatorii și antiseptice. Ceaiul sau infuzia din această plantă se ținea pe gingia inflamată.
– – –
