În vizita la o familie de…elefanți
Beneficiind de importantul suport oferit de UNESCO, așa cum am arătat data trecută, țările sărace din vechea Indochină (Laos, Cambodgia, Vietnam) au luat treptat avânt. Care era, oare, cea mai simplă soluție să iasă din marasmul economic? Încurajarea turismului și agriculturii tradiționale. Aveau frumuseți naturale, vestigii, resurse, artă culinară exotică. Stăteau însă prost cu infrastructura.
Exact ca în …România.
„Secretul lui Polichinelle”
Numai că asiaticii s-au mișcat repede, așa cum fac ei de regulă. Iată „Secretul lui Polichinelle” în ceea ce-i privește.
Dar stați, nu toți cititorii au habar de unde vine expresia asta. Chit că îi consider la fel de inteligenți ca și mine, am să detaliez, totuși, zicerea, făcând o mică paranteză. Numitul Polichinelle are cetățenie franceză și provine din lumea teatrului de marionete. A văzut lumina rampei taman în secolului XVI, devenind vestit abia după deces.
Se spune că ”secretul” său provine de la o pățanie hazlie. Încălcând legea, urma să aibă de-a face cu Justiția, fiind pasibil de o pedeapsă aspră. Speriat își angajează un apărător. Acesta îi arată ce articol din Codul Penal a încălcat. Când avocatul iese pentrru o clipă din cameră, Polichinelle rupe pe furiş foaia, crezând că-n felul acesta a scăpat. Așadar, nu va mai fi condamnat, deoarece a dispărut… textul de lege care-l încrimina. Sic!
Cu alte cuvinte „Secretul lui Polichinelle” este considerat de naivi o mare taină, dar în realitate e cunoscut de toată lumea…
…Revenind la istoria revigorării Indochinei, am reținut că după cucerirea Independenței de către fiecare stat, autoritățile s-au mobilizat. Numai că au făcut-o diferit. Într-o țară s-a acționat mai rapid, în alta mai lent. Un guvern a optat doar pentru „cârpirea” de fațadă a obiectivele de interes turistic rămase după „greaua moștenire” colonială (cunoașteți terminologia?). Alt guvern mai pragmatic a dispus măsuri ferme de refacere a stricăciunilor, iar al treilea și-a pus serios problema modernizării accelerate a infrastructurii.
Ghici, cine a avut de câștigat? Și în scurtă vreme, ca prin farmec, au început să apară primii turiști. Vestea s-a răspândit. Atrași de fermecătoarea și misterioasa Indochină, vizitatorii și-au trecut în agenda de vacanță aceste destinații exotice, prea puțin cunoscute în Occident.
Startul l-a dat Vietnamul, cu mirificul său Halong Bay, socotit „Cel mai frumos loc de pe Pământ” (inclusiv de către cunoscutul designer român Cătălin Botezatu). Cu cele 3.000 de insulițe calcaroase pline de vegetație, înconjurate de apa de culoarea turcoazului, acest Golf Unic a atras vilegiaturiștii ca un magnet. Așa se face că în 2018 au ajuns acolo (țineți-vă bine de scaun să nu cădeți) nu mai puțin de…șapte milioane de oaspeți. Cu portofelele doldora de dolari.
În topul regional pe locul second se găsește monumentalul Complex Religios Angkor Wat, unde poposesc anual în jur de două milioane de curioși. Anul acesta se pare că cifra a crescut semnificativ (fiindcă am fost și eu pe acolo) noii-veniți contribuind cu valută forte la propășirea Cambodgiei. De aceea imaginea turnurilor Templului hindus se află pe Drapelul Național Khmer.
Acum nu mai este nece
sară reclama. Inițial da, iar cele două filme americane de succes au contribuit la realizarea unui advertising cu un uriaș impact mondial: „Avatar”, în primul caz, peliculă ce a avut cele mai mari încasări, depășind „Titanicul”. Iar pe locul doi s-a situat pelicula „Lara Croft-Tomb Raider”. Îmi amintesc și acum de relatările tabloidelor vremii referitoare la venirea superstarului Angelina Jolie în Cambodgia în anul 200
1, la filmări. Fascinată de locuri și oameni, la plecare s-a decis să-l adopte pe primul sau copil, micuțul Maddox. La scurtă vreme industria de loisir „a explodat” în Indochina.
Aflând cam…târziu care este rețea reușitei, statele vecine – Myanmar, Laos, Indonezia, Timorul de Est – se zbat acum să procedeze la fel, punând accent pe îmbunătățirea infrastructurii. Competiția a devenit acerbă și nimeni nu e dispus să facă pași înapoi. În ultimii doi-trei ani Vietnamul a țâșnit în topurile de vacanță ca un veritabil…„dragon” (că tot e la modă termenul pe acolo), realizând un veritabil „boom”. Mai ales în partea de Sud, unde există megalopolisul Saigon, vin valuri, valuri, vizitatorii cu bani mulți în cont. Culmea, cei mai mulți provin din SUA, țară cu care nord-vietnamezii s-au războit pe viață și… moarte. Ei bine, aportul de capital în PIB din turism și agricultura ecologică depășește 25 la sută. Urmează Thailanda și Cambogia, fiecare cu peste 9 % din PIB-ul național. Mai rău stau Myanmar și Laos, cele mai paupere țări din regiune.
Cine știe însă ce le va rezerva și lor viitorul?
Orezul – alimentul de bază în Indochina
Istoria orezului – alimentul de bază în Asia de Sud-Est – a început cu peste …opt mii de ani în urmă, de unde s-a răspândit în lume. Primele culturi au apărut în India și China, iar mai apoi au început să fie căutate în insulele din Indonezia și Japonia, unde a fost până în secolul al XVII-lea principala monedă de schimb. În aceste zone orezul a avut și încă are o strânsă legatură cu Religia, fiind considerat o plantă sacră, o întruchipare a Zeiței Dewi Sri.
În Indochina orezul ( numit științific „Oryza sativa”) este un aliment de bază și se consumă de două ori pe zi în cantități liliputane, c
u diferite adaosuri. Pe Glob sunt cunoscute în jur de 25 de specii, cu sute de varietăți. Alături de grâu, orezul reprezintă cea mai importantă sur
să de hrană din lume. Plantă din familia gramineelor, se cultivă în locuri umede și călduroase, fiind nelipsit din meniul popoarelor orientale. Se consumă cu carne de pui și legume, fiind socotit un aliment indispensabil din hrana zilnică. De ce? Întrucât este bogat în fibre și seleniu. Nu produce colesterol. Medicii îl recomandă pentru prevenirea bolilor de inimă, a cancerului.Are mare trecere în dietele de slăbire. De asemenea, stabilizeză tensiunea arterială și oferă un nivel ridicat de energie pentru organism.
Am să vă spun un secret rușinos: pe mine orezul de pe acolo doar m-a…constipat! (Scuze…)
Sfaturi culinare de la un Master-chef asiatic
…Stând pe îndelete de vorbă cu Pany, un Master-chef laoțian, am aflat că boabele trebuie să fie bine fierte sau ținute în aburi înainte de a fi consumate. Orezul fiert poate fi după aceea prăjit în ulei sau în unt. Deși este un aliment relativ sățios, are o hibă: nu conține aminoacizi esențiali în cantități suficiente. Ca atare nutriționiștii îi sfătuiesc pe consumatori să-l pape împreună cu pește, carne de pui și vită, nuci, semințe.
Atenție însă la carnea de…câine!!! Este socotită o delicatesă în rândul asiaticilor, dar un coșmar alimentar pentru restul lumii. Eu am… mâncat o dată (fără să am habar ce înfulec) și de aceea uneori mai…„latru” la nevastă.
Cifrele comerciale mondiale indică faptul ca numai zece procente din orezul recoltat este comercializat pe plan internațional. Asta deși multe state din Asia de Sud-Est, inclusiv cele din Indochina, îl consideră aliment strategic. Țările în curs de dezvoltare au cea mai mare pondere în comerțul mondial de orez, reprezentând 85% din exporturi. Cei trei mari „jucători” pe piața liberă din zona la care ne referim sunt Vietnam ( cu 8,5 milioane de tone anual), Thailanda (7 milioane) și Laos (3,5 milioane).
Și acum o întrebare de o sută de puncte la Radio Erevan:
-Ce face un vietnamez când vine în România și are doar un sac de orez?
-Își deschide un…restaurant cu specific asiatic!
- Mic tratat despre mijloacele de transport
Trebuie acum să mă opresc neaparat asupra unui capitol drag mie și interesant pentru lectorii mai puțin umblați prin lumea largă: mijloacele de călătorie. Azi voi începe un mic serial în…serial după modelul video PiP („Picture-in-Picture”). Mijloacele de transport se împart în două mari categorii: mecanice și…însuflețite. În prima grupă intră vehiculele ce se deplasează terestru, subteran, aerian, pe (sau sub) apă, cu sau fără autopropulsare, prin rulare, alunecare sau plutire. Preferatele mele – avioanele.
Din a doua grupă – cea cu… patru picioare – fac parte tot soiul de animale care s-au lăsat încălecate. Mă refer la plimbările pe elefant (efectuate de băiatu’ în India și Thailanda), pe cămilă (Uzbekistan), pe dromader (în Algeria și Tunisia), am înotat alături de delfini (în Mexic), pe catâr (în Turcia), pe un cal arab pur sânge (în Sarjah) – care valora cât un „Mercedes” ultimul tip -, pe măgăruș (în Grecia).
Nu m-am plimbat, dar le-am ținut companie, ba chiar am atins un tigru (în Myanmar), un crocodil (în Thailanda) și o cobra (în Maroc). Ultimele creaturi cred că erau tranchilizate, deoarece stăteau insensibile la pozat…
Brrr, și acum mă ia groaza când mă gândesc la ele și la inconștiența mea.
O tot mai mare diversitate
…Mergând mai departe cu clasificarea mijloacelor de transport utilizate prin excursii, menționez neapărat autocarele (care au devenit tot mai confortabile în anii din urmă), vapoarele de croazieră cu „n” punți, TGV-urile (acele „săgeți albastre”, hiper-trenuri fără roți, cu care am atins 430 km pe oră). Ca o experiență neobișnuită, puțin terifiantă, voi menționa…submarinul (!) ce m-a băgat la apă în Marea Roșie. Am folosit, de asemenea, taxiul, ricșa, birja, „tuk-tuk”-ul, șareta, trăsurica trasă de ponei, faetonul, motoreta, jeep-ul 4×4 pentru safari în deșert, bicicleta. Nu figurează ÎNCĂ pe „Lista lui …HCD” helicopterul, tiroliana, parapanta și… trotineta electrică!
Apropo de înmulțirea excesivă a acestui mijloc de deplasare utilizat ca alternativă de mobilitate și soluție salvatoare, în condițiile de trafic urban infernal, au început să apară și bancurile.
Cică până și „Împielițatul” a decis să utilizeze trotineta electrică. Nu și-a pus însă casca, a venit unul cu jeepul peste el, plus că l-a mai și înjurat: „ Fir-ați ai Dracului ăștia pe două roți”…
Și uite așa a ajuns la „Știrile de la ora cinci”. (Va urma)
Horia C.Deliu
