Ajunși la finalul serialului și a… anului, voi trage unele concluzii. Un gânditor a spus după ce a vizitat multe locuri din lumea asta mare: „Printre străini este bine să taci și să dai impresia că esti filosof, decât să vorbești și să înlături orice dubiu!”. Din păcate, eu nu am procedat așa…
Totuși, v-am relatat cu lux de amănunte impresii din acest mega-voiaj tunisian, alcătuit dintr-un Circuit prin Sahara + un Tur ghidat pentru vizitarea vechilor cetăți romane și a principalelor orașe + Două Sejururi înlănțuite în stațiunea de renume internațional Sousse și în Insula Dherba de la Marea Mediterană. Am văzut mult și multe. Dar nu pe fugă.
Dacă vă tentează cumva acest extraordinar proiect de vacanță, însă nu aveți la dispoziție timp suficient (de…bani nu zic nimic), vă recomand o excursie comprimată de minimum nouă-zece zile. Vă veți putea bucura câte puțin din fiecare ofertă, făcându-vă o idee despre acest magnific ținut maghrebian. Mai scurt de atât nu se poate! Ar ieși o „Varză á la Cluj” sau ”Un chou tunisien!”
O imagine veridică a Orientului
Tunisia reprezintă fără doar și poate o imagine veridică a Orientului. Atât ca peisaj, ținută a locuitorilor, mod de viață. Nimic exagerat sau fals. Impresionează ospitalitatea lor firească, bucuria de a primi oaspeți. Am aflat și de unele curiozități și superstiții. De pildă, dimineața când coboară din pat calcă pe podea mai întâi cu piciorul drept, apoi pun și stângul jos! Seară ordinea se inversează??? O altă ciudătenie se referă la faptul că mâncarea se consumă începând din exteriorul farfuriei spre interior, niciodată altfel. De asemenea, tunisienii servesc masa doar din poziția șezândă, nu mănâncă în picioare și nu iau loc dacă există deja un cerc de meseni format.
Cel mai bine m-am simțit în zona litorală (ca toți oamenii ce trăiesc la munte și iubesc soarele și marea), dând mai întâi o raită prin stațiunile care se înșiră ca un șirag: Hammamet, Sousse, Sfax, Port el Kantaoui, Skanes, Monastir, Mahdia, Nabeul. Finalmente am ales un hotel de cinci stele din Sousse, care avea standardul la fel de…„sus” cu cele din Antalya mea favorită.
All Inclusive – concept de succes
M-a atras pe lângă frumusețea „resort”-ului oferta serviciilor de tip All Inclusive. Știți. probabil, că există și unele variante exclusiviste – ultra, mega, super. Pentru nababi. Conceptul de bază satisface toate gusturile turiștilor. El a apărut la începutul anilor ’70 în… Caraibe. Înregistrând încă de la debut un mare succes, sistemul s-a extins treptat pe tot Globul. Micul dejun și celelalte mese bogate, gustările, dulciurile, fructele oferite gratuit tot timpul zilei și serii, băuturile la discreție, prosoapele, sezlongurile, umbrelele fără plată atrag ca un magnet vizitatorii. De adăugat că pachetul conține, de asemenea, programe de divertisment, sporturi de teren și acvatice, drumeții la obiectivele interesante din vecinătate. De precizat, la prețuri pe măsură.
Țarile în care turismul are o pondere însemnată în PIB au trecut de ani buni la implementarea hotărâtă a acestui gen de oferte. Dacă regulile sunt aplicate cu generozitate – ca în Turcia, Croația, Thailanda, Mexic – numărul clienților tot crește. În statele „parcimonioase”, printre care și România, o asemenea optiune se aplică cu zgârcenie, din pricina unor mentalității refractare: „De ce să ne complicăm?”, „Las’ că merge și fără!” Numai că…nu prea merge!
Stațiuni pline de viață ziua și noaptea
Al treila oraș ca mărime după Tunis și Sfax este Sousse, preferat de cei care doresc să se distreze ziua, noaptea și în…weekend. Eu, tot timpul. Nu departe se găsesc stațiuni-surori, cum ar fi Monastir (un vechi fort arab, unde există un aeroport internațional pe care am aterizat și decolat), Hammamet (cu grădini imense de iasomie, trandafiri și portocali), Mahdia (având plaje de vis), Port el Kantaoui (vestit pentru fântâna arteziană muzicală, cel mai mare adăpost de yahturi la Marea Mediterană cu peste 300 de ambarcațiuni) , El Haouaria, (locație de vis ce posedă un țărm cu nisip…alb).
La acest tezaur trebuie adăugată și minunata și îndepărtata Insulă Djerba (situată în Golful Gabes) – un Paradis mediteranean – unde, din păcate, ajung puțini români, fiind cam „peste mână”. Punctul forte este climatul blând tot anul, de aceea i se mai spune ,,Teritoriul cu… cinci anotimpuri”.
Sousse –„Perla Sahelului”
După ce am vizitat stațiunile amintite, firecare cu o solidă faimă internațională, am optat, cum spuneam, pentru „Perla Sahelului” (Sousse), care m-a găzduit timp de o săptămână. Dimineața, pe răcoare, făceam câte o mică escapadă prin oraș spre a-i descoperi comorile. Și așa am realizat de ce începând cu anul 1988 a intrat în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.
Care ar fi obiectivele turistice „must see”? Le notez într-o ordine aleatorie: Marea Moschee (construită între anii 850-851 în timpul Emirului Abu Al-Abbas); Medina; Musée Archéologique (care posedă a doua mare Colecție de mozaicuri după cea deținută de Muzeul Național Bardo din Tunis); Biserica Sf. Felix (catolică). Și nu în ultimul rând, dacă nu cumva în primul, Le Ribat. Este o veche fortăreață, bine conservată, construită în secolul al VIII-lea, unde stăteau musulmanii care păzeau Coasta Mării Mediterane de invaziile migratorilor. Are formă de pătrat, cu ziduri înalte de peste 40 de metri și turnuri la fiecare colț. În unele camere se depozitau alimentele, în altele armele, existau nișe de apărare, în incintă aflându-se și o mică moschee.
Ca o pată de culoare, turistul trebuie să de o raită și prin cele două bazaruri ale localității. Nu se știe niciodată cu ce suvenir pleci. Se vindeau și măgăruși, dromaderi, păsări…
Orașul Sousse are o istorie tumultuoasă, ce și-a pus amprenta pe arhitectura așezării, pe stilul de viață al locuitorilor, dar și pe religia lor. Urbea s-a aflat pe rând sub dominația cartaginezilor, romanilor, vandalilor, bizantinilor și otomanilor. (Au lipsit doar… „sanepizii”!).
Programul de relaxare în stațiune după tururile obositoare prin deșert și pe la ruinele cetăților romane (prezentate în celelalte episoade ale serialului) a decurs așa: micul-dejun „normal”; nu acela pentru leneși sau petrecăreții nocturni, așa-numitul „petit déjeuner tardif” care ținea până la 11.30, pentru ca la ora 12.00 începea prânzul!
După „breakfast” urma o repriză de plajă, apoi o băiță în undele calde (aidoma… ceaiului) ale Mediteranei, a cărei apă este foarte curată și mult mai sărată ca Marea Neagră. În timpul acestor „activități stresante” ciuguleam fără jenă gustări: produse de patiserie sărate și dulci, cu carne și brânză, gogoșele tunisiene tip „bambalouni”. Nimeni nu refuza înghețata, prăjiturile cu frișcă și fără frișcă, castraveții și morcovii murați ținuți la gheață, feliile pe pepene roșu, fructele de sezon, nelipsitele curmale, arahide, rahat, nuga etc. Băuturile alcoolice (și non-alcoolice pentru pici și infanți) se distribuiau în cantități nelimitate. Berea blondă a fost „Regina pe șatră”!
Vezi zice, „Unde încapea atâta mâncare?” Răspunsul e simplu și conține o interogație: „Nu-i păcat să refuzăm, dacă tot am plătit-o”…
Alte tentații? Acces la internet, wi-fi, volei, mini-golf, tenis, sporturi nautice fără motor sau cu motor. Ooo, să nu omit, există și un variat program de animaţii, show-uri, muzică live, ale activiţăţi din zona entertainment-ului.
Trebuie însă spuse fără supărare și câteva lucruri mai puțin plăcute. Deși mulți români cumpără pachete All și Ultra All Inclusive în stațiuni de top din străinătate (deoarece în țară sunt doar câteva hoteluri care oferă asemenea presații, și acelea la preţuri foarte mari), unii manifestă un comportament ce „lasă de dorit”. Vedeți cât de catifelat mă exprim?
Deși turiștii noștri cunosc „regula sfântă” care stipulează că poţi consuma oricât în restaurant, dar sub nici o formă nu ai voie să scoți afară, așa-zișii „mitici” o încalcă nonșalant. Gazdele se supără și consideră că este vorba de un abuz. Mai ales că pe toată perioada sejurului se oferă onoratei clientele o multitudine de bunătățăți fără un „șfanț” în plus.
Am văzut „resort”-uri în Creta, Antalya, Muntenegru, ca să dau numai câteva exemple, în care NUMAI turiştii români şi ruși erau avertizaţi pe niște afișe puse la intrare că au voie să mănânce oricât în incinta restaurantelor, însă este i n t e r z i s ă scoaterea produselor.Degeaba!
Și așa am realizat ce mulți…„analfabeți” există!!!
Insula Djerba
Dar ajunge cu morala! Să ne referim și la ceva plăcut: o mini-vacanță în Insula Djerba. Acest tărâm de vis l-a determinat pe Flaubert, care venea des, să scrie: „Aici aerul este atât de dulce, încât te împiedică să…mori!”. Din păcate, s-a reîntors în Franța…
„Petecul” de pământ are o suprafață de 514 km² și e amplasat în partea sudică a Mediteranei la 125 km de Coastă, fiind adăpostit într-un spațiu numit ,,Syrte”. Are o formă curbată trasând linia Golfului Gabes din care face parte.
Situându-se aproape de continent, Djerba era legată în Antichitate de Peninsula Zarzis prin intermediul unui drum roman îngust, însă astăzi se circulă pe o șosea modernă cu o lungime de șase km. Țărmul insulei este scăldat de mareea semi-diurnă cu o amplitudine ce depășește un metru. Plajele foarte apreciate de turiști se întind pe toată Coasta Orientală de la Sud din Aghir, până la Ras Erremel. La tot pasul dai de construcții hoteliere moderne, cu dotările aferente, „pline ochi”. Pe partea vestică se află zona stâncoasă ce se întinde dincolo de orașul Houm Souk, considerat „Capitala” Insulei.
Interiorul este marcat de un relief de joasă altitudine, locul cel mai înalt fiind în apropiere de mica urbe Guellala. Punctul forte îl reprezintă briza care bate puternic dinspre larg, asigurând atenuarea valorilor excesive de temperatură, oferind Djerbei un climat de prospețime. Trebuie să ai realmente ghinion să te șfichiuiască (doar câteva zile pe an) rafalele vestitului Sirocco, acel curent de aer uscat şi fierbinte venit din Sahara.
….Și apropo de imensul deșert să vă spun în încheiere o poantă, ca de obicei. Dintre dune apare un tip în costum de baie, cu cască, ochelari pentru scufundări subacvatice și labe de gâscă în picioare. Înaintează cu greu și la un moment dat vede un beduin și îl strigă disperat:
– Hei, mai e mult până la Mediterană?
– Vreo …200 de kilometri.
– Incredibil ce plajă mare aveți.
***
Privind cu oarecare încredere viitorul după vaccinare, am o strigare pentru 2021: „Trece astă Pandemie/ Și-o pornesc în drumeție/ De-o fi ploaia sau arșița/ Îmi iau iarăși tălpășița/ Mânați măi, hăi, hăi”…. (Sfârșit)
Horia C.Deliu
