Foto: Poartă Torii – simbol al Shintoismului
Populația Japoniei este considerabilă, cifrându-se la 126,5 milioane de locuitori. Dintre aceștia 36.2% sunt shintoiști și budiști; creștini doar 1.6%; musulmani – 0.2%; hinduși – 0.02%; Evrei – 0. În mod curios, cei mai mulți cetățeni se declară neafiliați religios.
De reținut că majoritatea populației nu este adepta unui singur cult, ci îmbină caracteristici din ambele religii majoritare, într-un proces numit sincretism.
În acest context ambiguu m-au surprins concluziile unui studiu privitor la religie efectuat pe un mare număr de studenți ai Universității din Tokio, considerată cea mai bună din Japonia și cea mai prestigioasă din Asia. Majoritatea nu s-au declarat nici shintoiști, nici budiști ori creștini. Ci…atei – 1.500 și agnostici – 3.000. Incredibil!!! Cu alte cuvinte, nu mai puțin de 4.500 de tineri au renunțat la credințele străbune, deși avem de-a face cu un popor tradiționalist. Oare își vor schimba preferințele la maturitate sau bătrânețe?
Principalele religii sunt shintoismul și budismul
Shintoismul s-a născut în Japonia dintr-un amestec de animism pe de-o parte (o formă primitivă a religiei, oamenii crezând în spirite, în duhuri ale…obiectelor) și șamanism pe de altă parte (credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo), plus existența unui cult exacerbat al strămoșilor. Originile sale se pierd, hăt, în timp. Unii specialiști afirmă că ar fi apărut în Perioada Jōmon (între anii 10.000 și 300 î.Hr), care coincide cu Neoliticul din Istoriografia occidentală), urmată de Perioada Yayoi (până la 400 d.Hr.). Introducerea cultivării orezului pare să fi adus cu sine practici religioase legate de însămânțare și recoltare, foarte aproape de ritualurile existente și astăzi în mediul rural japonez. Shinto este cea mai veche religie din Japonia și este adânc înrădăcinată in modul de viața al localnicilor. Nu are fondator, nu are Carte sfântă, dar are valori precum armonia cu natura și virtuți cum ar fi „Magokoro” („Inima sinceră”) în traducere liberă.
Pretutindeni zărești grațioasele Porți Torii la intrarea în Altarele Shinto. Ele marchează în mod simbolic trecerea de la profan la sacru.
Originile Shintoismului se găsesc în istoria veche a Japoniei, fiind una dintre cele mai vechi religii ale lumii. Nipponii nutresc o dragoste puternică față de țară și cred că teritoriul lor insular reprezintă o …Creație Divină. Adepții acestei religii consideră că niciun alt pământ nu are o asemenea sorginte, Japonia fiind Unică în lume! Tocmai de aceea Shintoismul nu este popular în afara țării. Acest concept al originei Cerești a poporului și a țării a dat naștere unei convingeri greșite în rândul poporului de superioritate față de alte țări și nații.
O caracteristică majoră a Shintoismului e noțiunea de ”Kami”, un concept al puterii sacre care se află atât în toate cele. Religia Shintoistă este cu totul incompatibilă Creștinismul biblic!
Altarul „Meiji Jingu”
Cel mai impresionant obiectiv al Cultului Shinto se află la Tokyo într-un parc imens. Se numește Altarul ”Meiji Jingu” și este dedicat memoriei Împăratului Meiji (1852-1912) și soției sale, Împărăteasa Shoken (1850-1914). Ei au avut marele merit de a contribui la prosperitatea nației după lichidarea în anul 1868 a „Shogunatului” – un sistem anacronic de tip medieval bazat pe conducerea autoritară militară. Grație măsurilor eficace luate de cuplul imperial Japonia a făcut un alt uriaș, scăpând treptat de sechelele medievale, urmând exemplul pozitiv al statelor occidentale dezvoltate. Încântat de noile măsuri benefice, poporul i-au adulat pe Împăratul Meiji și pe soția sa, Împărăteasa Shoken. După moartea lor locuitorii au înălțat acest mândru Altar „Meiji Jingu” și au donat peste 120.000 de puieți, muncind voluntar la crearea impresionantei păduri din jurul Palatului.
Construcția este din lemn de chiparos japonez, foarte rezistent la umiditate. Acoperișul s-a realizat din foi de cupru. Cu timpul sanctuarul a căpătat o patină verde, integrându-se coloristic armonios cu nuanțele parcului din jur. Templul reprezintă un omagiu cald adus memoriei familiei imperiale dispărute, mii de japonezi venind aici să se roage.
Cea mai mare Statuie din bronz a lui Buddha din lume
Vorbind despre Shintoism, trebuie să ne referim și la Budism, al doilea cult dominant din Japonia. Inițial a fost importat din China și Coreea, iar în anul 592 d.Hr. a devenit Religie de Stat. La început a reprezentat apanajul clasei dominante, ajungând mai greu la oamenii simpli, deoarece învățăturile sale relativ dificile nu puteau fi înțelese de întreaga populație non-alfabetizată a Japoniei. Ooo, ce timpuri…
Mă predocumentasem acasă și știam de existența în „Țara Soarelui Răsare” a Celei mai mari Statui din bronz a lui Buddha din lume. Ajuns acolo am fost nerăbdător să o admir. Văzusem „n” asemenea sculpturi impresionante prin alte țări din Asia; ba în poziție șezând, ba culcate ori rezemate într-un cot, așa că eram familiarizat cu tema.
Și, iată-mă, în sfârșit, la Nara – cea mai veche Capitală a Japoniei (între anii 710-784), leagăn al civilizație nippone, locul unde a înflorit Budismul sub patronajul Împăraților care s-au succedat. Vizita la Templul Tōdai-ji, construit în anul 752, și care găzduiește impunătoarea statuie, avea să făcă toți banii (pardon… dolarii).
Am intrat impresionat, trecând prin impozanta Poartă Sudică („Nandaimon”), ridicată în sec. al VIII-lea. Iată-mă în sala unde tronează „Marele”- la propriu și figurat – Buddha („Daibutsuden”). Aglomerație de nedescris. Are dimensiuni impresionante: 57 metri lungime, 50 m. lățime și 48 m. înălțime. Greutatea: 550 tone.
La ieșire am dat peste o mulțime de…ciute (?), care se plimbau nestingherite. Sunt așa-numitele „căprioare Sika”, prietenoase, dornice să primească bunătăți de ronțăit de la vizitatori. Nimeni nu le alungă sau bruschează, fiind considerate… animale sacre, „mesagere ale zeilor”. Am străbătut încântat Parcul Caprioarelor cu aleile sale îngrijite și străjuite de lampadare din piatră, ajungând și la Sanctuarul „Kasuga”, ce a aparținut Clanului Fujiwara: o familie puternică de regenți imperiali. Gruparea Fujiwara a prosperat din cele mai vechi timpuri, cu precădere în Perioada Heian (794-1185), dominând Curtea Imperială până la „Restaurarea Meiji” din anul 1868.
…Am aflat pe la colțuri că în Japonia nu există noţiunea „Și-a înşelat nevasta”. Se spune elegant „Și-a confundat-o pe întuneric”…(Va urma).
Horia C. Deliu
