Dragi iubitori ai însemnărilor de drumeție, vă propun un nou serial interesant legat de data aceasta de multitudinea de impresii după un recent voiaj în Japonia, unde am plecat în miez de primăvară pentru a participa la Festivalul cireșilor înfloriți – ”Sakura”. O explozie florală de care aproape toată Planeta a auzit, dar din păcate prea puțini semeni au admirat-o pe viu. Este un fenomen spectaculos de trezire a naturii la viață după sezonul hibernal, ce impresionează prin colorit și grandoare.
„Pohta” mi s-a deschis acum trei decenii la Washington, unde am privit siderat o imagine de vis (la o scară mult redusă față de ceea ce aveam să văd de curând la Tokyo), anume beția de culori oferită de cei trei mii de cireşi oferiți în dar Capitalei federale americane de către Japonia cu o sută de ani în urmă. De atunci înflorirea lor declanșează și în Statele Unite la fel ca în Japonia în fiecare primăvară aceeași frenezie din partea localnicilor. Dar și a vizitatorilor, evenimentul atrăgând peste un milion de turişti în zona din apropierea Capitolului. Nu știam atunci dacă voi ajunge cândva să văd fenomenul – mult mai spectaculos – chiar la el acasă. Deși reprezenta un vis secret. Numai că viața este plină de neprevăzut și după o tentativă eșuată acum trei ani din cauza Pandemiei, miracolul s-a împlinit în aprilie 2023.
”Sakura” reprezintă o tradiție națională nipponă, cunoscută însă pe tot Globul, care vine încă din secolul al VIII-lea, din Perioada Nara. Inițial s-a numit ”Hanami” și constituia o Sărbătoare de care se bucurau doar Împăratul și apropații săi. Abia mai târziu au fost admiși samuraii, pentru ca în timpul Perioadei Edo și poporul să aibă voie să participe. Pentru ca în zilele noastre atracția să atingă cote maxime.
Cireşii înfloriţi sunt comparați cu norii, simbol al efemerităţii Vieţii potrivit credinţei buddhiste. Simbolistica vizează acceptarea cunoscutei forțe impersonale numită ”Karma”, ce însumează totalitatea consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane, determinănd avatarurile reîncarnărilor. Simbolistica copacilor ninși de petale multicolore o găsim multiplicată în arta japoneză, în filme, modă etc.
În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial imaginea gingașelor flori de cireş a fost folosită în propaganda militară pentru a stimula curajul și mândria patriotică a soldaţilor, mai ales a piloților de bombardiere ce intrau în obiectivele inamice cu tot cu avioane. Erau așa-numiții ”Kamikaze”, aviatori militari ai Imperiului Japonez ce efectuau atacuri sinucigașe împotriva navelor de luptă ale Aliaților în fazele finale ale campaniei din Pacific.
Vegheat de Sf. Mucenic Hristofor, Protectorul călătorilor
Amintitul sfânt este considerat Protectorul drumeților pe uscat, pe apă și prin văzduh, inducându-le celor aflați în primejdie un sentiment de încredere. Mai ales șoferii profesioniști, dar și unii amatori își atârnă de oglindă o iconiță cu imaginea Sfântului Mucenic Hristofor, iar turiștii mai superstițioși își pun în bagaj un talisman adecvat.
Dacă aveam, îmi strecuram și eu unul printre lucrușoare. N-am avut, dat totuși Sfântul m-a vegheat, întorcându-mă teafăr acasă. Despre acest ilustru personaj biblic, numit şi „Purtătorul de Hristos“, se ştie că s-a creştinat în vremea Împăratului roman Decius, când cei ce credeau în Iisus erau persecutaţi. Era vânjos și bun la suflet, însă pentru că nu putea să postească, încerca să-şi răscumpere greşeala ajutându-i pe oameni să treacă un râu foarte periculos. Într-o zi a salvat viaţa unui copil care fusese luat de curent. Odată ajuns pe uscat în siguranţă, Hristofor a aflat cu uimire că micuţul era chiar… Iisus. „Ai purtat pe umeri nu doar Lumea toată, ci şi pe Cel care a creat-o. Eu sunt Hristos, Regele tău“, i-a zis El.
Pe data de 9 mai Ortodoxia serbează praznicul…Mucenicului Hristofor – singurul sfânt creştin cu …cap de câine ??? Legenda spune că inițial fusese un tânăr atât de frumos încât tulbura minţile femeilor. Mâhnit de ispita pe care o reprezenta, Hristofor i-a cerut Domnului să îi schimbe radical înfăţişarea, astfel încât lumea să asculte ce spune, nu doar să îi admire trăsăturile. Surprins, Dumnezeu i-a îndeplinit rugămintea, și așa a ajuns Hristofor să capete chip de… câine. Interesant este că unele icoane din bisericuțele româneşti izolate mai deţin reprezentări de acest fel. Am citit că și la o mănăstire din Dobrogea ar exista o icoană ce-l înfățișează pe Sf. Hristofor cu o astfel de figură !
A doua relatare nu reprezintă o fabulație și spune că Hristofor a trăit pe vremea Împăratului roman Decius (în jurul anilor două sute cincizeci), pe când creştinii erau persecutaţi. Tânărul Hristofor activa ca mercenar. La un moment dat a primit misiunea ca împreună cu alţi ostaşi să meargă într-un oraş din Răsărit și să suprime revolta unor locuitori care nu se închinau zeilor, ci lui Iisus. Aceștia trebuiau exterminați. Eroul nostru prezenta o statură uriaşă, dar era blând. Numele lui adevărat era Reprove. I s-a făcut milă de oamenii surghiuniți pentru convingerile lor spirituale și nu i-a torturat. Ba mai mult i-a apărat, înfruntându-i singur pe ostașii loiali Împăratului. Din păcate, până la urmă a fost capturat de păgâni și ucis, devenind Mucenic.
„Nippon-koku”, „Nihon-koku” sau „Japan”?
Oficial enigmatica țară despre care vorbim se numește ”Nippon-koku” sau ”Nihon-koku”. Dar occidentalii nu au habar de asta! Ei folosesc varianta ”Japan”, ce se datorează, în principiu, americanilor. Localnicii nu agreează apelativul amintit, pentru ei sună ciudat și fals. Șarmantul ținut asiatic este denumit adesea poetic și ”Țara Soarelui Răsare”, ce se pare că mulțumește pe toată lumea.
Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către Zei, care au înfipt o sabie în ocean. La scoaterea ei din apă s-au prelins numeroase picături, din primele patru ivindu-se Insulele principale Honsu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, care reprezintă 95 la sută din teritoriu. Din ceilalți stropi ar fi rezultat un arhipelag de insule mici (peste 6.000). Puzderia de insulițe sunt grupate sau izolate, în jur de 500 fiind locuite. Dar există ”stropi” prelinși din sabia zeilor ce s-au solidificat și se află la o distanță mai mare.
Tărâmul acesta enigmatic și fermecător este localizat în Asia de Est, în Nordul Oceanului Pacific. Japonia ocupă locul al XVIII-lea pe lista țărilor cele mai populate din lume. Aproximativ 73 la sută din suprafață e ocupată de munți, deci nu poate fi folosită în scopuri agricole, industriale sau rezidențiale, datorită pantelor foarte mari, existând riscul de avalanșe și alunecări de teren după ploile torențiale. De aceea populația s-a stabilit în număr mare în zonele de coastă.
Pe Insula Honshu, după vechea denumire politico-administrativă numindu-se Honcho, se află cele mai mari orașe: Tokyo, Osaka (alintat „Veneția Japoniei”), Kobe, Kyoto, pe care le-am vizitat cu mare plăcere.
O caracteristică interesantă o reprezintă așa-numita Mare Interioară, aproape închisă între insule. Relieful prezintă două elemente importante, inseparabile: apa și munții. Cel mai înalt și celebrul este Muntele Sacru Fuji (3.776 m), un impunător vulcan stins, Emblemă Japoniei, mândria naținii. El a fost, este și va fi obiectivul cel mai des vizitat, fotografiat, filmat, pictat. Constituie un perpetu motiv de inspirație pentru creatori. Muntele Fuji, una din marile atracțîi turistice ale Japoniei se află pe o proprietate privată. În Altarul Shinto Hong Seng, se păstrează Actul de donație prin care în anul 1609 șogunul local l-a donat templului, iar în 1974 Curtea Supremă a Japoniei a reconfirmat autenticitatea actului. Iar în ”Țara Soarelui Răsare”, proprietatea este sfântă.
Se spune că ar fi Cel mai admirat și mai îndrăgit dintre toți munții de pe Terra. Apa mării este și ea prezentă în viața localnicilor, un alt element specific acestui tărâm fiind taifunul, denumire specifică pentru numeroasele cicloane ce apar în zonă.
Limba japoneză are patru moduri de adresare: Simplu, pentru conversațiile uzuale; Cu stimă; Stilul respectuos și Cel extrem de politicos. În mod curent, femeile se adresează aproape totdeauna folosind stilul respectuos, iar bărbațîi utilizează simplă conversație.
Eu mă adresez domniilor voastre cu toate patru la un loc!(Va urma).
Horia C. Deliu
