…Acum doi ani, când a început la greu Pandemia și în țara noastră, unii iubitori de călătorii în disperare s-au oritentat spre…Zanzibar, acolo unde n-ar fi mers altădată nici în ruptul capului având în vederea distanța și infrastructura. Dar fiind condiții laxe de intrare în țară, au dat năvală. Și-au zis că decât să-și petreacă vacanța prin…casă, mai bine pleacă oriunde. Apoi s-au văicărit, „O, dacă am fi știut”…
În 2021 la mare căutare a ajuns Islanda. Mă rog, era cu totul altceva. Țară fascinantă, cu vulcani, gheizere și oameni civilizați. Populația avea un grad redus de infectare, așa că gazdele au acceptat vizitatori cu nemiluita. A fost un adevărat „boom” turistic, care acum s-a potolit. Anul acesta a ieșit tiptil „din spuma mării”- de fapt „din …Oceanul Atlantic” – o nestemată cu nume atractiv: Madeira.
Și românii plimbăreți au zis fericiți: „Șo pe ea”!
„Bien sur, moi aussi”
„Și eu, bineînțeles”. Mai întâi am discutat în primăvară cu niște amici care se întorseseră extrem de încântați de acolo. M-am documentat ca de obicei, citind o seamă de impresii superelogioase pe NET. N-am găsit vreun comentariu negativ. Măi, să fie! Iată un fapt rarisim al genei noastre de cârcotași. Și cum dulcea și mirifica Antalya o aveam asigurată prin două sejururi estivale cumpărate hăt, în ianuarie, înainte ca prețurile să explodeze, am decis să pornesc în luna lui „Gustar” a.c. spre „Insula Eternei Primăveri – cum este supranumită Madeira în langajul „advertising”-ului internațional.
Mi-am făcut un „băgăjel”- cum nostim spunea excelentul ghid Tudor de la defuncta „Omnia” – un trolăraș cu opt kg.greutatea maximă, pe care l-am luat sus în cabină, deoarece la cală mi s-au deteriorat multe. Unul chiar nou-nouț, ceva deosebit cumpărat cu o sută de dolari undeva în Orient. Iar la sosire a fost făcut praf de bagajiștii ce descărcau avionul, aruncând ca la baschet de la vreo…opt (!?) metri coletele de pe bandă direct în cărucioare. Câteva, firește, mai „aterizau” și alături. Mă uitam crucit din autobuzul aflat pe pistă la debarcare și mă rugam ca al meu să nu pățească nimic.
Ți-ai găsit! Legile lui Murphy au funcționat fără cusur. A trebuit să-l leg până acasă cu cureaua de la pantaloni!!!
De atunci m-am decis. Dacă pot, iau doar lucruri strict necesare și țin trolerul în cabină. Nu mă mai duc să fac „Parada modei” ca în tinerețe, și ca atare, nu risc nici să se piardă. Cu…doamnele este mai greu!
…În sfârșit, plec la drum într-o nouă aventură. La Otopeni am dat de o aglomerație demențială, ziceai că-i Apocalipsa. „Săraci românii, săraci”, dar circulă în prostie. Nu mai ajunge să vii la aeroport cu 120 de minute înainte cum era regula. Acum trebuie să fii cu 180 mai repede, de parcă asta ar ajuta cu ceva. Lumea se îmbulzește la ghișee, e nervoasă, vociferează, copiii plâng. „Check-in”-urile se fac anevoios, banda cu bagaje se blochează des.Curesele au întârzieri mari, unele se suspendă! Numai de atmosferă de vacanță și relaxare nu ai parte!
Unde sunt zborurile de altădată?
…Iată-mă în cele din urmă în avion. Cele aproape șase ore de croazieră mi s-au părut lungi, anoste. Surprinzător, fiindcă îmi place la nebunie să zbor, acumulând peste cinci sute de ore petrecute în aer. Sunt antrenat pentru distanțe lungi, duble sau chiar…triple ca durată, dar acum parcă a trecut o veșnicie.
De ce? Pentru că la bord nu mai exista bunăstarea de odinioară. Nici…apă chioară (plată) nu ni s-a servit!!! Darmite prânz, băutură, cafea etc. „Secetă”totală, mai severă ca dincolo de hublouri! Nimic nu era inclus în prețul biletului! Aeronava și ea relativ mică, veche, fără televizoare, cu insoțitoare plictisite, care nu prestau nimic. „Vă dați seama, muncim peste zece ore, suntem rupte de oboseală”, mi s-a plâns una.
A, da, contra-cost puteai ciuguli niște uscături și bea o bere caldă românească, de care altfel nu m-aș fi atins în veci. Prețul a fost cam cât ar costă la o terasă pe Coasta de Azur. Cele două doze plătite în euro au venit totuși după lungi insistențe, dar „bineînțeles”, fără pahare, așa ca pentru băieții de pe stadion.
– Domnișoară, unde-s paharele? Și berea se bea rece, nu știați? Asta-i ceai!
– Așa am primit marfa de la firma de catering.
– Dar frigider nu există la bord?
– (…)
A fost un fel de dialog al surzilor. La final doar mina acră și plictisită a stewardesei la auzul reproșurilor mele a mai…„răcorit” parcă lichidul galbui și călduț din malț de pe măsuță, pe care tot amânam să-l beau. Privindu-l sastisit m-a dus gândul la un recipient cu mostre matinale pentru…analize medicale. Câhhh.
Cam așa sunt serviciile la noi în turism:„Fripura rece, berea caldă, iar tariful piperat!”. Ați văzut ce-i pe Litoral în plin sezon? Dar în unele avioane și aeroporturi? (Observați, mă feresc să generalizez…).În schimb patronii din HORECA și din alte entități ale branșei se plâng pe la televizor „mirați” că, uite, „Românii ne-au părăsit și preferă (mai bine) să meargă în străinătate???”
Arhipelagul portughez din Atlanticul de Nord
Lumea știe, așa, la modul general (cine oare mai are habar de geografie?) că Madeira este un mic teritoriu insular situat undeva în Oceanul Atlantic. Stop. Și care prezintă o particularitate climaterică rară, ce-l face extrem de atractiv pentru turism: are vara și iarna aceeași temperatură plăcută, deci „O primăvară eternă”.
La fața locului constată că există o infrastructură bine pusă la punct, servicii de top, plus peisaje de vis. Madeira este o insulă vulcanică, care atrage ca un magnet. Nu doar frumusețea peisajelor contează, ci și vremea perfectă, mereu propice voiajului, vinul alb și roșu celebru în lumea întreagă, o bogăție florală incredibilă, precum și cu broderiile realizate de localnici. Virginitatea rurală, liniștea, amabilitatea localnicilor, dar și preparatele culinare specifice locului cuceresc.
Pentru mine a fost una dintre cele mai relaxante excursii, probabil și deoarece venea după doi ani de izolare din cauza Pandemiei. Peisajele fascinante, de unde nu lipsesc munții maiestoși, văile adânci pline de vegetație exotică și flori multicolore, farmecul așezărilor mici, ritmul cosmopolit al Capitalei Funchal, unde se află Muzeul celebrului fotbalist Ronaldo (născut pe insulă) sunt doar câteva dintre atracții.
De fapt, avem de-a face nu doar cu o singură insulă, ci cu un întreg Arhipelag portughez situat în Atlanticul de Nord, compus din Insulele Madeira, Porto Santo și trei mici teritorii nelocuite (Insulele Desertas). Toate formează împreună cu Ilhas Selvagens Regiunea Autonomă Madeira cu Capitala în orașul Funchal. Arhipelagul este situat la aproximativ 580 km de Coasta africană, la 860 km de Lisabona și la 400 de kilometri de Insulele Canare. Zona Madeira constitutuie o regiune periferică a Uniunii Europene, deci poți călători cu Cartea de identitate și n-ai nevoie de viză.
Populația de peste 250.000 de locuitori e de origine portugheză, ocupându-se cu agricultura și, mai ales, turismul. În jur de un milion de vizitatori vin aici să se simtă bine, iar la plecare să spună „Obrigado”. Este expresia întâlnită la tot pasul. (Va urma)
Horia C. Deliu
