Lai Ching-te, noul președintre al Taiwanului
Exact când eram acolo (în vizită neoficială) s-a făcut schimbarea conducătorilor țării. Ex-președinta, d-na Tsai Ing-wen, i-a cedat democratic fotoliul suprem președintelui ales, dr. Lai Ching-te. După Alegerile Generale libere din 2016, China a întrerupt drept pedeapsă orice comunicare la nivel înalt cu Taiwanul. Iar de curând s-au acutizat din nou tensiunile în zonă.
Predarea ștafetei prezidențiale
Noul conducător, Lai Ching-te, un medic provenind dintr-o familie săracă de mineri, este un personaj foarte apreciat de majoritatea locuitorilor. În vârstă de 64 de ani, a fost propulsat în politică de o Criză militară mai veche din Strâmtoarea Taiwan.
„Acum, acest veteran politic ales lider al Insulei autonome, are sarcina de a preveni o escaladare a conflictului cu China, care a promis că va încorpora într-o zi micul stat insular”, relata într-un reportaj de la fața locului celebrul Post de Televiziune american CNN.
„Ultimele alegeri au arătat lumii angajamentul poporului taiwanez față de democrație”, a spus actualul prezident. Şeful diplomaţiei americane, Antony Blinken, subliniase în timpul unei întâlniri cu un înalt responsabil chinez „Importanţa menţinerii păcii şi stabilităţii în Strâmtoarea Taiwan”. Totuși, Beijingul intensifică presiunea diplomatică şi militară. Chiar în aceste zile au fost semnalate din nou nave de război și avioane de luptă ce patrulează în acest perimetru fierbinte.
…Dragii mei, sper că ați înțeles ce înseamnă… „o situație volatilă”, cum scriam în episodul anterior?
Chiang Kai-shek, un lider autoritar
Un personaj foarte interesant, despre care știusem destule „lucruri… reale” până la vizita în Taiwan a fost Chiang Kai-shek (31 oct. 1887 – 05 apr. 1975). Propaganda comunistă mondială (inclusiv din România) l-a prezentat defavorabil pe vremea când trăia, ridicându-i în schimb osanale rivalului său – Mao Zedong. Am avut șansa rarissimă pentru un gazetar de a mă afla la Pekin (Beijing) exact pe 9 septembrie 1976 când… a murit Marele Mao!!! Avea de 82 de ani și suferea de Parkinson. Localnicii plângeau disperați…
Abia după Revoluția din 1989 au început să apară informații corecte despre Chiang Kai-shek, iar în urma documentării la fața locului pot să conturez un portret veridic al acestui om politic asiatic de mare anvergură.
…Povestea vieții lui e demnă de o telenovelă. Cunoscut și ca Jiang Jieshi, s-a născut în Zhejiang, o provincie din China. La vârsta de 18 ani a mers la Colegiul de pregătire militară din Japonia. S-a întors în patrie în 1911 pentru a lua parte la Revolta care a răsturnat Dinastia Qing și a contribuit la apariția Republicii Chineze. S-a înscris și a devenit membru marcant al Partidului Naționalist Chinez (KMT), fondat de celebrul dr. Sun Yat-sen; om valoros politic, supranumit „Tatăl Chinei moderne”. Sprijinit de ilustrul mentor Sun Yat-sen, Chiang a ajuns în 1924 comandant al Academiei Militare din Canton, ceea ce i-a permis să alcătuiască o armată. După moartea lui Sun în 1925, Chiang a devenit liderul „Kuomintang”-ului (prescurtat KMT). Apoi a condus Expediția din Nord care a reunit cea mai mare parte a Chinei, formând un Guvern ce a avut sediul la Nanjing. Numai că din anul 1928, „a întors foaia” politică, vechii prieteni devenindu-i inamici, acționând ferm pentru …desființarea Partidului Comunist!?
Doi foști lideri ai Chinei: Chiang Kai-shek și Mao Zedung
Deși Chiang a inițiat un program de modernizare a Chinei feudale, acesta a eșuat fiindcă nu existau resursele financiare necesare. Când Statele Unite au intrat în Cel de-al Al Doilea Război Mondial în 1941, China a devenit una dintre Puterile Aliate. Popularitatea liderului chinez Chiang Kai-shek a crescut mai ales în urma întâlnirii în toamna anului 1943 la Cairo cu președintele american Franklin D. Roosevelt și cu prim-ministrul britanic Winston Churchill. Faimoasă însă avea să devină instantaneu…soția sa, enigmatica Soong Mei-ling.
În 1946, a izbucnit Războiul civil între KMT și comuniștii lui Mao, pentru ca trei ani mai târziu aceștia să iasă victorioși, înființând Republica Populară Chineză. Atunci Chiang Kai-shek împreună cu… două milioane de soldați rămași fideli s-au refugiat pe mica Insulă Taiwan. Acolo au pus bazele unui Stat nou și s-a format Guvernul din Exil, condus de dictator sub spectrul de temut al Legii Marțiale. În mod surprinzător, multe țări au recunoscut respectiva Autoritate publică drept Guvernul legitim al…Chinei (?) până la sfârșitul vieții generalissimului Chiang, în 5 aprilie 1975.
„Am o sănătate foarte bună și ea se datorează…supei zilnice din porumbei albi. Este pur și simplu un tonic minunat.”, a explicat secretul vitalității sale.
Instantaneu la Pagodă-monument ridicată de Chiang Kai-shek în memoria mamei sale
În Taiwan după 50 de ani de la dispariția dictatorului militar se pot vedea încă numeroase urme ale activității sale: palate sompuoase, temple semețe, felurite vestigii. Dar mai ales… 800 de statui ce-l înfățișează în felurite ipostaze!!! Guvernul actual s-a angajat să le îndepărteze, întrucât moștenirea politică a lui Chiang Kai-shek constituie un subiect controversat în rândul opiniei publice locale.
O construcție superbă aflată la 900 de metri altitudine este Pagoda ridicată în cinstea mamei sale.
Impresii excelente
După ce vizitasem Japonia și Coreea de Sud, care m-au impresionat profund, eram tare curios să văd asemănări și deosebiri cu Taiwanul, supranumit „Inima Asiei”.
M-am bucurat să găsesc aceleași semne ale civilizației. În primul rând, ordinea și curățenia „de farmacie”, fie că este vorba de străzi, trotuare, parcuri, bazaruri, magazine. Sunt multe elemente ce evidențiază starea de bine a populației: lumea se îmbrăcată frumos, decent, vorbește calm, nu ridică tonul. Există o multitudine de buticuri luxoase aparținând unor brand-uri internaționale, mall-uri aerisite și bine aprovizionate.
Apoi un fapt de viață extraordinar, pe care rar îl mai găsești prin alte capitale: am respirat pe stradă aer curat, nepoluat, chit că traficul auto e intens (apropo, mișună doar automobilele hybrid și electrice). În Taiwan purtarea măștilor de protecție reprezintă o opțiune autoimpusă din partea populației, din dorința de a-i apăra pe ceilalți de infecții respiratorii, abia apoi pe ei înșiși. Superbă filosofie !
Pietonii sunt civilizați, nu alergă, nu se înghesuie, nu trăncănesc ostentativ la celulare (ca prin alte țari, știm noi care). Marea problemă a aglomerației la orele de vârf (nelipsitele „rush-hours” din marile metropole) aici are o soluție: șoselele… suspendate! Care sunt construite exact deasupra celor existente. Am zis „șosele?” Ei bine, există adevărate …autostrăzi suprapuse cu câte trei benzi pe sens.
E clar, în lipsa spațiului construibil doar așa s-a putut rezolva spinoasa problemă a traficului. Iată o soluție și pentru nebunia din…București. N-am auzit în Taipei enervantele claxoane, înjurăturile de la intersecții. Ajunsesem, oare, în „Paradisul” auto?
Standard ridicat de viață
De reținut, populația Taiwanului are un standard ridicat de trai. Moneda locală este Dolarul Nou Taiwanez (TWD). Un US $ este echivalent cu 32,2 TWD. Toate bunurile sunt scumpe. Cu câțiva dolari americani nu poți cumpăra…nimic! (Las’că și prin alte părți situația a ajuns la fel!).
Am căutat un sărman pe stradă să-l „omenesc” (simbolic), așa cum fac turiștii superstițioși. Cică gesturile mărinimoase aduc…noroc! Numai că în Taiwan nu există cerșetori, homeless. Totuși, am avut parte de noroc, fiindcă situația militară tensionată de acolo nu ne-a stricat vacanța și în final am ajuns cu bine acasă.
Este impresionantă amabilitatea gazdelor, zâmbetul lor calin. Par personaje din capodopera romantică a lui Franz Lehar –„Țara Surâsului”… (Va urma).
Horia C. Deliu
