Taiwanul – cochetul teritoriu insular despre care scriu acest ciclu de reportaje – se află în Orientul Îndepărtat. Despre Orientul Mijlociu abia v-am povestit, iar mai înainte și despre cel Apropiat. Am mers taman până acolo deoarece respectiva zonă este fascinantă și m-a atras mereu. Din punct de vedere geografic și cultural cuprinde Extremul nordic al Rusiei, o mare porțiune Costieră a Chinei, cele două Corei. Plus Japonia, Filipine și Peninsula Indochina, în care se află Vietnam, Cambogia și Laos. Mi-a „scăpat” până acum doar Filipine, nu știu cum? La nesațul de a călători pe care-l am, timpul nu-i trecut să dau o raită și pe acolo…
„Inima Asiei” măsoară 36.193 km². Nu este mare, având 400 km lungime și 144 km lățime, dar dispune surprinzător de toate cele trebuincioase unui stat: monedă proprie, steag, armată, guvern, parlament, presă. Doar la capitolul relații diplomatice stă mai prost, având legături oficiale numai cu câteva țări. Aceasta deoarece statutul său politic e al naibii de… „ciudat”! Situația durează de la sfârşitul Războiului Civil din anul 1949. Atunci populația Insuliței Taiwan dând dovadă de un curaj nemaiîntâlnit – condusă autoritar de Chiang Kai-shek – s-a separat politic de China. Urmarea? Micul teritoriu a devenit din senin… stat independent(!), dar a fost recunoscut doar de câteva capitale. Imediat liderul suprem de la Beijing, „Marele” Mao Zedong (în România îi ziceam Mao Tzedun) a reacționat, afirmând că este vorba de o situație…temporară. Iar în viitor „Provincia rebelă” va reveni la „Patria comună”.
Numai că au trecut peste…75 de ani și previziunea nu s-a materializat. Încă!
Un tărâm fascinant
…Eram, firește, dornic să vizitez acele locuri îndepărtate, prea puțin cunoscute de români. Unde, sincer, nu credeam că voi ajunge vreodată. Nici o cunoștință de-a mea nu fusese acolo! Marii tur-operatori din lume (inclusiv din țara noastră) se tem de ani buni să organizeze voiaje din pricina situației politico-militare volatile.
Deși, am observat că in unele „state cu probleme”, cum ar fi Myanmar, Iran, Armenia, Israel, Liban, acum și în Ucraina, fusese mult mai periculos să călătoresc decât în Taiwan.
În „Insula frumoasă” („Ilha formosa” descoperită în anul 1617 de navigatorii portughezi) eu am …„descoperit” în aprilie 2024 liniște și pace. „Liniște” de fapt nu prea era, întrucât avioanele militare americane treceau frecvent deasupra noastră făcând un zgomot asurzitor, asigurând apărarea întregului perimetru, inclusiv a Strâmtorii buclucașe.
Scriind mult și des despre domeniul aeronautic cred că aș putea fi considerat un individ cât de cât avizat. Măcar în materie de aviație civilă. Probabil s-or fi adunat vreo 600/700 ore de zbor! La început le număram curios, apoi am renunțat. Încerc să voiajez pe distanțele lungi doar cu aeronave mari, pentru a evita escalele plictisitoare, începând cu Jumbo supraetajat Boeing 747, care m-a cucerit încă de la primul drum efectuat în Statele Unite.
În ultimii ani companiile aeriene forțate de costurile tot mai mari ale combustibilului și ale serviciilor de mentenanță au introdus aparate eficiente energetic, precum Boeing 777 („Triple Seven”) și B 787 („Dreamliner”), respectiv Airbus 350. Sunt avioane lung-curier, având capacitatea să transporte în jur de 350 de pasageri cu o autonomie de deplasare de cca. 15.000 km. Am călătorut cu fiecare din aceste tipuri, durata maximă a unei deplasări non-stop ajungând la 14h30 minute. Un record-personal pe care îl voi egala peste două luni cu prilejul vacanței din Maldive.
Dacă îți cumperi loc la compartimentul „Business”, nu prea te plângi de oboseală. Dar este foarte scump! În schimb la clasa „Economic” – pe care eu unul o abordez (din fericire nu și…debordez) – nu e comod.
Bine nene, veți zice, dacă-i dificil, de ce nu stai matale acasă în fotoliu să privești frumusețile de pe Pământ la „Travel Channel” ori „Arcadia”? Corectă observația, numai că așa cum se spune în popor: „Dacă vrei să mănânci omletă, trebuie să…spargi ouăle!”
Am făcut micul comentariu legat de aviație, întrucât în Taiwan am auzit mereu zgomotul infernal al supersonicelor ce treceau ca fulgerul, de multe ori abia apucând să le zăresc…coada. Erau celebrele avioane de luptă și Poliție Militară americană „F-16” pe care le știam. Nu mai văzusem însă temutele „F-35”.
Superbele „Lightning („Fulgerul”) sunt avioane de vânătoare multirol, cu tehnologie „Stealth” (făcându-le invizibile pe radare), concepute atât pentru misiuni de superioritate aeriană, cât și de asalt. Printre capabilitățile lor se numără și recunoașterea, supravegherea și războiul electronic. Fiecare exemplar costă o…avere!
Climă subtropicală
Am găsit pe insulă o climă subtropicală. Vremea era caldă, dar umedă, media anuală oscilând între 22-23℃ (cu excepția locurilor muntoase). Nordul are parte de un sezon ploios din ianuarie până în aprilie. Din fericire, în luna lui Prier nu am avut parte de așa ceva. Teritoriul este adesea afectat de musoni și ca atare nu știi când se declanșează o mică furtună. Taifunurile sunt frecvente între iunie și octombrie.
Apropo, v-ați întrebat vreodată, care ar fi deosebirile dintre… ciclon, uragan și taifun? Acum să vă văd. Cine răspunde (dar făcând un test corect, fără să se „inspire” de undeva) va fi lăudat într-un episod viitor al serialului.
Mare brânză („big cheese”!!!), o să comenteze unii care pretind că știu engleză…
Jurnalistul Horia C. Deliu a ajuns la Taipei în aprilie 2024
Ei bine, diferențele sunt generate de locul unde apar aceste fenomene meteo violente. Uraganul se formează deasupra Atlanticului de Nord și Pacificului Central (Florida, Caraibe și Hawaii). Dacă turbulențele își fac simțită prezența în perimetrul Pacificului de Vest, în țări precum Japonia și Coreea, poartă numele de taifun. Iar atunci când se manifestă ca furtuni rotative deasupra Oceanului Indian primesc apelativul de ciclon (Sri Lanka, Maldive și Indonezia).
Cât am stat în Taiwan am prins 27-28 de grade, prinzând bronz pe față și brațe, „ca tractoriștii”. La plecarea de acasă lăsasem frig și ploaie. La întoarcere, tot așa. Vorba cuiva: „De ce n-ați rămas acolo?”
Relieful este mai mult muntos. Două treimi din suprafață sunt acoperite de munți și dealuri, câmpia ocupând mai puțin de o treime. Partea centrală este înaltă. Vârful cel mai semeț se numște „Yushan” și are o altitudine de 3.997 metri. În extremitatea de Nord-Vest se găsește vestita „Taiwan Strait”, o cale maritimă lată de 180 km, ce constituie hotarul neoficial dintre China și Taiwan.
Cea mai vorbită limbă pe Insulă este chineza mandarină, scrisă cu caractere tradiționale. Sunt și graiuri ce fac parte din familiile limbilor sino-tibetane și variante austroneziene. Printre dialectele aborigene mai importante figurează ”Atayal”,”Bunun”,”Amis” și ”Palwan”. Rata de alfabetizare a ajuns la 96,1%. No comment!
Religia: Budism, Daoism și Confucianism
Religiile cu cei mai mulți adepți sunt Budismul și Daoismul, fiecare adoptând elemente de la celălalt cult. Există și susținători ai Confucianismului, însă ei formează o minoritate. M-a șocat să aflu că în mici comunități rurale mai pot fi întâlniți exoticii…șamani – atât bărbați cât și…femei (???) – care practică obscurantismul. Și unde se întâmplă asta? Într-o țară civilizată, super-industrializată, precum Taiwanul! Acești șamani sunt persoane ce pretind că au o relație extatică formalizată cu ființe… supraumane, spirite ancestrale sau demoni. Și ca atare pot face „minuni”.
Unii cultivatori de ceai apeleză la serviciile lor pentru a preveni apariția dăunătorilor pe plante, fermieri ce au orezării doresc nu doar trei recolte pe an, ci dacă s-ar putea…cinci, alții speră să scape de sentimentele de vinovăție față de cunoștințele… decedate pe care le-au supărat când erau vii (!). Se solicită, de asemenea, aplanarea certurile în familie din cauza crizelor de gelozie ale soțiilor.Și uneori găsirea unor „fleacuri”… pierdute, cum ar fi Rolex-uri, iPhoane, laptop-uri etc.
Aș fi vrut să întâlnesc un astfel de personaj, fiindcă și eu rătăcisem lăcățelul de la troler! (Va urma).
Horia C. Deliu
