…Am ajuns, în sfârșit, să văd Rainbow Village („Satul Curcubeu”). Este o altă atracție  inedită a Taiwanului. Se găsește în orașul de trei milioane de locuitori Taichung, care a devenit faimos nu prin mărimea sa, ci fiindcă adăpostește  o foarte mică așezare, practic un… sătuc, înghesuit între blocurile turn dintr-un cartier modern!?

Ați mai auzit (văzut) așa ceva?

Rainbow Village, o inedită atracție turistică

 Perimetrul amintit a devenit celebru abia după ce edilii au vrut să „curețe” zona! Dezvoltatorii urbani făceau presiuni. Noroc că niște tineri artiști au aflat, s-au opus și au făcut „valuri” prin presă, online, au organizat mitinguri, fiindcă  locul reprezintă ceva ultra-original.  Iar „ciudățenia edilitaro-artistică” va fi și mai căutată de turiști, întrucât artizanul ei (pictorul-naiv Huang Yung-fu) s-a prăpădit  în luna inauarie 2024, la venerabila vârsta  de…101 ani!

Dacă m-aș fi grăbit, îl prindeam în viață. Precis că  făceam o poză împreună. Poate îi luam și un…interviu!  

 Povestea sa de viață  este fascinantă. S-a născut la Hong Kong și în calitate de soldat a luptat în Războiului Civil chinez. În 1949 trupele învinse din care și el făcea parte l-au urmat pe lider, generalissimul Chiang Kai-shek, refugiindu-se cu tot calabalâcul în Taiwan. Soldaților li s-au oferit la început niște locuințe modeste, urmând ca în funcție de evoluția politică din „Patria Mamă”, să se reîntoarcă. Numai că nu s-a mai putut, așa că odată cu trecerea timpului respectivele așezări „provizorii” au devenit… permanente pentru veteranii de război și familiile lor.

Huang Yung-fu, autorul picturilor din ”Satul Curcubeu”,  s-a prăpădit  la începutul lui 2024, la vârsta de 101 ani!

Multe căsuțe arhaice din  Taichung – doar un orășel pe atunci – au fost cu timpul dărâmate, iar „rechinii imobiliari” (care …mișunau și pe acolo nu doar în…București!) au început să cumpere terenul pentru construirea unor blocuri moderne. Rezidenților militari li s-au oferit compensații  pentru a se muta. Majoritatea  vecinilor au acceptat, doar bunicul Huang a refuzat să plece. În total au mai rămas 11 adăposturi  modeste, care contrastau puternic cu imaginea  edificiilor din jur. Rămânând singur-singurel și neavând ce face, s-a apucat într-o zi de…pictat! Era autodidact, desenând cum îl tăia capul. A început prin a picta o… pasăre pe un perete al bojdeucii sale. I-a plăcut cum a ieșit. Și a prins curaj,  împodobindu-și  pereții interiori, apoi cei exteriori, trecând la acoperiș, trotuare. Și-a extins lucrarea și la celelalte căsuțe goale. Și lumea a început să vină să-i admire operele de artă naivă.Numai că autoritățile locale nu prea erau de acord. Dar un grup de studenți au făcut campanie pentru salvarea de la demolare a locuințelor pictate. În cele din urmă și edilii au  realizat că este un punct de interes public ce trebuie conservat. Și care a devenit acum o „găină ce face ouă de aur”, reprezentând o atracție turistică internațională!

Prelucrarea  frunzelor de ceai

 Deși nu  mă mai atrăgea subiectul, am mers, totuși, la o Fermă de colectare și prelucrare a frunzelor de ceai. Văzusem multe altele prin Asia, deci știam cu se „mănâncă”. Pardon, se… „bea”!  Am primit la fața locului o mulțime de informații despre  cultivarea plantelor, recoltare, prepararea unor sortimente de ceai, proprietățile miraculoase ale infuziilor. Iar la  final a venit șocul: gazdele ne-au invitat să pregătim cu…mânuțele proprii o „șarjă” de licoare neagră. Pe care a trebuit să o și…bem!? 

Pe scurt procesarea decurge așa: după ce frunzele sunt culese, se țin la zvântat, apoi se rulează mecanic – nu …manual (?) cum am făcut noi cu un  randament extrem de scăzut –  apoi sunt lăsate la oxidare. Urmează uscarea în cuptoare mari, porționarea și ambalarea în pachețele, pungi, cutii din lemn.

Filosofii chinezi afirmau că „Ceaiul este mai bun decât vinul (?)”, deoarece fortifică,  înviorează și nu provoacă amețeală!

Fam. Deliu la culesul frunzelor de ceai…

 Trebuie spus că există multe beneficii pentru minte, trup și suflet dacă bem frecvent ceai.  Cine are probleme cu somnul trebuie să știe că există ceaiuri relaxante, care te ajută să faci nani liniștit. (Dar nu cum am pățit eu. Aveți răbdare și veți afla pățania la final).

 Ceaiul te ajută să te concentrezi, oferindu-ți o doză importantă de energie, stimulând activitatea creierului. În plus conține antioxidanți ce protejează și întăresc sistemul imunitar. Mai mult decât atât, această băutută binefăcătoare  conține vitamine, minerale, acid folic, potasiu, zinc și magneziu. Cert este că reprezintă o alternativă sănătoasă la consumul energizantelor, sucurilor acidulate, chiar și a cafelei.

Celebrul „Oolong tea”

Ei bine, în Taiwan m-am delectat  cu un sortiment vestit – Oolong tea. Am băut cu plăcere  populara licoare numită „Dragonul negru”, care cică  influențează pozitiv viața cu fiecare ceașcă băută. Aroma sa  este complexă, amintind de savoarea fructelor coapte. Are un gust natural dulceag, fiind recomandat in locul deserturilor pline de zahar. Este ideal de savurat  la ora tradițională (Five o clock), când  ne apare pofta de „ceva bun”. Ceaiul Oolong este mai tare decat ceaiul verde, însă nu atat de energizant precum cel negru.

Taiwanul nu figurază la nivel planetar drept un mare producător de ceai, neavând datele  naturale potrivite pentru cultivarea pe scară largă. Totuși, clima rece, umedă și ținutul muntos, alături de măiestria moștenită de la frații chinezi, au făcut ca ceaiul lor…național Oolong să devină extrem de popular. Majoritatea cultivatorilor de pe insulă obțin nu mai puțin de… patru recolte pe an!!!

Popularitatea crescândă a infuziei amintite a ajuns până în…Statele Unite, mai cu seamă în rândul doamnelor, fiindcă în reclame se spune că antioxidanți săi combat eficient ridurile apărute înainte de vreme! Cererile la export au determinat producătorii taiwanezi să se axeze masiv  pe producția de Oolong tea.  Primele sortimente de ceai taiwanez au fost produse încă din secolul al XVII-lea.

Vizita în Taiwan a unui comerciant britanic de mirodenii  în anul 1865 a dus la aflarea și apoi la popularizarea acestei băuturi relaxante în toată lumea. În funcție de tipul de oxidare a frunzelor există patru tipuri principale de ceai: negru, verde, alb, Oolong.

…Și acum finalul anunțat. După o noapte nedormită cauzată de încurcarea  ceaiurilor oferite cadou,  care în loc de adormire  mi-au produs o severă …insomnie,  dimineața arătam infiorător: cu fața boțită, privirea tulbure și mutra acră. Când m-a văzut, ghidușul partener asiatic și-a mijit ochișorii (oblici) făcându-i mai mici, și dorind să facă o glumă de consolare, m-a întrebat folosind  expresia amabilă:

Do you feel good,  as you look? („Te simţi bine, după cum araţi?”). Observându-mi reacția ostilă a realizat gafa. Și-a cerut scuze, făcând „stânga-n prejur”. Atunci am înțeles că trebuie să renunț la ceaiurile tari, care nefiind…„dansante” ca pe vremea mea, nu au cum să mă liniștească….Însă mă voi relaxa în perioada imediat următoare poposind într-o destinație tropicală exotică  din Oceanul Indian (fostul Ceylon), unde pot fi observate cele mai mari creaturi de pe Pământ – balenele albastre și elefanții. Apoi îmi voi trage sufletul într-o „binemeritată vacanță” în …Maldive. La întoarcere o să povestesc totul într-un nou serial de călătorie.  (Sfârșit)

                                                                                                    Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail