Taiwan –„Inima Asiei”. Așa este dezmierdată de localnici insula din Extremul Orient cu suprafața de numai 36.193 km² și o populație în jur de 23 de milioane. O „țărișoară” care reprezintă un ghimpe politic în coasta uriașei și atotputernicei „Patrii-Mamă”- China, făcându-le mereu „zile fripte” conducătorilor de la Beijing. Miza strategică o reprezintă Strâmtoarea Taiwan, ce separă micul stat de uriașa Chină Continentală.
În zonă au loc periodic manevre militare chinezești de intimidare. Noroc că nu-și prea ating scopul, deoarece în Taiwan sunt prezente permanent puternice unități navale, aeriene și terestre ale Armatei americane. Rezultă un „statu–quo” prelungit, o stare de fapt avantajoasă pentru insulari. Dacă protectorii lor i-ar abandona, instantaneu teritoriul ar fi înglobat de puternica țară vecină, ajungând să aibă același statut politic și economic obedient ca zonele autoguvernate Tibet, Hong Kong și Macao.
…Am avut curiozitatea și plăcerea de a vizita de-a lungul anilor toate cele cinci entități pomenite, așa că mi-am format o părere. Deci cunosc realitatea de la fața locului, cu bune și rele, nu din povești, articole propagandistice ori opinii ale unor influenceri partizani. Dar prefer să imit…Luna: „Care știe, dar nu spune!”
Culmea bizareriei este că denumirea oficială a liliputanului stat este… Republica Chineză (!), având un sistem politic original, semi-prezidențial. Din punct de vedere geografic țara este alcătuită din Insula principală, Taiwan, cunoscută de-a lungul istoriei și sub alintul lusofonic „Ilha Formosa”(„Insula frumoasă”). Sunt incluse Arhipelagurile Penghu, Kinmen și Matsu, precum și niște mici teritorii disputate aflate în vecinătate. Interesant este faptul că TOTUL poartă numele de „Zona Liberă a Republicii China”!!! Iată un apelativ menit, chipurile, să mai atenueze asperitățile politice dintre „Micul David şi Marele Goliat” – dacă îmi este permisă comparația biblică dintre cele două state disproporționate ca întindere – evocând mitul celebru ce se referă la triumful unui personaj obişnuit în faţa unui gigant.
De Jure, Insula Taiwan n-a fost niciodată separată de „Chitai” (cum i se spunea Chinei pe vremuri), ea aparținându-i din 1945, grație Constituției sale antimaoiste. De facto însă, Taiwan-ul este un Stat Independent. Ultimul Război Civil a luat sfârșit în anul 1949 și a generat o situație ciudată în care două teritorii folosesc aceeași denumire.
Insula a fost populată încă din sec. al XVII-lea de către emigranții chinezi. În anul 1646 olandezii și spaniolii au obținut doar pentru două decenii controlul asupra ținutului. Aveau să fie alungați de către valurile succesive de refugiați, care au creat o formațiune politică independentă susținută de Dinastiile Ming și Manciuriană, impunând politica izolaționistă. Târziu de tot legăturile, contactele economice cu europenii au fost restabilite. Dar abia după anul 1850!
Prea „multă” istorie?
…V-am plictisit, dragilor, cu atâtea informații? Cu siguranță! Întrucât puțini lectori mai sunt interesați de asemenea subiecte referitoare la Extremul Orient.
Aduc atunci istoria mai aproape de zilele noastre. Precizez deci că Republică Populară Chineză – condusă din anul 1949 de Partidul Comunist sub comanda autoritată a Marelui Mao – a fost boicotată pe criterii ideologice de numeroase state până în 1971. Pare incredibil că a putut fi preferată de către comunitatea internațională mărunta Republică Chineză, (respectiv Taiwanul), condusă de generalissimul totalitar Chiang Kai-shek, să ocupe la ONU, inclusiv ca Membru Permanent al Consiliului de Securitate, locul legitim de reprezentant al întregii Chine??? Azi pare bizar, dar așa se făceau jocurile politice pe timpul „Războiului rece”.
Fiind ca „frunza în vânt”, micul stat insular s-a văzut nevoit să semneze cu Statele Unite în anul 1954 un Tratat de Apărare. A fost cartea lor salvatoare. De atunci a primit un puternic ajutor economic și militar ce continuă și în prezent. Așa se explică perioada de avânt economic cunoscută drept „Miracolul taiwanez”. Iar grație dezvoltării spectaculoase în ultimii ani a industriei de semi-conductori, amintita țărișoară a ajuns…Cel mai mare producător de asemenea componente de pe Glob.
Cine n-a auzit de „Criza cipurilor” din perioada Pandemiei? Aceste elemente minuscule sunt esențiale în electronică, industria auto, producerea aparatelor de uz casnic, fiind tot mai necesare pentru continuarea cercetăilor din domeniul…inteligenței artificiale. Din cauza problemelor geostrategice și a perturbărilor lanțului de aprovizionare, economia globală s-a confruntat atunci cu dificultăți majore, greu de surmontat. De aceea în scop preventiv Statele Unite și China s-au mobilizat în prezent pentru a produce acasă o cantitate enormă de semi-conductori, încercând să eclipseze suprepația Taiwanului în materie.
Interes brusc pentru „Ilha Formosa” („Insula frumoasă”)
Brusc, în primăvara anului 2024, Taiwanul a reintrat în atenția opiniei publice mondiale. Micul, dar celebrul stat aflat în Marea Chinei de Sud, a fost pe buzele tuturor.
În primul rând, din cauza Cutremurului extrem de violent de 7,4 grade pe Scara Richter ce s-a produs în 3 aprilie 2024, urmat de zeci, apoi sute de replici. După două săptămâni a urmat un alt sesim major, de data aceasta de „numai” 6,3 grade resimțit și în Japonia, Filipine, China. Primul din serie fusese cel mai puternic din ultimii 25 de ani, dar care grație măiestriei arhitecților și constructorilor locali nu a produs pagube majore.
Cu spaimă și tristețe m-am gândit că la noi în anul 1977 a avut loc un seism similar ca magnitudine (tot de 7,4 grade), dar care a făcut prăpăd. Cei în vârstă își amintesc fără doar și poate de acele clipe terifiante, când numai în București s-au înregistrat 1.424 de victime, printre ele fiind și marele actor Toma Caragiu. Ca să nu mai vorbim de imensele pagube materiale produse.
Din nou perioadă tensionată în zonă
Al doilea eveniment după seisme l-a reprezentat preluarea conducerii țării de către noul Șef de Stat, ales la începutul anului 2024. Anume dr. Lai Ching-te, în vârstă de 64 de ani – descris de liderii de la Beijing ca un … „pericol grav” (pentru siguranța națională și liniștea în zonă – n.m.)! Motivul? Atât el personal, cât și partidul său au susţinut sus și tare că Insula este independentă, în timp ce conducerea chineză spune că Taiwanul reprezintă una dintre provinciile sale.
Cert este că acest teritoriu redus ca dimensiune, situat la 180 de kilometri de Coasta chineză, cu o populație de 23 de milioane de locuitori, este considerat de cancelariile occidentale drept un model de democraţie în Asia.
Mereu sub protecția Divină și a lui Sf. Sisoe
Soarta a făcut să ajungem în Taiwan la numai câteva zile după groaznica mișcare telurică de la începutul lui Prier. Dar, curios, m-am observat nici o urmă de stricăciune în Taipei – Capitala țării – unde am aterizat. Celebrul „Turn 101” stătea neatins la locul lui, construcțiile semețe din marele oraș, la fel.
Am aflat că doar în zona epicentrului din Provincia Hualien (unde trebuia să ajungem mai târziu) se înregistraseră nouă decese și peste 900 de răniți, unele case mai mici și mai vechi se prăbușiseră, iar o porțiune din principala șosea se surpase. Câteva imobile mai înalte s-au …înclinat (!), dar nu s-au prăbușit, ceea ce ne-a uluit. Niște călători străini ce se aflau acolo au rămas izolați vreo trei zile, fiind scoși din porțiunea sinistrată cu elicopterele Aviației americane prezente la fața locului.
Doamne ferește!
Iată că în ceea ce ne privește ca vechi turiști și aventurieri prin locuri periculoase, ne-am bucurat din nou de Ocrotirea Divină și în subsidiar de protecția Sfântului Sisoe – Apărătorul drumeților. Așa după cum ne-a scris pe WhatsApp finuța din Canada, draga noastră Marola Petri, „Doamne-Doamne v-a ajutat să ajungeți acasă vii și nevătămați după un voiaj palpitant, făcând slalom printre cutremure”(…)
Aferim! (Va urma).
Horia C. Deliu
