Sultanul Qaboos bin Said a iubit la viața lui frumosul, arta. În special, muzica elevată. A fost un admirator al operei și un cunoscător al creaților simfonice. Și-a desăvârșit condiția de iubitor al muzicii clasice (pasiune descoperită în timpul perioadei sale de studiu în Anglia), devenind în timp și un susținător al tinerilor muzicieni cu har. Instrumentul său favorit era orga. A întemeiat o mare orchestră alcătuită din 120 de instrumentiști poveniți numai din Oman. La înființare, în 1986, s-a creat un nucleu de mici muzicieni foarte talentați, care apoi au crescut, s-au școlit, perfecționat, ajungând să formeze Marele Ansamblu Simfonic. Au susținut o mulțime de concerte în țară și străinătate, călătorind adesea cu Sultanul, dobândind în timp o frumoasă reputație internațională.
„Royal Opera House”
Un alt vis împlint al suveranului l-a constituit înființarea în Capitala Omanului a ”Royal Opera House”. Un spațiu modern, unde sunt prezentate spectacole de ținută, premiere reprezentative. Este un ”sanctuar al artelor” pe scena căruia performează mari artiști ai lumii. Au răspuns de-a lungul vremii invitației Sultanului vedete precum Placido Domingo, Andrea Bocelli, Renée Fleming. Au venit mulți muzicieni de renume, ansambluri celebre. Să amintim doar de faimosul violonist L. Subramanyam, de violoncelistul YoYo Ma, trompetistul Wynton Marsalis sau de ”London Philharmonic Orchestra” și ”Americam Ballet Theatre”. S-au prezentat, de asemenea, spectacole ale unor artiști arabi faimoși, ca Majida El Roumi, dar și omagiul adus legendarei cântărețe Um Kalthoum.
Situată în Cartierul Shati Al Qurm din Muscat, magnifica Operă a fost ridicată la ordinul Sultanului. Rezultatul l-a mulțumit pe deplin, edificiul reprezentând un produs unic și fascinant al arhitecturii contemporane omaneze. Complexul este format dintr-o sală de concerte cu o capacitate de 1.100 de locuri, care arată magnific, dotată cu aparatură de sunet, lumină și animație de ultimă generație, un centru artistic pentru producție de muzică, teatru și operă. Există, de asemenea, și un auditoriu, grădini, spațiu de relaxare, restaurant de lux. „Opera Regală” a fost inaugurată oficial pe 12 octombrie 2011, cu o grandioasă producție a capodoperei ”Turandot” de Giacomo Puccini, cu participarea celebrului Placido Domingo.
La finalul vizitei am avut plăcerea să dialoghez cu tânărul și instruitul ghid al instituției, care a fost încântat de impresiile noastre deosebite. La plecare i-am declarat trilingv:”Chapeau bas”, ”Hats off” și ”Jos pălăria”.
Sisteme ingenioase de irigații
O mare problemă în zonele aride de pretutindeni o reprezintă apa potabilă. E necesară la fel ca…aerul pentru supraviețuirea oamenilor, animalelor, plantelor. Într-un cuvânt, a vieții. Cum ploile sunt rare prin Oman, iar arșița face prăpăd aproape tot anul, s-au căutat din cele mai vechi timpuri soluții de supraviețuire. Și până la urmă s-au găsit: simple și eficiente. Am văzut la fața locului asemenea ”minunății” vechi de vreo…patru mii de ani (!!!), care au salvat populația din zonă, fiind la fel de utile și astăzi. Este vorba de niște ingenioase sisteme de irigații numite ”falaj”, care înseamnă ”a împărți” (firește, APA).
Ea provine fie din munți, fie din zona freatică și este dirijată prin numeroase canale către gospodăriile locuitorilor, spre terenurile agricole, la ferme etc. Din loc în loc s-au amenajat bazine pentru acumulare, de unde prețiosul lichid curge prin cădere liberă în niște șanțuri din piatră bine întreținute, ce șerpuiesc pretutindeni și par interminabile. Apa constituind o bogăție atât de mare, s-au luat măsuri de-a lungul vremii pentru protejarea conductelor, amenajându-se turnuri de veghe, puncte de observație, colibe de pază. Principalele amenințări nu mai vin astăzi din partea răufăcătorilor, ci a secetei excesive, ce duce la scăderea îngrijorătoare a nivelului apei subterane.
În Oman ființează cinci mari sisteme de irigații arhaice, care din anul 2006 figurează pe lista Patrimoniului UNESCO.
Curmalele, hrana…cosmonauților
Curmalele reprezintă un produs vegetal extraordinar, celebru mai cu seamă în Orient. În Oman am mâncat cele mai bune fructe de acest fel, deși le-am testat și prin alte părți. Curmalele sunt fructele unui anumit tip de palmier – ”Phoenix Dactylilfera” – ce poartă și numele de finic.
Unele dintre cele mai vechi dovezi arheologice de cultivare a curmalelor datează din mileniul VI î.Hr. Consumul masiv de curmale era atât de răspândit încă de atunci, încât localnicii făceau inclusiv vin din ele.
În ziua de astăzi, producția mondială de curmale ajunge la aproape nouă milioane de tone anual. Pe lângă fructe pot fi folosite și frunzele pe post de legume, dar și semințele, care sunt măcinate și apoi amestecate cu faina din care se produce pâine.
Proprietățile lor curative au devenit vestite. Se știe că o cantitate scăzută de zahăr în sânge provoacă senzația acută de foame, care dispare ca prin farmec după consumul a câtorva curmale. Acestea conțin 23 tipuri de aminoacizi, ce nu se găsesc în majoritatea altor fructe. Să rețineți că delicioasele poame împiedică apariția arsurilor din stomac produse de nivelul ridicat de suc gastric. Seleniul reduce riscul îmbolnăvirilor cancerigene, întărește sistemul imunitar și diminuează riscul bolilor cardio-vasculare.
Datorită combinației glucozei și fructozei (26-55 %) cu vitamina B 5, fructele palmierului de curmale au proprietatea de a te ține sătul, contribuind la recuperarea energiei și menținerea prospețimii creierului.La fel ca majoritatea produselor alimentare de origine vegetală, curmalele nu conțin colesterol. Specialiștii susțin ca șase-șapte fructe pe zi asigură nevoia cotidiană de magneziu, cupru, sulf și fier. Astfel, consumând doar curmale și apă poți trai câțiva ani!!!
Medicii recomandă mai ales curmalele uscate, deoarece influențează pozitiv activitatea creierului. De asemenea, sunt bune pentru revigorare în caz de epuizare și oboseală fizică. Ajută, totodată, în tratarea bolilor căilor respiratorii, în caz de anemie, la prevenirea îmbolnăvirilor stomacului și intestinelor, la răceală, la reglarea conținutului de zahăr în sânge etc.
Știați că datorită volumului mic și efectelor benefice surprinzătoare reprezintă mâncarea perfectă pentru… cosmonauți?
Gastronomia tradiţională omaneză
Întrucât am introdus în discuție și mâncarea, o să mă opresc la câteva delicatese din bogata gastronomie locală. În Sultanatul Oman conviețuiesc în armonie bucate de sorginte arabă, libaneză, indiană. Se prepară nesofisticat, rețetele sunt simple, folosindu-se carne de miel, oaie, pui, pește, fructe de mare. De bază sunt șapte condimente măcinate împreună (”Seven Spices”): ghimbir, piper negru, cuișoare, enibahar, scortișoara, fenugreek, nucșoara. Acest melanj arăbesc se utilizează la prepararea majorității tipurilor de carne, dar și pentru a-i da savoare popularei salate ”tabbouleh” făcută cu bulgur, cous-cous și quinoa.
Cel mai cunoscut fel este ”shuwa”, o bunătate gătită din miel împănat cu diverse mirodenii şi plante aromatice, pus la frăgezire într-o sobă băgată în…pământ. De știut că în orice gospodărie există un asemenea cuptor subteran. În el coacerea e lentă, carnea devenind fragedă și gustoasă. O altă vedetă culinară se numește ”maqbous”, un preparat din orez cu şofran lăsat la fiert împreună cu feliuțe de carne condimentată. Foarte cunoscut este şi”mashuai”, gătit din pește la cuptor, servit cu orez, dres cu lămâie. Multe dintre specialităţile omaneze se consumă împreună cu ”rukhalc”- lipia coaptă la foc din frunze de palmier. Să amintesc și de ”kabsa”, o mâncărică de pui cu garnitură de orez, legume și diferite condimente, precum și ”mishkak”, adică frigărui din carne de vită, oaie, pui, fructe de mare. Porc-NU!!! (Văleu, pușchea pe limbă).
Băuturile preferate ale localnicilor sunt laptele prins sărat şi unele preparate din iaurt amestecat cu cardamon şi fistic. Alcoolul -NU ! (Aoleu).
…Apropo de atmosfera arăbească, un localnic își scutură covorașul din balcon. Un turist care trece pe acolo îl întreabă:
– Ce are, nu pornește din prima? (Va urma ultimul episod)
Horia C. Deliu
