Oman are o zeste culturală valoroasă. Nu mai puțin de cinci sit-uri au primit recunoaşterea mondială, fiind incluse în Patrimoniul UNESCO. Ne referim la Fortul „Bahla” – Cea mai mare cetate a ţării, ridicată undeva în urmă cu… 5.000 de ani (!), apoi la șantierele arheologice unde se fac săpături și cercetări, cum sunt „Al-Khutm”,„Bat” şi „Al-Ayn”, de asemenea, la numeroasele turnuri şi necropole din Epoca Bronzului. Să nu omitem așa-numitul „Ţinut al arborelui de tămâie” – ce reprezintă o regiune din Sudul ţării – unde creşte acest copac aflat în pericol de dispariţie și care are o simbolistică uriaşă. Ar mai fi vechile sisteme de colectare a apei şi de irigare, realizate printr-o reţea complexă de canale, o invenţie antică funcţională şi azi.
Întrucât Omanul deține zone de deșert și semi-deșert (cu pietriș mărunt), un amic căruia la întoarcere i-am povestit pe scurt despre recentul (nu…ultimul) voiaj, s-a mirat că încă mă mai pot interesa asemenea peisaje? „Anoste”, în opinia lui. Mai ales că le văzusem și în Algeria, Maroc, Egipt, Tunisia, Iordania, Emirate, poate și prin alte locuri? Deci, omu’ m-a întrebat: „Ce ți-a venit?”
E drept că el nu văzuse încă un Apus de soare printre dune. Vorba ghidului: „A Sunset is breathtaking in desert”. Nici lagunele, oazele, dar mai ales „Marele Canion”. Îmi amintesc cu mare plăcere de popasul în Oaza „Wadi Shab”- un loc de relaxare superb: cu palmieri și bazine naturale în care apa de culoarea turcoaz vine din munți și este…rece (!?) deși termometrul arăta 37 de grade. Un adevărat Paradis, unde într-o zi caniculară m-am bucurat că pot înota și sta la plajă, ignorând faptul că mă aflu într-un „anost” deșert.
În vizită la broaștele țestoase gigant
Dintre alte interesante episoade ale expediției în Oman vreau acum să relatez, într-un mic reportaj de culoare, și despre vizita la Rezervația „Ras al Jinz”. Un teritoriu sălbatic unde am putut vedea „la lucru” broaștele țestoase gigantice de culoare verde, specie pe cale de dispariție. Într-o seară târziu de tot, la ora când în mod normal am fi făcut năniț, ne-am urcat în mașini și am plecat să explorăm o arie protejată la țărm de mare. Am călătorit vreo două ore pe o șosea „de țară”. Pustie.Viteza maximă admisă pe autostrăzi este de 120 km/h, 90 km/h pe drumurile naţionale şi 60 km/h în localităţi. Oricum, căile rutiere sunt foarte bine semnalizate, perfect asfaltate și luminate toată noaptea! Ca atare, n-am văzut nici un accident rutier.
Păi, vorba cuiva, „dacă nu sunt bețivi, isterici și drogați, e normal”.
…În sfârșit, am ajuns la Complex. Totul e bine organizat. Aici ființează un modern centru de cercetare, un muzeu, un mic hotel, care oferă și… corturi, în caz că vrei să stai mai multă vreme îm mijlocul naturii să studiezi comportamentul acestor interesante viețuitoare marine.
Deși era trecut de miezul nopții, mișunau în zonă mulți turiști străini, semn că obiectivul stârnește interes.
O luăm la picior pe o lungă plajă sălbatică. Este beznă. Mergem grupați, ținându-ne de braț. În fața și în spatele nostru se află alte cete de vizitatori. Ni s-a recomandat să nu facem gălăgie. Înaintăm precum „muții”, orbecăim ca „orbii”, călcăm aidoma „surzilor”. Nu avem voie să folosim lumina de la celulare, fiindcă speriem creaturile care oficiază un adevărat ritual. Ies din mare numai noaptea și se îndreaptă spre micile dune, pentru a depune în nisipul cald câteva zeci de ouă.
După vreo oră de mers pe bâjbâite, vedem în depărtare câteva puncte roșietice. Sunt ghizii locali dotați cu niște lămpițe roșietice, doar această lumină firavă fiind suportată de „eroine”. Suntem îndrumați spre un grup de movilițe făcute de țestoase (dar nu…„Ninja”), care sapă de zor gropi pentru a-și depune ouălele. Apoi le… acoperă cu nisip. Când au terminat, se mută câțiva metri și mai fac un morman similar. Dar acela rămâne… gol!? La derută. Folosesc această stratagemă vicleană ca să păcălească prădătorii! Incredibil ce înseamnă spiritul de supraviețuire…
Ceva mai încolo zărim și câteva broscuțe care tocmai ieșiseră din ouă. Stângace, se târau instinctiv spre mare. Unele alunecau înapoi în gropi, altele cădeau pe spate și încercau disperate să-și recapete poziția normală. Însă nici una nu abandona. Toate se luptau să-și înceapă periculoasa aventură a VIEȚII. Din păcate, foarte multe asemenea creaturi neajutorate sunt decimate de feluriți inamici, specia fiind, cum spuneam, în mare pericol.
Nu știu ceilalți ce au simțit, dar pe mine m-a emoționat profund o asemenea experiență. A fost fascinant să văd cum micile țestoase se chinuiau să depășească dunele ce le ieșeau în cale. E interesant că puii nu-și vor cunoaște niciodată părinții (nici invers) trăindu-și existența pe cont propriu încă din primele clipe.
Este interzis să fie prinse, rănite. ucise. Multe țări au legi speciale pentru a le proteja. Numai că poluarea mărilor le afectează grav, plus că multe mor în plasele de pescuit.
Am vizitat și o altă Rezervaţia naturală, cea a antilopei arabice. Am înnoptat în „Arabian Oryx Camp”, unde le-am admirat pe viu, fiind amenajată și o tabară turistică de lux în deșert: cu corturi spațioase ce oferă tot confortul (aer condiționat, duș cu apă caldă, minibar, televizor). Iar la câțiva zeci de metri se află… dunele.
Cămilă înseamnă… „frumusețe”!
În arabă frumusețe se traduce prin „jamaal”, care derivă din „jaml” – o particulă cu semnificația…cămilă. Arabii iubesc dromaderii (rumegătoarele-uni-cocoșate), supranumiți plastic „corăbiile deșertului”, pentru beduini ei reprezentând o mană cerească. Și mie îmi sunt simpatice cămilele. Totuși, întreb: dacă ele reprezintă un simbol al splendorii, ce spunem atunci despre gazele, păsările flamingo, ursuleții koala sau câinii husky siberieni cu ochi albastri?
Ne-am intersectat în Oman de mai multe ori cu mici turme de dromaderi ce umblau agale, traversând șoseaua prin…„locuri nepersmise”! Nu se speriau de mașini, de turiști și își vedeau de drum. Din păcate, de data aceasta nu am avut în program și o plimbare călare, limitându-ne doar să îi privim.
Pe suratele dotate cu… două cocoașe le-am întâlnit în fostele state sovietice din Asia Centrală, dar se găsesc în număr mare în Mongolia și China, mergând în caravane pe vechiul „Drum al Mătăsii”.
Un palat celebru, de data aceasta… plutitor !
Și întrucât în episodul precedeant am povestit despre Palatul princiar „Al Alam”, să zăbovim acum și asupra „Palatului plutitor”. Este mai faimos, fiind menționat cu obstinație de tabloidele occidentale. Panorama „Golfului Mutrah” din Muscat este acaparată de „Al Said”, ultra-yachtul Sultanului Qaboos, În momentul proiectării în anul 2006 era considerat Cel mai lung yacht din lume. A fost construit la un şantier naval din Germania și livrat în 2008. Ei bine, deja trecuse pe locul doi mondial, ca să vedeți cu ce repeziciune se schimbă lucrurile și în acest domeniu. Superba navă are tonajul brut de 15 tone; lungimea – 155 metri; pescajul – 5,20 metri; propulsia – motoare Diesel, viteza maximă – 47 km/h.
Prețul? 300 milioane de dolari. E mult? Stați să vedeți ce urmează.
„Al Said”, ultra-yachtul Sultanului Qaboos
„Al Said” este o navă superbă, deși uzura morală, dar și cea fizică avansează nemilos. Are un frumos design exterior și altul interior impresionant, realizate de două firme celebre. Poate găzdui până la 70 de oaspeți și …174 de membri ai echipajului??? Vorba aceea, „Mai mare daraua…”
Secretomania patronilor celor mai scumpe super-yahturi a devenit celebră, pentru ca rivalii să nu le „fure” cumva ideile, așa că multe dintre detaliile de lux sunt ținute sub obroc.
Se știe, totuși, că acest vas are ceva inedit: o sală de concerte! Sultanul Qaboos era un mare amator al muzicii culte. În prezent vasul nu prea mai este utilizat. Se zvonește chiar că ar fi fost…vândut. În fiecare noapte toate luminile sunt aprinse, ca și cum ar fi locuit, oferind un spectacol feeric. În sfârșit, am apucat să văd pe viu această legendă mediatică.
La ora actuală Cel mai scump yaht din lume se numește „History Supreme” și are prețul de 4,8 …miliarde de dolari. Este placat cu sute de kg. de aur și platină, astfel că „Al Said”, yachtul Sultanului Qaboos, reprezintă azi un…„mizilic pe vapor”.
Dar stați, să aflați „bomba”: în 2024 va fi lansat un „Mega -Yaht” de…opt miliarde de dolari (!!!), care va depăși tot ce s-a construit până acum în materie.
În acest context optimist am o veste bună și pentru seniorii români: după majorarea pensiilor se aude că în perioada următoare se vor ieftini yahturile! Deja se întocmesc liste de așteptare.(Va urma).
Horia C. Deliu
