Scriind despre ilustrul Sultan Qaboos bin Said Al Said se cuvine să ne oprim și asupra celebrului său Palat – „Al Alam”. Care este situat în zona Old Muscat și a fost folosit pentru Ceremoniile de Primire ale unor persoane de rang înalt, președinți de stat, prinți, prințese, șeici, regi, regine și alți oaspeți de vază. Noi, niște simpli „oaspeți de …varză”, nu am avut permisiunea să intrăm. Deci, l-am privit printre zăbrele de la poartă. Eu ca eu, că-s tăbăcit în meserie, dar doamnele care erau cu mine – soția și amica noastră, prof. Rodica Stan, din Iași, cu care ne preumblăm adesea prin lume – au declarat vexate: „Oooh, mais comment est-ce possible?”
Uite, că e! Acum, să nu fim răutăcioși, nici alți turiști nu au avut voie să treacă pragul! Admirând Palatul doar din exterior, n-am putut să-i apreciem măreția pe de-a întregul.
Palatul „Al Alam”
Oricum, mi s-a părut mai puțin spectaculos față de ce reședințe etalează alți lideri din lumea arabă. Edificiul se află in apropierea Portului Mutrah, fiind lesne de identificat datorită elementelor arhitecturale formate din câteva arcade, vopsite în auriu și verde-turcoaz. L-am văzut ziua, în lumina necruțătoare a Soarelui, dar și noaptea, sub clar de Lună, când ne întorceam din preumblări prin Muscat, dar impresia a rămas aceeași. Totuși, am imortalizat Palatul.
Vechimea importantei construcții depășește durata a două sute de ani, fiind ridicată de către Imamul Ahmed al VII-lea, bunicul fostului Sultan. În anul 1972 Măritul Qaboos a ordonat ca vechea reședință să fie renovată, căpătând înfățișarea actuală. Din nefericire, așa cum scriam mai sus, vizitatorilor de rând nu le este permis accesul.
„Al Alam” are încă rolul de Palat Ceremonial, în incintă existând o vilă luxoasă, cu piscină, amenajări SPA, grădini înconjurate de ziduri.
Buuun. Ne facem apoi „ochișorii roată”, cum cântă Corina Chiriac, și ce vedem? Ceva mai încolo se zăresc două Forturi impozante, Mirani și Al Jalali, construite de portughezi în veacul al XVI-lea. Și pe acestea le putem admira doar pe dinafară. Oare ce „secrete” or ascunde?, nu-mi dau seama.
Clădirile guvernamentale din vecinătate sunt elegante, albe, cu acoperișuri crenelate și balcoane din lemn, conform stilului tradițional omanez. Frumos. Chiar foarte.
Vestiți constructori de nave tradiționale din lemn
„Dhow” este numele generic al unor nave tradiționale din lemn de tek (cel mai rezistent material natural de construcție) utilizate în Golful Persic, regiunea Mării Roșii, Oceanului Indian. Istoria acestui tip de ambarcațiune datează de peste o mie de ani. Dacă te intersează subiectul, poți să asiști la felul în care se construiesc mergând în orașul Sur, unul dintre cele mai importante sit-uri din Arabia. Așezarea se află în Sud-Estul țării la vreo 200 de km de Capitala Muscat și se consideră a fi localitatea de baștină a celebrului personaj Sinbad Marinarul (de fapt, un erou fictiv ce apare în ciclul de povești „O mie și una de nopți”). Plimbarea pe șantier ne-a edificat asupra tehnicilor rudimentare folosite odinioară la fabricarea bărcilor din lemn.
Asemenea vase sunt utilizate pentru pescuit și transportul de persoane, a unor animale mici, a mărfurilor casnice etc., însă nu pe distanțe mari. Odată cu dezvoltarea „Industriei fără fum – Turismul” se pot folosi și ca nave de agrement. Cine a fost în Dubai, precis s-a plimbat cu așa ceva. Datorită faptului că sunt relativ ușoare, rapide, lesne manevrabile, pe vremuri erau folosite de pirați și contrabandiști.
Iar azi de…turiști!
Vestimentația în lumea islamică
La primul popas răcoros, la o Pepsi, șeful Ahmed ne lămurește că vestimentația în lumea islamică are mai întâi un rol practic. Abia după aceea estetic. Unele dintre trăsăturile definitorii ale ținutei tradiționale omaneze presupun modestie și decență. Rolul hainelor este de a acoperi goliciunea corpului, se spune în textele sacre, și nu de a capta admirația celorlalți prin extravaganța lor. Iată un aspect definitoriu pentru ambele sexe. Cultura islamică recomandă a nu se purta ținute care prezintă similitudini cu alte religii sau însemne ale altor religii (crucea, steaua lui David etc.).
Am reținut, de asemenea, că în spațiul islamic este obligatoriu să se poarte haine largi, pentru a nu se distinge formele corpului. Spre bucuria…supraponderalilor! Nu sunt acceptate ținutele mulate, atât pentru sexul frumos, cât și pentru masculi! În plus, bărbațiilor le este interzis să poarte veșminte de tip… feminin, să îmbrace straie confecționate din mătase și să poarte bijuterii de aur!!
În privința rolului funcțional al vestimentației, acesta ține cont de condițiile climatice, dar și de specificul cultural. Straiele ample oferă un confort sporit în zilele fierbinți, specifice Orientului Mijlociu. Totodată, trebuie protejate capul și gâtul de soare, vânt, nisip. Astfel se previne insolația, transpirația excesivă, deshidratarea rapidă.
În funcție de interpretarea Coranului și a Hadithurilor (fapte sau ziceri ale Profetului Mahomed) unii membrii ai lumii islamice solicită ca femeile să-și acopere doar capul. De fapt, să-și ascundă părul. Alții, mai severi, insistă pentru protejarea întregului corp, cu excepția mâinilor.
Înfățișarea în public necesită multe opreliști în această societate conservatoare și din partea vizitatorilor. Turistele, de pildă, trebuie să îşi protejeze umerii şi picioarele, ținuta să fie lejeră, fără decolteuri provocatoare. Dacă aleg să facă plajă și să poarte constume de baie clasice, o pot face doar în incinta marilor hoteluri cu piscine. Dacă au sejur într-un „resort”, acolo există plaje speciale. Însă dacă domnișoarele și doamnele non-arabe țin să meargă la plajele publice, vor purta neapărat așa-numitul „burkini” (un joc de cuvinte dintre „burqa” și „bikini”), niște costume de baie imposibile, fiind echipate din cap până în picioare, inclusiv în apă! Mai bine, lipsă.
Nu intru și în alte amănunte, însă doresc să le prezint cititorilor mai puțin familiarizați cu tema, principalele obiecte de vestimentație ale reprezentantelor sexului frumos în diferite zone din lumea arabă : „hijab”, „burqa”, „niqāb”.
Femei purtând „burqa”
„Hijabul” este un văl religios pus pe cap și prins sub bărbie, având rolul de a ascunde părul (punctul vulnerabil femeiesc), dar și pieptul de privirile oricărui bărbat din afara familiei. „Burqa” acoperă întregul corp al femeii din cap până în picioare, inclusiv ochii, ce sunt tăinuiți de o plasă fină prin care se poate vedea în exterior. De obicei acest veșmânt are culoarea neagră. „Niqāb” e confecționată dintr-o bucată de material textil ce apără întreaga față, lăsând la vedere doar ochii.
De cele mai multe ori străinii fac confuzie între „niqāb” și „burqa”. Vai, vai, vai.
Femeie purtând „niqab”
Mai există în perimetrul ce ține de Iran și Irak așa-numita ”chador”, o mantie care acoperă femeia din cap până în picioare. Pare dificil de purtat, deorece nu are nici un sistem de prindere, cum ar fi nasturi, capse sau fermoare, fiind ținută doar de mâinile femeii.
În prezent există unele dispute privitoare la vestimentație între poziția inflexibilă a bătrânilor tradiționaliști și preferințele tinerilor mai nonconformiști. Firește, mai vocale sunt domnișoarele studente și angjatele din societățile corporatiste occidentale față de rigorile Codului vestimentar de pe vremea străbunilor versus asumarea unor elemente ale modei vestice.
Patru neveste pe cap de bărbat! (Vai de capul lui)
Omanezii au o viaţă socială foarte activă: mănâncă frecvent în oraş cu familia, ies la plimbare sau la mall, socializează la un ceai sau o cafea tradiţională. Poligamia este legală în Oman, ca și în Arabia Saudită, Pakistan, Qatar, Senegal, Somalia, Sri Lanka. Un bărbat poate să fie însurat și cu… patru neveste! Numai să aibă cu ce să le întrețină. Totodată, se cuvine să le strunească, spre a nu se isca certuri, bârfe, invidii, mofturi.
Apropo de asta, un burlac arab își întreabă un amic căsătorit:
– Cum se cheamă când ai mai multe soții?
– Poligamie
– Dar două?
– Bigamie
– Și dacă ai o singură nevastă, cum e pe la străini?
– Monotonie !(Va urma).
Horia C. Deliu
