Am amintit fugitiv încă din primul episod despre personalitatea regretatului Sultan Qaboos bin Said Al Said, cel care după o domnie de cinci decenii a izbutit să transforme Omanul într-un stat modern, să devină un conducător venerat de supuși, apreciat către liderii din Orientul Mijlociu pentru politica de neutralitate a țării sale. Cel mai vechi stat arab din lume nu ajungea la înflorirea de astăzi, dacă nu ar fi existat acest suveran luminat.
„Bârfe…pozitive”
Auzisem multe vorbe bune despre domnia sa cu ocazia unor deplasări anterioare prin țările din Golf. Erau așa-numitele „bârfe pozitive”! M-a frapat cel mai tare publicitatea făcută super-yahtului său! De abia așteptam să-l văd. Sultanatul Oman, a avut și are o poziție neutră în zona Golfului Persic, perimetru zguduit de tensiuni politice, jucând un rol de bune oficii pentru aliaţii săi occidentali, mai ales în relaţiile tensionate ale acestora cu Iranul.
„Vom continua calea trasată de defunctul sultan”, a declarat succesorul său, actualul Sultan Haitham bin Tariq. El a promis să promoveze aceeași politică externă bazată pe coexistenţa paşnică între naţiuni şi pe non-ingerinţa în afacerile interne ale altor state, cu respectarea suveranităţii naţiunilor şi a cooperării internaţionale.
Sultanul Haitham bin Tariq al-Said (68 de ani) a fost numit pe 11 ianarie 2020 drept noul conducător al Omanului după moartea vărului său, sultanul Qaboos bin Said, care îl alesese succesor.
Cine a fost Sultanul Qaboos bin Said Al Said ?
Interesantul personaj s-a născut pe 18 noiembrie 1940 la Salalah, mare oraș din Sud, devenit astăzi o celebră stațiune turistică maritimă, și a decedat în 10 ianuarie 2020. La vârsta de 16 ani a fost trimis la o instituție de învățământ privat din Anglia, după cum era moda prin zonă. După patru ani a intrat la „Royal Military Academy Sandhurst”, pe unde au trecut mulți viitori generali arabi. A efectuat serviciul militar, a studiat administrația publică locală în Anglia și apoi s-a întors în țara natală spre a studia islamul și istoria nației. Sultanul Qaboos a aparținut școlii musulmane Ibadi de jurisprudență, care a condus în mod tradițional Omanul. Era un liberal religios. Atunci când a ajuns la putere a finanțat construirea sau întreținerea de moschei, precum și a locurilor sfinte ale altor religii. Visul său de a ridica Cea mai mare ”Casă a lui Allah” din Oman s-a trnsformat în realitate la Aniversarea a 30 de ani de domnie.
Marea Moschee din Muscat – fiindcă despre ea este vorba – v-am prezentat-o pe larg în episodul trecut. Apropo, v-a plăcut?
A ajuns la putere după răsturnarea de la domnie a tatălui său, Said bin Taimur, printr-o lovitură de palat în 1970. Timp de șase ani înainte de această manevră dură, tânărul Qaboos a fost ținut ”prizonier de lux” în Palatului Regal din Salalah. În iulie 1970, soldații l-au sprijinit pe tânărul ofițer Qaboos și s-au ciocnit cu forțele loiale părintelui său, învingându-le. Ulterior noul sultan a susținut că tatăl său ar fi…”abdicat de la tron”. Imediat Guvernul britanic a ajutat la consolidarea puterii noului suveran.
Acesta dorea să pună capăt izolării țării și să utilizeze veniturile din petrol pentru modernizare și dezvoltare, așa cum procedau statele vecine, Omanul fiind mult rămas în urmă. El a reprezentat a 14-a generație de descendenți ai fondatorului Dinastiei Al Said. În 1976 s-a căsătorit cu verișoara lui, Kamila, fiica Prințului Sayyid Tariq, însă mariajul s-a terminat curând printr-un divorț, iar suveranul nu s-a mai recăsătorit și nu a avut copii.
Data de naștere a Sultanului, 18 noiembrie, este celebrată în Oman ca Zi Națională.
Turiști de două categorii
Turiștii care poposesc pe meleagurile frumoase, dar multe greu accesibile din Oman, se împart în două categorii. Trebuie ori să fie ori niște „nebuni”, ca membrii trupei noastre. Adică, indivizi pasionați de fenomene extreme, de drumeții la naiba-n praznic spre a admira minunățiile naturii. În cazul de față, fenomenele carstice incredibile ale „Marelui Canion Omanez” – al doilea ca mărime pe Glob, după „Gand Canyon National Park” din Colorado, SUA – principalul obiectiv geografic pentru care am ales să venim aici. Fie sunt niște turiști-boieri, ce preferă confortul navelor maritime de lux cu o mulțime de punți, făcând o croazieră în Golful Persic spre a vizita câteva Emirate, după care dau o raită și în Oman, coborând câteva ceasuri pe uscat.
Personal aveam de câțiva ani în plan o excursie prin aceste locuri puțin exploratate de grosul excursioniștilor, atras de mirajul „Norvegiei Orientului Mijlociu”. Așa este comparat Sultanatul Oman, folosindu-se o figură de stil care combină doi termeni contradictorii. Un oximoron, cum o numesc lingviștii. Da, fiindcă există nu doar deșert și munți abrupți, dar sunt și lagune cu apă turcoaz (unde am făcut baie), plus zona costieră la fel de forfecată precum faimoasele fiorduri nordice.
Numai că frigul din apropierea Polului se transformă aici într-o briză binefăcătoare la țărm de mare. Am petrecut momente extrem de agreabile observând delfinii care se jucau nu departe, o uriașă broască țestoasă cu carapace verde și câteva… pisici de mare înfometate, ce s-au apropiat de mal. N-am avut la îndemână niscaiva…„șoareci de apă”(!), ci doar biscuți „Eugenia”, pe care i-am aruncat în valuri. Buni și ăștia.
După această pauză foarte relaxantă, ne-am îndreptat din nou către mașinile de teren. Care stăteau ca de fiecare dată aliniate cu motoarele pornite, pentru a ne întâmpina cu aerul condiționat dat la maximum. Doamne, ce plăcere! Șeful formațiunii ne zorește, deși am mai fi tândălit. Trebuie să fim în grafic, avem multe de văzut, iar vipia se întețește.
Safari în Deșertul „Wahiba”
Nu se poate să ajungi într-o țară care posedă deșert din belșug fără să iei parte la un safari. Ar fi o „jignire” pentru organizatori. Prima dată când am ajuns în Sahara, gazdele algeriene m-au avertizat că trebuie să particip la așa ceva, dar va fi neobișnuit. Și nu se știe dacă o să-mi placă! O încurajare care m-a …entuziasmat. Eram setat pe invers. N-am dat înapoi și bine am făcut.
În timp au mai urmat și în alte țări asemenea distracții cu mașini 4×4 care sfidează…fizica, luând în bot dunele sau „prăbușindu-se” pe pante abrupte. Imaginile și senzațiile nu sunt recomandate cardiacilor și fricoșilor. Mai întâi s-au dezumflat parțial roțile pentru o mai bună aderență la nisip. Ne aflăm în zona nisipurilor din „Wahiba”, unde dunele se pot înălța până la vreo 150 metri înălțime, au o lungime de 200 km lungime și o lăţime de 100 km, fiind străbătute de beduini nomazi. Vai de mama lor! Șoferii ne poartă nebunește prin deșert, peisajul fiind în continuă transformare. Vehiculul cu nr. 2 în care am fost repartizați de la început este condus de Ikram, un tinerel, subțirel, brunețel și taciturnel. Îl întreb una, alta, fac câte o glumă, dar nu e comunicativ. Când ne oprim pe la obiective, ne zorește precum li se comandă pușcașilor americani: „Go,go,go!”
Show-ul se încheie cu vizita la o așezare de beduini. Intrăm într-un uriaș cort tradițional, unde suntem tratați cu ceai, curmale (moi și foarte dulci), „qahwa” (cafea cu cardamom). De jur împrejur sunt expuse diverse obiecte lucrate manual ce pot fi cumparate drept suveniruri.
Revenind la impresiile despre frumosul Oman, să mai precizăm că dispune de un climat foarte cald, cu veri lungi și fierbinți, temperaturile putând ajung până la 50° Celsius. Media precipitațiilor anuale este de aproximativ zece centimetri, iar anemicele ploi cad în special în luna martie. De aceea vizitatorii sosesc abia începând din octombrie.
…„Viața îi pune uneori în genunchi pe cei puternici, pentru a le demonstra că se pot ridica singuri. Cei slabi rămân toată viața în genunchi”, iată un aforism de care ținea cont înțeleptul Sultan omanez.(Va urma).
Horia C. Deliu
