Obiectivul care nu trebuia ratat l-a reprezentat vizitarea arborilor de tămâie.Pe lângă utilizările cunoscute în ceremonialul religios, substanța aceasta misterioasă are şi multe proprietăţi terapeutice.Tămâia, cunoscută și sub numele de „Olibanum”, este o rășină aromatică utilizată în industria parfumurilor, aromaterapie și procesiuni sacre. De-a lungul timpului a devenit extrem de populară datorită emanației substanțelor plăcut mirositoare, plus a proprietăților sale medicinale.
Ținutul arborelui de tămâie
Ați știut, stimați cititori, că un sfert din cantitatea totală de tămâie a lumii provine din Oman? Este una dintre puținele țări în care copacii ce produc aceste amestecuri complexe de compuși organici cresc în mod natural. Interesant este faptul că rășina respectivă a provocat un veritabil „boom” economic înainte de valorificarea petrolului. De aceea, în Oman, tămâia este supranumită „Aur alb”.
Aici, în cel mai vechi stat arab din lume se găsește așa-numitul „Ținut al tămâiei”. Era inclus odinioară pe o veche rută de comerț cu mirodenii. În prezent această zonă face parte din Patrimoniul UNESCO, care pe lângă arborii de tămâie include și urmele unor așezări beduine, niște oaze favorabile negoțului medieval cu această rășină miraculoasă.
În limba latină i se spune „Thymanea”, reprezentând rășina unor specii de arbuști din specia „Boswellia”, care cresc în Oman. Se găsesc însă și prin Yemen și Etiopia. Scoarţa arborelui se incizează longitudinal pentru a secreta esenţă de „Oliban”, dar numai în intervalul noiembrie-aprilie. Prin ardere bobițele solidificate de culoare roșiatică sau gălbuie produc fum și emană un miros plăcut de balsam. Într-o Arhivă medicală din vechime există un document numit „Papirusul Eber” (ce datează din secolul al XVI-lea î.Hr.), în care figurează aproape…900 de rețete și prescripții medicale pe bază de tămâie utilizate în Egiptul Antic.
Substanța este supusă unei extrageri cu benzen, rezultând un rezinoid. În continuare, prin distilare cu vapori de apă, se obţine uleiul eteric, incolor sau gălbui, cu miros balsamic, uşor citric. Dintre cele mai importante proprietăţi terapeutice enumerăm: antiseptice, antimicrobiene, astringente, cicatrizante, expectorante, antiiflamatoare, diuretice, sedative, antialergice, imunostimulatoare, antidepresive, tonice, antiastmatice. De ajuns?
Rezina „Olibanum” şi uleiul eteric sunt, de asemenea, folosite în terapeutică, aromaterapie, cosmetică şi parfumerie. Cea mai importantă acţiune a uleiului de tămâie este asupra sistemului nervos, având efecte calmante, înviorătoare, energizante, imprimând o stare de confort, mai ales în cazul persoanelor stresate, anxioase, cu depresie psihică.
În afecţiunile căilor respiratorii cronice se constată efecte benefice, ajutând la tratarea bronşitelor, guturaiului, tusei, sinuzitei, rinitei alergice şi febrei. În aceste tratamente se aplică sub formă de inhalaţii şi comprese. Tămâia nu prezintă nici un fel de toxicitate. Nu se recomandă însă femeilor gravide sau mamelor care alăptează.
Masajul cu ulei de tămâie pe gât şi pe tenul acneic şi obosit contribuie la înfrumuseţarea pielii, la tratarea arsurilor, psoriazisului, lupusului eritematos, urticariei şi a rănilor greu vindecabile. O baie fierbinte cu câteva picături de ulei eteric ajută substanţial la relaxarea organismului. În mod particular se recomandă atleţilor, în caz de traumatisme şi întinderi musculare.
…Am privit plin de admirație la arborii respetivi. M-am pozat lângă ei. Am ciupit câteva bobițe de rășină. Fiecare arbust poate produce între trei până la zece kg de tămâie pe an în funcție de mărimea sa, vechime și starea de sănătate. Copacii sunt exploatați până la patru ani, după care este necesară o pauză de refacere de mai multe sezoane.
Am observat că în Oman există obiceiul ca dimineața să se tămâieze încăperile din hotel, din magazine, restaurante. Și chiar interiorul…autoturismelor! Șoferul nostru efectua acest mic ritual înainte de a porni la drum, pentru a purifica aerul și a ne aduce noroc.
În Oman, tămâia de cea mai bună calitate este păstrată pentru Sultan. Cantități mari nu pot fi scoase din ţară. Ca atare, n-am adus nici un gram. Nici pentru uzul propriu, nici pentru comercializare…
Vacanță în Salalah
În ultima vreme autoritățile omaneze fac lobby intens în străinătate, ademenind turiștii să efectueze sejururi la Marea Arabiei. Este vizată stațiunea balneară de cinci stele Salalah, aflată în Sud aproape de granița cu Yemen. M-ar fi tentat o asemenea experiență, astfel că la ultimul Târg de turism am găsit câteva pliante cu imagini de vis de acolo. Prețurile nu păreau mai piperate decât în Antalya, numai că zborul este lung, plus că se face o escală prelungită în Dubai.
Dacă mai adăugăm că în ultimele săptămâni rebelii Houthi din Yemen au început să se agite periculos, „jucându-se cu focul”, concluzia se întrevede clar…
Rețineți, totuși, pentru future că destinația prezintă multe atracții: căldură, verdeață, lux, kilometri întregi de plaje cu nisip alb și apa caldă de nuanțe verzi-albăstrui. Oferta de cazare se cifrează undeva la peste… o mie de camere de hotel! Există o gamă largă de facilități Premium, un port de agrement la standard internațional, restaurante, cafenele, multă animație. O atracție specială o constituie „Hawana Aqua Park”, cu o suprafață de peste 65.500 m.p., ce oferă o mulțime de activități acvatice.
Timp liber și dolari să ai.
Marele Canion Omanez
Apropiindu-ne de final, să povestim despre vedeta geografică datorită căreia am ajuns în Oman – „Marele Canion”. Știam că nr. 1 în lume este „Grand Canyon” din State, pe care îl admirasem cu ani în urmă, cel de aici clasându-se pe locul doi. Eu militasem să vizităm faimoasa Cascadă „Iguazu” (situată la granița dintre Argentina și Brazilia), însă propunerea a căzut la votul familial. Proiectul s-a amânat pentru toamna lui 2024.
„Jebel Shams” înseamnă în limba arabă „Muntele Soarelui”. Este spintecat de o vale adâncă și lungă ce formează „Canionul omanez”. Se găsește în Nord-Estul țării, nu foarte departe de orașul Al Hamra. Cel mai înalt punct unde urma să ajungem se afla la 3.000 metri! Pentru a admira de sus panorama uriașei prăpăstii trebuie străbătut un drum îngust, șerpuitor, tare dificil, în mare parte off-road. Numai pietre, gropi, praf.
Minunăția aceasta a naturii poate fi privită în mai multe feluri. Fie rămâi la bază lângă albia râului, uitându-te fascinat spre înălțimi. În schimb, dacă ești antrenat și posezi echipament adecvat merită să o iei „per pedes”, făcând o ascensiune de circa …cinci ore !!! Satisfacția trebuie să fie enormă odată ajuns în vârf, chiar pe buza prăpastiei. Nu mai contează că ești rupt de oboseală, lac de sudoare și ai picioarele julite.
Noi, turiști de asfalt, neavând ținută outdoor (bocanci cu ținte, pantaloni de munte trei sferturi, șosete înalte, jachetă, bandană, alpenstock, ochelari de soare polarizați, rucsăcel cu o sticlă de apă, ciocolată, două-trei banane și o mică trusă de prim-ajutor) am urcat cu… jeep-urile japoneze. Sunt cele mai indicate vehicule de teren pentru asemenea aventuri montane. Dar și așa a fost anevoios. Șoferii erau crispați, mașinile uneori patinau. Ne-au zdruncinat rău de tot creierii (din…cap, cum zic unii), drumul fiind infernal. În stânga – perete muntos, în dreapta – abis. Ceva horror!!! Când ne-am dat jos la destinație, ne-a luat vertijul privind hăul ce ni se căsca la picioare.
Cu inima cât un purice m-am sprijinit de grilaj. Am încercat să zâmbesc. Dar nu era zâmbetul meu!
…Pun aici punct ciclului de reportaje ilustrate despre pitorescul Oman. Va urma ceva la fel de interesant, anume serialul Liban, perla Levantului. Veți afla lucruri prea puțin știute sau chiar necunoscute despre „Țara cedrilor”.
Orientul Mijlociu – tărâmuri magice, seminții deosebite. (Sfârșit).
Horia C. Deliu
