„Nu regreta nimic din viață, doar ce n–ai făcut încă!” Este un proverb omanez pe care l-am aflat acolo și mi l-am însușit. Am mai reținut câteva ziceri la fel de înțelepte, pe care vi le voi livra pe parcursul noului serial de drumeție.
-Are you ready?, vă întreb precum fac vedetele în fața fanilor dezlănțuiți.
-YEEEEES!!!!
-Atunci, ”Let’s go”…
Primele impresii
…Cobor buimac în holul hotelului situat în centrul cochetei Capitale a Omanului, după numai trei ore de somn. Drumul de la Bucharest (cum îi zic străinii) până la Muscat (”Maskat”, cum pronunță localnicii) a inclus două zboruri și un lung popas pentru transfer în Dubai. Nu-i cunosc pe ceilalți câțiva compagnioni, veniți ca și mine plini de speranțe că vom petrece o vacanță cu mult consum de adrenalină. Firește, nimeni nu știe ce va fi: poate o aventură izbutită? Sau un mare fiasco?
– Bună dimineața, ce faceți?
– Așa și așa. Cum ați dormit?
– Al naibii de puțin. Suntem mahmuri.
Luăm rapid micul dejun, deși oferta e generoasă, însă nu vrem să irosim timpul, amânând pentru diminețile următoare savoarea micilor tabieturi matinale: încă un juice, o a doua cafeluță, un fursec în plus…
Facem conversație de rutină. Sosesc patru jeep-uri ”Toyota” 4×4 de culoare crem. Apare și ghidul turului. Se prezintă: Ahmed. Un tip înalt, solid, îmbrăcat într-o ”jalabiya” albă – o robă lungă specifică bărbaților musulmani. Pe creștet poartă ”kufiya”, tot deschisă la culoare (de unde vine la noi, probabil, și termenul…”scufie”), un acoperământ de formă circulară pentru cap, bun să ofere protecție contra insolației. Îi remarc ținuta impecabilă. Prima impresie avea să se confirme pe tot parcursul călătoriei, aproape zilnic schimbându-și portul. I-am și spus admirativ la un moment dat acest lucru, care l-a încântat foarte: ”Soția mea se îngrijește de orice detaliu. Am să-i spun și se va bucura”. La despărțire m-a îmbrățișat în semn de mulțumire.
– Dacă dorești, își fac cadou o ținută tradițională de-a noastră…
– Mulțumesc din suflet, apreciez, dar nu am unde să o port! Eventual la Operă, doar dacă urc pe scenă…
Ahmed se bucura pentru întrebările …inteligente pe care i le puneam la finele explicațiilor din fața obiectivelor pe care le vizitam, dovadă că ne interesau spusele sale.
– ”Some questions”?, ne iscodea mereu.
Așa se iscau discuții instructive, chiar mici controverse. Însă, dragul de el, s-a dovedit un ghid profesionist, un limbut agreabil, care a acceptat toate provocările.
Poziție strategică importantă
Să precizez de la bun început că Omanul beneficiază de o poziție strategică excepțională la intrarea în Golful Persic, spațiu cu un potențial beligerant crescut. Strâmtoarea Hormuz, prin care am trecut și micul nostru grup într-o plimbare de agrement, îi dădea pe vremuri fiori fostului comandant de navă petrolieră-gigant, Traian Băsescu, din pricina imensului risc de atac din partea unor insurgenți. A scăpat și el teafăr, lup de mare, am scăpat și noi, excursioniști pașnici.
Sultanatul Oman are o suprafață de 309.501 km² și o populație de cca. cinci milioane de locuitori. Partea centrala a teritoriului este ocupată de deșert și pietriș, iar de-a lungul coastei se află atât lanțuri muntoase, cât și cele mai importante orașe: Capitala Muscat în Nord și stațiunea turistică Salalah în Sud. Climatul excelează prin uscăciune în perimetrul interior, în timp ce de-a lungul litoralului predomină umiditatea. Geologii afirmă că pe parcursul secolelor trecute Omananul ar fi fost acoperit de…apa mării, fapt dovedit de prezența unui număr mare de fosile în înteriorul deșertului, departe de țărm!?
Actuala Dinastie Al Said a venit la putere în anul 1749, după ce a alungat oștile persane care invadaseră zona în 1737. Conducerea aparține unei Monarhii absolutiste condusă de Sultanul Haitham ben Tariq (68 de ani), care i-a succedat vărului său, celebrul suveran Qaboos bin Said Al Said acum trei ani, ce își condusese poporul timp de cinci decenii. A murit la 79 de ani din cauza unui cancer de colon, lăsând în urmă o nație bogată, cu infrastructură modernă și multe construcții reprezentative. Amintesc doar Marea Moschee, precum și Opera din Muscat, edificii superbe pe care le-am vizitat pe îndelete.
Sultanul Qaboos a fost un personaj complex, mărinimos, cu studii în Anglia, mare iubitor al muzicii clasice. Vestitul său iaht, despre care s-au scris atâtea articole admirative, stă acum solitar în port, noaptea fiind luminat ostentativ. Eleganta navă a constituit un subiect de presă mereu viu, stârnindu-mi interesul cu mulți ani în urmă. De aceea am ținut să-l văd și să-l fotografiez printre primele obiective.
Voi încerca să revin pe parcursul Notelor asupra vieții și realizărilor monarhului Qaboos bin Said Al Said, acest interesant personaj, respectat și omagiat în Orientul Mijlociu.
Țara se învecinează cu Emiratele, Arabia Saudită și Yemen, având frontiere maritime cu Iran și Pakistan. Enclava Musandam este mai cunoscută de către turiștii ce efectuează plimbări maritime organizate din Dubai spre a trece prin ”dangeroasa” Strâmtoare Hormuz din vecinătatea Iranului. Omanul este unul dintre cele mai vechi teritorii locuite de pe Terra, primele urme datând de cel puțin o sută de mii de ani!
Omanul se detașează de restul lumii arabe prin trei elemente importante de care nu avusesem habar până n-am ajuns acolo. În primul rând, prin faptul că este cel mai vechi stat independent dintre țările de religie islamică vorbitoare de dialecte specifice, care se întind de la Oceanul Atlantic la Marea Arabiei în Est și de la Mediterană în Nord la Cornul Africii și până la Oceanul Indian în Sud-Est. În al doilea rând, figurează drept o autoritate în diplomația și politica externă din Orientul Mijlociu. Și nu în ultimul rând, Sultanatul este unicul stat arab în care majoritatea locuitorilor sunt ibadiţi. Adică șeful religios suprem nu trebuie să fie descendent în linie directă al Profetului Mohamed.
… La întoarcerea acasă un amic văzându-mă puternic bronzat la mijloc de octombrie, m-a întrebat:
– Pe unde ai fost?
– În Oman.
– Aha, parcă am auzit. Dar nu-mi amintesc cum se numește Capitala?
– Ca un cunoscut vin de pe la noi…
– Cumva …„Fetească albă”? (Va urma)
Horia C.Deliu
