…Sunt sute de obiective de vizitat în puzderia de petece de pământ scăldate de mare ce alcătuiesc marile grupuri insulare greceşti, existând riscul de a plictisi onoraţii cititori dacă detaliez. De aceea am să le structurez pe câteva capitole semnificative, fiindcă formează ţinte ce nu pot fi ignorate. Trebuie să vă faceţi măcar o idee despre puzderia de insule cu care se mândreşte vechea Eladă şi cândva să vizitaţi una, două, trei…
Atracţii faimoase
Am să încep, fireşte, cu populara Creta, cea mai mare insulă din Grecia şi a cincea ca mărime din Marea Mediterană. Are o suprafață de 8.261 km² şi o linie de coastă cu o lungime de 1.040 km. Capitala este oraşul Heraklion. A doua aşezare urbană cunoscută de aici se numeşte Chania.
Ce-am văzut pe acolo mi-a plăcut. Muntele şi marea fac casă bună, iar forfota veselă a vizitatorilor m-a contaminat. Ziua toată lumea leneveşte la plajă, iar seara iese pe străzi la cumpărături şi apoi la terase. Muşterii sunt arşi de soare, înfometaţi şi însetaţi. Totul în jur oferă garanţia unei vacanţe relaxante. Fără pic de stres şi bătăi de cap, ca acasă.
Creta etalează cu mândrie o adevărată bijuterie a turismului elen: Staţiunea Elounda, situată pe latura nordică. Acolo există stabilimente cu servicii „All inclusive”, multă animaţie, baruri de lux, atracţii pentru turiştii cu portofelul garnisit. Dintr-un fost sat de pescari amplasat în Golful Mirabello, investitorii au reuşit să creeze în anii din urmă o oază a turismului exclusivist.
Am cumpărat şi din Creta mici suveniruri. De regulă-s fleacuri, să fim înţeleşi. Nu iau statui gigantice kitsch-ioase, aşa cum a procedat un parlamentar român, pe care l-am recunoscut de la televizor. Păstrez două căni superbe din sticlă opacă, având imprimate imaginea insulei, ce arată ca un soi de…salamandră. De câte ori beau din originala mea stacană, îmi amintesc cu plăcere de vacanţa agreabilă petrecută acolo.
Oricând m-aş mai duce, numai că au rămas atâtea locuri minunate de vizitat…
În Nord-Estul Mării Egee se află alte două obiective turistice iubite de români: destinaţiile estivale Thassos şi Samos. Cea dintâi, supranumită pentru pitorescul ei şi „Insula de Smarald”, are plaje tentante de-a lungul întregului litoral. Unele-s aglomerate. Altele – mai liniştite. La un loc reprezintă o opţiune extrem de atractivă.
Cea de-a doua, Insula Samos, este separată de Coasta Turciei printr-o strâmtoare de numai 1,5 km lărgime, de aceea se efectuează mici excursii din ambele sensuri. Teritoriul are multe zone înverzite şi plaje excelente. Cel mai înalt Vârf muntos are o înălţime de 1.433 m. Pe insulă există un apeduct subteran construit în secolul al VI-lea Î.Hr., considerat şi astăzi una dintre capodoperele ingineriei antice.
Să amintim ceva şi de Lesbos. Nume ce ne duce involuntar (doar pe cei tendenţioşi) cu gândul la nişte practici amoroase pidosnice între femei. Insula a devenit foarte aglomerată în ultimii ani. Nu datorită turistelor, ci a…migranţilor ce fug din calea războaielor din Siria, Iraq, Afganistan, reprezentând un prim loc de refugiu şi de triere în drumul lor spre Europa Vestică. Din fericire, deocamdată nu şi spre România!
Faima iniţială a teritoriului s-a datorat poetei Sappho, care s-a născut şi a trăit aici în secolul al VII-lea Î.Hr. Din câte am citit, zona a constituit un loc preferat de relaxare încă din vechime pentru nobilii romani, graţie climei blânde şi peisajului atrăgător.
Mai trebuie să reţineţi din expozeu alt nume important: Samothraki. În această insulă a fost descoperită în anul 1863 o capodoperă: celebra Statuie „Zeiţa Nike” („Victoria Înaripată”), datând din anii 220-190 Î.Hr. Constituie una dintre atracţiile principale ale Muzeului Luvru, stârnind la fel de mult interes pecum „Gioconda”. Le-am privit cu ani în urmă prostit de admiraţie, suportând cu stoicism îmbrâncelile sutelor de vizitatori ce îşi făceau poze cu dânsele.
Abia la ieşire mi-am mai revenit…
Perioade optime de vizită în Rhodos
La fel ca alte locuri pitoreşti din Grecia şi „Insula trandafirilor” se bucura de un climat blând, având circa 300 de zile însorite pe an. August este luna cea mai caldă, dar nu toridă ca prin alte părţi, cu o temperatură medie de 27-28°C. În iulie şi august sunt zile când se depăşesc 32-33 de grade. Însă briza Mării Egee face să se estompeze senzaţia de caniculă.
Apa mării, că tot am adus vorba de ea, este numai bună de bălăcit şi de înotat, situându-se în toiul verii în jur de 25°C.
Rhodosul este legat prin linii aeriene de oraşele mari ale Greciei, precum Atena, Heraklion, Salonic, ca şi de Insule importante, să zicem Mykonos, Santorini, Kos. Se apelează mult la feriboturi, care deşi fac deplasarea mai lungă, au tarife acceptabile faţă de avioane. Se face naveta între Pireu şi Rhodos, mergându-se şi mai departe, în alte Insule Dodecanese, Cyclade şi celebrele Corfu, Zakinthos, Kefalonia.
Reţineţi, vă rog, că minunatul Rhodos a fost declarat de către UNESCO drept Rezervaţie naturală. Deci luaţi-vă gândul de la făcut focul în pădure şi aruncarea de peturi goale pe unde apucaţi.
Ca acasă…
Poziţionare geografică excelentă
Insula Rhodos beneficiază de o poziţionare geografică extrem de favorabilă, fiind aproape de Coasta Asiei Mici şi nu departe de Israel. Având din Antichitate două porturi (unul răsăritean şi altul apusean) erau asigurate încă de atunci facilităţi pentru dezvoltarea negoţului, dar şi din punct de vedere al emancipării culturale, pe aici trecând o mulţime de pelerini.
Stă mărturie în acest sens faptul că în sec. IV Î.Hr., relativ modestul teritoriu insular depăşise Atena în privinţa volumului activităţilor comerciale. Din celălalt punct de vedere, cel spiritual, să spunem că respectivul tărâm dodecanez ajunsese vestit prin Şcoala de Retorică întemeiată în anul 324 Î.Hr., la care au studiat celebrităţi ale timpului, precum Cicero, Iulius Cezar, Pompei, Tiberiu.
Artişti geniali
Dintre artiştii geniali cu care se mândreşte întreaga Umanitate şi care au locuit pe acest tărâm se cuvin amintiţi poetul Apoloniu, sculptorul Colosului din Rodos (Chares din Lindos) – discipol a nu mai puţin
faimosului sculptor Lysip. De asemenea, îl menţionăm pe genialul sculptor Pythocretes, cel ce a creat cunoscuta lucrare în marmoră „Nike din Samothrace”.
Se cuvine să notăm şi numele altor artişti locali, Agesandru, Athenodor și Polydor, intraţi şi ei în Pantehonul Universal, graţie capodoperei „Laocoon şi fiii săi”, grup statuar din marmură albă, având înălţimea de 2,4 metri, aparţinând perioadei elenistice. Lucrarea se găseşte la Muzeul Vaticanului din Roma şi înfăţişează în chip simbolic sfârşitul preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de Zei să fie sugrumat de şerpi împreună cu cei doi fii ai săi.
Nu mai zic dacă am văzut-o sau nu, ca să nu stârnesc invidii ca mai înainte…
Recomandări pertinente
– Ce este important de văzut? Este o întrebare leit-motiv ce se află pe buzele tuturor turiştilor abia sosiţi. Asta m-a întrebat o familie tânără din Bucureşti, pe care am întâlnit-o întâmplător în Rhodos şi care se află pentru întâia oară aici.
Le-am oferit Mihaelei şi lui Alex cât mai multe informaţii şi sfaturi pratice, amintindu-mi că în tinereţe dădusem examen de ghid, dar fără să profesez. Ba am făcut împreună un mic tur de orientare în Palatul Marilor Maeştri ai Cavalerilor Cruciaţi, deşi îl văzusem pe îndelete doar cu trei zile înainte.
Apoi, la o bere prelungită, i-am întrebat dacă ştiau că există trei orăşele distincte ale Capitalei Rhodos Town?
– Nu.
– Unul este în perimetrul antic, altul în cel medieval şi al treilea se află în zona modernă. Partea veche se găseşte în interiorul zidurilor de apărare, având faima de „Oraşul medieval cel mai mare şi mai bine conservat din Europa”.
Zona medievală a fost construită după lungul asediul încheiat cu victoria Sultanului Soliman Magnificul. Majoritatea construcţiilor datează din perioada conducerii italiene, arhitectura caselor fiind influenţată de stilurile neogotic şi veneţian. Partea modernă a localităţii, după cum îi spune şi numele, are un aer contemporan, specific unor metropole europene, majoritatea clădirilor fiind ridicate în secolul XX.
– Vom avea ce vedea…
– Exact. Cât intenţionaţi să rămâneţi?
– O săptămână. Vrem să face plajă, baie, dar să şi vizităm.
– Fireşte. Reţineţi, insulă are multe atracţii naturale. Neapărat să mergeţi şi în Portul Mandraki, locul unde era amplasat pe vremuri Colosul.
– Aa, ştim, am văzut nişte imagini cu cei doi piloni care au în vârf statuile a două caprine.
– Corect. Mai intraţi o dată să admiraţi impozantul Palat al Marilor Maeştri al Cavalerilor. Dar nu pe fugă, cum am făcut noi acum. Imensul edificiu a fost reconstruit de italieni în anul 1940, ieşind în evidenţă datorită masivităţii sale şi a interioarelor impresionante.
Apoi se cer admirate celelalte obiective: Turnul Sf. Nicolae, Palatul Arhiepiscopiei, Biserica „Bună Vestire”, Primăria, Teatrul, Poşta Centrală.
– Şi în restul insulei ce-i de văzut?
– Ieşind din capitală ar fi bine să treceţi obligatoriu în revistă peisajele din Lindos (adică „Frumuseţile”, cum ar spune hispanicii), dar şi orăşelul situat la poalele unui munte. Acolo se folosesc măgăruşii drept…taximetre, urcând printre casele de un alb imaculat. De asemenea, recomand Valea Fluturilor, ruinele Templelor lui Zeus, Atena şi Apollo, localităţile Koskinou, Faliraki, Afandu, Rodini, satul Triada, staţiunea Kalithea cu băile sale termale. În punctul cel mai nordic al teritoriului se afla Institutul de Biologie Marină şi Rodini Park.
„Restul”, dacă o mai fi rămas ceva neamintit?, îl descoperiţi şi singuri…(Va urma).
Horia C. Deliu
