Continuăm prezentarea strălucitului personaj istoric, Alexandru cel Mare, care constituie, pe bună dreptate, un idol în Macedonia, Grecia şi alte state balcanice din zonă. Uriaşa statuie ridicată în cinstea sa în Piaţa Centrală din Skopje este admirată de către oricine trece pe aici, reprezentând principalul punct de atracţie.
O înfăţişare agreabilă
Referindu-ne acum la înfăţişarea vestitului conducător de oşti, sursele oficiale şi povestirile romanţate spun că era una agreabilă. Ca să repetăm o banalitate. Se pare că Alexandru cel Mare era, de fapt, destul de…mic la stat. Compensa prin soliditate, având un trup atletic.
Potrivit unor opere de artă, în special mozaicuri şi sculpturi, fizionomia sa corespundea înfăţişării unui bărbat frumos. Totuşi, trăsăturile păreau uşor efeminate: nas drept, cam lung şi ascuţit, frunte proeminentă, ochi mari. Avea plete, părul fiind cârlionţat, ajungându-i până la umeri. Nu purta barbă, pielea era netedă, uşor creolă.
Legende peste legende
O asemenea personalitate a generat numeroase fabulaţii, legende, unele de-a dreptul fanteziste, atribuindu-i-se puteri supranaturale. Cică în adolescenţă fusese înghițit de o balenă şi apoi aruncat pe mal, ba că zburase pe spatele unei vultur enorm, prinzând de atunci un curaj nebunesc. Apoi, ajungând conducător Marele Alexandru a cucerit ţări unde nu răsărea niciodată Soarele! De asemenea, a întâlnit în războialele sale misterioasele şi frumoasele amazoane, cărora nu le rezista niciun muritor. În sensul că făceau parte dintr-un trib războinic legendar alcătuit numai din femei, bune călărețe, care își tăiau sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.
Numai că eroul nostru avea mai puţină treabă cu reprzentantele sexului frumos, fiind în realitate… gay, unul dintre homosexualii celebri ai Antichităţii. Deşi a avut mai multe soţii, chiar şi un fiu, din pricina participării la atâtea campanii militare lungi şi stresante, simţea nevoia să se defuleze consumând alcool şi întreţinând relaţii intime cu un bun prieten, oştean şi el – Hefaiston – cam de aceeaşi vârstă.
Într-una din expediţii Hefaiston a murit din cauza febrei tifoide, ceea ce l-a mâhnit foarte mult pe Alexandru. A continuat să bea din ce în ce mai mult, iar numeroasele expediţii i-au şubrezit şi lui sănătatea. Epuizat de viaţa tumultoasă şi nesănătoasă pe care a dus-o, marele comandant de oşti a încetat din viaţă la numai 32 de ani. Gurile rele afirmă că a murit în timpul unei petreceri, fie bolnav de friguri, fie… otrăvit! Faima sa era mult prea mare pentru nişte…pigmei.
Personaj de invidiat
Dând picanteriile la…spate, să spunem că glorioasele fapte de arme ale lui Alexandru Macedon i-au făcut ulterior pe alţi conducători vestiţi să-l invidieze. Se spune că până şi Iulius Cezar considera că nu a făcut nimic în comparaţie cu idolul său, care cucerise Persia, fiind atât de tânăr. De asemenea, Hanibal i-a studiat tacticile pentru a invada Roma, iar frumoasa regină Cleopatra susţinea că ar fi… urmaşa lui. Chiar vestiţii sultani turci Mahomed al II-lea şi Suleyman au vrut să-l imite, luptând spre a cuceri noi teritorii, dorind să creeze un Imperiul Otoman la fel de mare cu al ilustrului personaj evocat aici.
În vremurile moderne consemnăm aceeaşi influență asupra unor lideri celebri, precum Napoleon şi apoi Hitler, care-l evocau mereu în discursuri pe marele strateg şi cuceritor.
Însă nimeni nu a mai strălucit ca el…
Povestea lui Bucefal
La fel de vestit precum ilustrul călăreţ a fost şi …armăsarul său, Bucefal, amintit până şi de filosoful Plutarh. Şi despre el (ne referim acum la bidiviu) au circulat tot felul de relatări, unele de-a dreptul fanteziste. Un scriitor grec susţinea că murgul era un animal straniu, însemnat, având unul din ochi de culoare… albastră ! Cert este că minunatul pursânge şi-a însoţit stăpânul în toate expediţiile, murind pe câmpul de luptă ca un erou. Nimeni nu l-a putut încăleca vreodată înafară de stăpânul lui.
Aflându-ne tot la capitolul legende, să amintim una legată de achiziţionarea faimosului cal. Se spune că tatăl lui Alexandru, Filip al II-lea al Macedoniei, l-a cumpărat pentru o sumă imensă, deşi era atât de nărăvaş încât nu putea fi strunit. Cu toate că avea numai 12 ani, fascinat de frumuseţea şi cerbicia bidiviului, tânărul Alexandru nu s-a lăsat şi folosindu-se de o stratagemă, a izbutit să-l încalece. Observase că năbădăiosul Bucefal se speria de umbra oamenilor, care se apropiau tiptil de el şi încercau să-l îmblânzească. Atunci devenea foarte agitat. Ca atare,”micul prinţ” Alexandru l-a întors pentru un moment cu faţa în soare, iar patrupedul orbit de raze nu s-a mişcat. Atunci i s-a căţărat rapid în spinare şi treptat, treptat l-a domolit. Mai apoi s-a prezentat în galop la părintele său. Acesta încântat i-ar fi spus: „Macedonia este prea mică pentru tine. Trebuie să cauţi un regat mai mare, care să ţi se potrivească“.
Ceea ce avea să se şi întâmple.
Un cal mult prea nărăvaş
Deşi a acceptat finalmente ca un grăjdar să-l îngrijească, Bucefal nu s-a lăsat încălecat timp de 30 de ani cât a trăit decât de stăpânul lui. Devenise o legendă în viaţă. Legătura dintre ei era atât de puternică, încât superbul armăsar îngenunchia spre a-i facilita aburcarea.
Realitate ori poveste, Bucefal a murit în anul 327 î.Hr. din pricina unor răni pe câmpul de luptă, în timpul bătăliei în care Marele Alexandru l-a învins pe regele indian, Porus. Distrus de supărare, stăpânul şi-a înmormântat nepreţuitul bidiviu cu…onoruri militare, fondând în amintirea sa Cetatea Bucefalia!
Numele său a devenit în timp Ducipal, o variantă populară, ajunsă substantiv comun, cu semnificaţia de cal superb, mare şi sprinten. În traducere însemna „Cap de bou“, deoarece avea proporţii deosebite şi anumite particularităţi: fruntea largă, maxilare puternice, cavităţile oculare proeminente. Alte surse menţionează faptul că pe spate avea un semn reprezentând capul unui buhai. Era de culoare neagră, cu stea în frunte şi talie superioară altor exemplare thesaliene contemporane lui.
Semnificaţia statuilor ecvestre
V-aţi întrebat vreodată, stimaţi cititori, de ce unele sculpturi înfăţişează caii cu unul din picioarele din faţă în sus, cu ambele ridicate sau le are pe toate patru fixate pe soclu? Ei bine, explicaţia vizează felul în care s-a prăpădit personajul imortalizat în şa.
Dacă un picior din faţă al calului este în aer, călărețul a pierit în urma rănilor primite pe câmpul de luptă. În caz că ambele picioare anterioare ale armăsarului din bronz, marmură sau poleit cu…aur (fiindcă există şi o asemenea operă de adulare a unui conducător de stat) sunt ridicate – cum este cazul sculpturii gigantice a lui Alexandru cel Mare şi a armăsarului său, Bucefal, din Piaţa Macedonia a Capitalei Skopje – însemna că eroul a murit în bătălie. Deşi, în cazul de faţă lucrurile stau altfel, potrivit unor surse contradictorii.
Ultima ipostază, mai rar prezentată în statuile ecvestre, se referă la poziţia comună. Cu toate cele patru picioare ale calului aşezate jos, fapt ce înseamnă că individul omagiat a sfârşit de „moarte …bună”.
Dacă există aşa ceva!Ele
Moda acestor sculpturi monumentale datează din perioada Romei Antice, operele fiind amplasate în mari pieţe publice, reprezentând personaje importante ale epocii. Din nefericire, toate acele capodopere s-au pierdut, cu o singură excepţie care vine să întărească regula. Este vorba de statuia ecvestră a împăratului Marc Aureliu de la Roma, care a constituit subiect de studiu pentru generaţii întregi de artişti începând din perioada Renaşterii.
Topul giganţilor
Privind topul primelor trei sculpturi ecvestre gigantice de pe Glob, pe prima poziţie se situează la ora actuală un grandios monument din stepa mongolă, ceva care se zice că îţi taie respiraţia. Pe ăsta nu l-am admirat încă, ce-i drept, însă nu-i timpul trecut. Chiar mă bate gândul să fac cândva un voiaj şi prin Mongolia.
Colosul se găseşte la cca 50 km de Capitala Ulan Bator şi este dedicat unui alt mare conducător de oşti şi cuceritor, la fel ca şi Alexandru cel Mare, anume Ginghis Han. Supranumit „Întemeietorul”, el a pus bazele Imperiului Mongol.
Uriaşa lucrare confecţionată din oţel a fost inaugurată în anul 2009 şi are dimensiuni incredibile: o înălţime de 40 de metri, un soclu înalt de zece metri, cu un diametru de 30 m. Interiorul se poate…vizita, adăpostind săli de expoziţie, un restaurant, bar, cafenea, magazin cu suveniruri. Locul amplasării are un tâlc. În acel perimetru se spune că Ginghis Han a găsit un bici de aur, pe când avea doar 15 ani, obiect sacru ce l-a îndemnat ulterior să cucerească lumea.
Tot în Asia a fost inaugurată acum doi ani la Aşhabad, o altă sculptură ecvestră monumentală, de data aceasta poleită cu…aur, aflată însă pe locul trei, la foarte mică distanţă faţă de surata din Skopje. Ea îl înfăţişează pe preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdymukhammedov, supranumit „Protectorul Naţiei”. Lucrarea are „numai” 21 de metri înalţime, cu unul mai puţin decât statuia ce-l înfăţişează pe Alexandru cel Mare din Capitala Macedoniei, în schimb posedă un piedestal din marmură. Specialiştii spun că monumentul ar aduce puţin cu statuia celebră intitulată Călăreţul de Bronz, aflată la Sankt Petesburg din anul 1782, şi care îl omagiază pe Ţarul Petru cel Mare.
. .
Dar al lui Dumnezeu
… Poveşti, legende, adevăruri frumoase, nimic de zis. Admirând impresionantul grup statuar din Piaţa Macedonia mi-am amintit un vechi proverb arab. L-am auzit în Algeria, pe când vizitam o herghelie dintr-un ued, unde un singur exemplar cabalin pursânge valora acum un deceniu cam cât un… Mercedes ultimul tip: „Calul este darul lui Dumnezeu pentru Omenire.”
În multe ţări dezvoltate bidiviii au cam pierdut azi la preţ, fiind înlocuiţi de…caii putere. (Va urma).
Horia C. Deliu
