Scăpat de formalităţile de la graniţa cu Bulgaria am demarat lin, privirea fiindu–mi atrasă de un impozant drapel arborat pe un catarg înalt, ce înfăţişa Soarele macedonean. Ştiam amănunte despre el, întrucât mă documentasem înainte de plecare, să nu merg „cu capu-n sac”.
. .
Simboluri macedoniene
Republica Macedonia sau FYROM (scriem ambele variante oficiale ca să nu supărăm pe nimeni) şi-a obţinut Independenţa la 8 septembrie 1991, într-un mod paşnic, democratic şi legal. A fost adoptat atunci şi Drapelul naţional, care reprezintă Soarele macedonean, unul dintre cele mai vechi simboluri culturale din lume. Se spune că de trei …milenii (!) băştinaşii venerează astrul cu opt raze, uneori apărând şi varianta cu 16 spiţe. Este o imagine stimată şi iubită, ca atare a fost imprimată pe monede, pe ţinuta militară, se regăseşte pe icoane şi fresce în bisericile din Macedonia. Acest Soare este Insigna Naţională a macedonienilor de-a lungul istoriei până în ziua de azi, contribuind la unirea trecutului cu prezentul.
Îmbinare armonioasă a arhaicului cu noul
De fapt, la tot pasul zăreşti o îmbinare a arhaicului cu noutatea. Atât în centrul Capitalei, dar şi în localităţile mai mari, ca oraşele Bitola, Tetovo, Kumanovo, edilii fac eforturi să scape de imaginea cenuşie a trecutului urban comunist. Până şi mânăstirile creează un contrast interesant cu noua arhitectură din jur. Încă un fapt pozitiv este că majoritatea lăcaşurilor de cult macedonene, unele construite încă din secolul XVI, au fost păstrate intacte, regimul lui Tito neîndrăznind să le demoleze sau dezafecteze.
Soarele şi…Leul
Alături de măreţul Soare macedonian pe care l-am zărit pe drapelul afişat la graniţă, pretutindeni vezi şi imaginea Leului macedonian, al doilea simbol cultural naţional. La fel cum în Singapore întâlneşti la tot pasul reproducerea în piatră sau marmură a Regelui animalelor, celebra localitate numindu-se în sanscrită Oraşul-leu (dacă vă mai amintiţi cumva ce v-am povestit în Jurnalul de călătorie din Asia de Sud-Est), şi în mica FYROM falnicului leu îi sunt închinate o seamă de monumente.
Hrisoavele relatează că odinioară aceste superbe feline mari ar fi trăit şi pe aceste meleaguri, anumite scene de vânătoare explicite regăsindu-se pictate pe amfore şi alte obiecte vechi escavate în Valea Vardarului.
Putem exemplifica referindu-ne la un mozaic din sec. III Î.Ch. ce surprinde un localnic cu o pălăria tradiţională locală în timpul unei vânători de lei. Mulţi regi macedonieni aveau veşminte alcătuite din piese croite din pielea acestor carnasiere, iar pe unele monede din timpul lui Alexandru cel Mare se distinge chipul celebrului conducător de oşti purtând pe cap un acoperământ din pielea şi părul unui asemenea mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor.
O umilinţă ce nu s–a uitat
În anul 338 ÎCh., macedonienii i-au învins pe greci la Chaeronea şi le-au ocupat teritoriul.Probabil că de atunci datează animozitatea dintre cele două naţii, ce s-a perpetuat până în prezent.Este o umilinţă ce nu s-a uitat…
Ca omagiu a faptelor de vitejie de atunci, învingătorii au amplast chiar acolo o statuie uriaşă înfăţişând un leu semeţ aşezat. Acest gen de sculpturi vezi şi astăzi în multe locuri din Macedonia, una aflându-se la intrarea în Skopje, Capitala ţării, aşa cum am imortalizat-o pe peliculă.
Din câte am aflat, Macedonia a fost menţionată pentru prima dată încă din anul 1595 pe aşa-numita „Listă Korenich -Neorich”, unde îi apare blazonul alături de alte state.
La ora actuală populaţia numără în jur de 2,5 milioane de macedonieni, albanezi, turci, sârbi, rromi, religiile oficiale fiind ortodocs-macedoniană şi musulmană .
Mic popas
… Dar să revin la drumeţie. Peisajul primilor km parcurşi după frontieră îmi aminteşte de casă, de serpentinele de la Bran. Am tras la un moment dat pe dreapta într-un mic refugiu, pentru a respira aerul ozonat şi a simţi miros de cetină. Ca de nicăieri a apărut un atelaj tras de un măgar… putere.
-„Zdravo!”, mă salută stăpânul. Un moşneag ce adunase nişte lemne de foc. Nu părea a fi rrom, deşi etnia este destul de numeroasă şi pe acolo.
– Hello.
– „Што прават?” („Ce faci”?).
– O.K.
Atât am putut duce conversaţia. A dat a lehamite din mână, supărat pe ignoranţa mea lingvistică, şi s-a dus la cotigă. A revenit cu o găletuşă din plastic în care fusese probabil iaurt sau smântână, plină cu fructe de pădure specifice sezonului cald: zmeură, mure.
-„Еве, земи!”(cred că a spus ceva de genul „Poftim, serveşte-te”) şi a făcut un gest explicit.
Nu puteam să-l refuz, plus că mi s-a făcut brusc poftă. Nu ştiam cât valorează, dinari încă nu schimbasem, aşa că i-am oferit generos doi euro. Nenea s-a arătat, totuşi, încântat de târgul făcut; îi ieşise de o ţuică. I-am mulţumit şi am plecat mai departe. Aidoma ca în Italia, toate drumurile duc în…Capitală. Adică la Skopje (vedeţi că „j” se citeşte „i”).
„Ţara munţilor şi lacurilor”
Supranumită „Ţara munților şi lacurilor”, Republica Macedonia se mărgineşte la Vest cu Albania, cu Bulgaria la Est, Serbia la Nord şi Grecia la Sud, având o suprafaţă de numai 25.713 km² . Popualţia sa numără cca. două milioane, cu o densitate de 80 locuitori/km². Moneda naţională e dinarul macedonean (MKD).
Din păcate pentru locuitorii ei teritoriul nu are ieşire la mare, precum vecinii săi. În schimb e străbătut de două râuri importante, Vardar şi Strumiţa, primul alcătuind o impozantă vale centrală ce străbate ţara , mărginită de coame semeţe de munţi. Sunt două lanţuri distincte: bătrânii Alpi Dinarici, de care a auzit toată lumea, destul de afectaţi de eroziune, dar încă falnici, şi din grupul muntos mai „tânăr”, Belaşiţa, ce oferă un peisaj tipic alpin, foarte apeciat de turiştii montaniarzi.
De fapt, există nu mai puţin de șaisprezece lanţuri montane cu o înălțime de peste 2000 de metri. Cel mai înalt e Piscul Korab, ce ajunge la 2.764 metri, urmat îndeaproape de Vârful Šar, cu ai săi 2.747 m.
Legea compensaţiei
Cum spuneam, Macedonia nu a avut noroc ca Albania, Bulgaria, Grecia ori chiar Serbia (care prin intermediul Dunării are, totuşi, acces la „Black Sea”) să aibă parte şi ea de un petec de mare. Legea compensaţei a făcut ca Dumnezeu să binecuvânteze micul stat cu o mulţime de ochiuri de apă minunate. Există peste 50 de lacuri naturale și artificiale, dintre care se evidenţiază trei întinderi acvatice mari: Ohrid, Dojran şi Prespa. Impresionează ca mărime şi frumuseţe Lacul Ohrid, supranumit „Perla Balcanilor”, pe marginile căruia am poposit câteva zile. Este un fel de mic Baikal, dar mult mai animat.
Macedonia are o climă cu veri calde şi uscate, iar iernile-s relativ moderate. Specialiştii vorbesc de existenţa a trei zone climatice distincte: temperat- mediteraneană, montană şi continentală. Precipitațiile medii anuale diferă de la 1700 mm în zona montană din Vestul teritoriului, la numai 500 mm în partea de Est.
„O vară nebună”
…Eu am prins o „vară nebună”, vorba maestrului Fănuş, cu o caniculă cum n-a mai fost niciodată. Aşa ziceau bătrânii locului, care le ştiu, chipurile, pe toate. La fel ca şi mine!
Bine le mai aducea din condei nea Tudorică Muşatescu, afirmând că vârstnicii nu regretă nimic din ce-au făcut în viaţă. În schimb regretă tot ce n-au făcut. Vi se potriveşte şi dv. zicerea? (Va urma).
Horia C. Deliu
