Mă opresc în acest  nou serial  de călătorie asupra unei destinaţii turistice  prea puţin cunoscute de români, deşi este foarte pitorească şi nu prea îndepărtată FYROM.  Adică, Former Yugoslav Republic of
Macedonia. Aşa i se spune în relatările  oficiale de presă de la reuniuni politice, concursuri, competiţii sportive, festivaluri (vezi de pildă Eurovision-ul), fiind un apelativ
prescurtat şi  internaţionalizat. Localnicii afirmă că, de fapt, ţara lor se cheamă Republika Makedonia. Vom aborda întrun alt episod substratul acestei dispute ciudate, care pe străini îi  cam lasă rece, nu şi pe protagonişti.

   Dacă aţi  călătorit pe acolo, stimaţi cititori,  cu siguranţă va plăcut ce aţi văzut. Dacă n-aţi ajuns, este timpul să descoperiţi un teritoriu aşazis „necunoscut”,  facând o deplasare întrun concediu.

   Poate chiar anul acesta.

                                                                                       

                                                  Concept de invidiat

    Până a intra în subiect, aş vrea să mă refer puţin  la o chestiune deşteaptă şi practică întâlnită în unele state din Vestul Europei, care m-a încântat foarte. Un exemplu reuşit din acest punct de vedere l-am întâlnit în Hexagon.  Acolo există  conceptul  numit „August – luna marilor concedii”, perioadă când se închid marile companii, firme, uzine  şi  angajaţii, de la patron la portar  pleacă în „holiday”, toată lumea fiind mulţumită. S-a constat că este mai economic aşa, decât  sistemul cu programări eşalonate ca în România; unii vara, alţii iarna.   Rămân în „tranşee” fireşte lucrătorii din turism şi servicii, pentru a face faţă avalanşei  de vizitatori indigeni şi străini.

  Chiar ieri m-a sunat un fost coleg de liceu  stabilit în Franţa, să-mi spună că din 1 august se află în concediu şi intenţionează să-şi petreacă o săptămână  în oraşul natal, să se vadă cu rudele, prietenii.

  – Salutare bătrâne! Cum e vremea la voi?

  – „Il fait tres chaud”, cum ziceţi voi, sau „Căldură mare, monşer”, precum scria nenea Iancu.

 – Păi dacă acum nu e, când să fie? Doar „Vara nu-i ca iarna”, să citez şi eu pe cineva.Săptămâna viitoare te caut.

 – Hai vino, Braşovul este frumos în toate anotimpurile.

Itinerar mai aparte de vacanţă

    …În plin sezon estival şi la noi  guvernanţii, parlamentarii, VIP-urile au dat tonul plecărilor în concediu. Unii au ales ca de obicei teritorii îndepărtate, exotice şi foarte costisitoare. Deh, „obrazul subţire”…

   Pentru „muritorii de rând” (oameni cu venituri decente ori modeste, aşa cum sunt  majoritatea lectorilor noştri) avem la îndemână mai multe itinerare de vacanţă interesante şi deloc costisitoare, pe care le-am testat pe propria piele şi…buget. Cum  este acest  FYROM, un  ţinut pitoresc, curat,  civilizat,  care reprezintă cu totul altceva în comparaţie cu staţiunile din Bulgaria, Grecia şi Turcia, unde românaşii au ajuns să se calce pe  picioare vara  mai abitir  ca  la Mamaia.

Mai ştiţi istorie?

    Poate că ştiţi, poate că nu,  dar  vă informez că  Republica Mecedonia (alias FYROM)  este un stat desprins din  fosta  Iugoslavie împreună cu  celelalte  entităţi ce formaseră   Federația  condusă ani de zile  cu mână de fier de Tito. Cei mai în etate ne amintim cum jinduiau turiştii români să viziteze  prosperele şi inaccesibilele Republici  Socialiste Serbia, Croația, SloveniaBosnia – Herțegovina, Macedonia, Muntenegru. Erau  şi două Provincii autonome, Kosovo şi Voivodina, care după 1974 au căpătat statut  egal cu celelalte provincii.

    Anul 1991 a marcat  scindarea  R.S.F. Iugoslavia, urmând  un parcurs belicos pentru unele dintre noile state ce aspirau la independenţă naţională, proces de eliberare de orice constrângeri soldat cu victime şi mari pagube materiale. Dezintegrarea nu  s-a produs paşnic pentru toată lumea, izbucnind sângeroasele războaie iugoslave, urmate de secesiunea entităților constituente ale  vechiului conglomerat socialist.

    Ultimul stat ce a păstrat nostalgic vechiul nume  s-a  constituit în  27 martie 1992 din două republici non-secesioniste, reprezentând o mini-federație alcătuită din Muntenegru şi  Serbia, incluzând Provinciile autonome Voivodina şi  Kosovo.  La începutul  lunii iunie 2006 s-a ales praful şi din mica uniune,  atât  Muntenegru  cât şi Serbia afirmându-şi independența,  ca şi celalalte surate mai iuţi de picior.

. .

O provincie „buclucaşă”

     Provincia cea mai „buclucaşă”, ca să-i spunem aşa, a fost Kosovo, care şi-a declarat independența la 17 februarie 2008, cu toată opoziţia Serbiei. De fapt, a existat o întreagă  dispută  teritorială între Republica Serbia și auto-proclamata Republică Kosovo, între  cele două mari grupuri etnice din fosta provincie, respectiv albanezi şi  sârbi manifestându-se  mereu  ostilităţi, fiecare parte  susținând că regiunea le-ar aparține.  Cert este că pînă la urmă  mica enclavă  Kosovo a fost recunoscută de 71 din cele 192 state membre ale Națiunilor Unite, iar acum s-a instaurat liniştea.

   O acalmie cât poate fi în Balcani, mai ales că în primăvară în Macedonia s-au iscat anumite conflicte armate interne, demonstraţii impotriva guvernanţilor, tensiuni interetnice. Exista chiar temerea apariţiei  unui val de refugiaţi spre Albania şi Bulgaria, dacă situaţia s-ar fi agravat.

   N-a mai fost cazul.  Alminteri, Republica Macedonia  este un stat sigur, liniştit, fără  ameninţări teroriste şi delicte stradale la adresa turiştilor, rata criminalităţii fiind  redusă.

Actele la control!

   …Înaintam din ce în ce mai lent spre vamă, circulaţia pe şosea aglomerându-se brusc pe sensul de intrare dinspre Bulgaria spre Macedonia. Este o zonă muntoasă, cu serpentine ca la Bran. Ca atare,  trebuie să conduci atent, fiindcă mai apare şi câte o turmă de oi. Când m-am apropiat am văzut nişte camioane încărcate cu lemne care erau verificate „la sânge”. Cu siguranţă  că obiceiul defrişărilor ilegale  este în floare şi  prin alte părţi. Cătinel am ajuns la Delčevo, o localitate cochetă situată la graniţa dintre cele două state,  dând cu ochii prima dată de autorităţile mecedonene.

  – „Salutira!”, m-am adresat prietenos  poliţistului de frontieră pre limba lui, învăţând cuvântul acasă. A zâmbit, realizând efortul pe care l-am făcut aidoma starurilor occidentale care vin să concerteze în Cetatea lui Bucur şi se adresează extaziaţi publicului : „Buona sera, Budapest!”

   – „Hello. Your papers, please Sir!”

   I le-am dat, ce era să fac?  Le-a studiat, a introdus  datele în calculator şi mi le-a returnat.

   – „Have a nice trip!”, mi-a urat cu un „smile” profesionist.

Informaţii utile

    Trebuie să ştiţi, dragi prieteni, care intenţionaţi să călătoriţi  cu maşina proprie şi nu organizat cu autocarul sau  cu avionul, că autorităţile macedonene solicită pe lângă certificatul de înregistrare al autovehicului, Cartea verde a autoturismului valabilă special pentru FYROM, nu doar pentru Uniunea Europeană! De semenea, vă mai trebuie  şi o asigurare internaţională de sănătate. Pentru  autostrăzi  se  percep  taxe, ce pot fi plătite  în dinari locali sau în valută.  Contravenţiile la regimul de circulaţie  oscilează între 150 – 300 euro, de regulă străinilor li se dă maximum, că au de unde,  suma fiind redusă la jumătate dacă se plăteşte în 24 de ore. Pe mine unul m-a ferit de data aceasta Doamne-Doamne.

    Singura amendă plătită afară  am primit-o cu ani în urmă în…Bulgaria în drum spre Turcia. În  nu ştiu ce sat  limita era de …40 km/h (ca pentru  melci) iar eu aveam  vreo 50. După lungi parlamentări cu un  agent pus pe prăduit, am „cotizat” cu douăzeci de dolari  – nu apăruseră încă euro –  şi s-a rezolvat…amiabil. Era în perioada de tranziţie şi la ei.

   Am mai trecut de atunci de multe ori prin ţara vecină, dar nu mi s-a mai întâmplat nimic.

Limitele de viteză în Macedonia

    Mai precizez pentru şoferii amatori, că viteza legală maximă este de 60 km/h în localităţi, 80 km/h în afară, 100 km/h pe şosele regionale şi 120 km/h pe autostrăzi.
Ca pretutindeni,  fixarea centurii de siguranţă înainte a pleca este obligatorie.

  Cât priveşte permisul de conducere românesc el este recunoscut în FYROM.

Fără viză de intrare

    Nu mi-a trebuit viză de intrare, căci proveneam dintr-o ţară membră UE, nu-i de joacă. Eram şi în NATO, mai puţin în Schengen. Deocamdată.

   Reglementările vamale pe care le-am studiat atent înainte de plecare spun că atât bunurile, cât şi sumele în valută trebuie declarate la intrarea în Republica Macedonia. Pe teritoriul acestui stat este permis importul şi exportul de valută fără declaraţie vamală în limita a 10.000 euro.

  I-auzi brâul…

   Potrivit reglementarilor locale, sumele de bani trebuie declarate în scris, pe baza de declaraţie, iar lucrătorii vamali trebuie să elibereze dovezi în acest sens. Este interzisă introducerea  de droguri, alte tipuri de substanţe similare, armament, muniţie, substanţe toxice sau radioactive. Punct.

    Să nu ziceţi că nu v-am spus! (Va urma)

                                                                                                           Horia C. Deliu

                                                    

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail