Malta fiind un mic stat insular  aflat în mijlocul Mediteranei, dispus sub forma unui arhipelag  situat la vreo trei sute de km  de Africa de Nord, mai precis de Tunisia, şi  93 de km  de Italia, respectiv de Sicilia, oferă doar două variante că să ajungi acolo: prin aer sau pe apă. 

    Ca să nu pierd ceva important, le-am încercat pe amândouă. Dv. alegeţi  care vi se pare  soluţia mai tentantă, în caz că intenţionaţi să ajungeţi acolo vara aceasta.  Dar să  vă decideţi abia după ce citiţi impresiile din serialul de faţă…

 

Prin aer …

 

  Atunci când am de efectuat  o deplasare  mai lungă şi trebuie  să aleg  între avion, tren, vapor, autoturism,  autocar, iar pentru distanţe mici  mijloace de transport neconvenţionale ca tuk-tuk,  rikşă, elefant, birjă sau cămilă (cu care m-am  preumblat  ocazional până  acum),  optez  din start pentru  primul dintre ele. Aeronavele, minunatele  „păsări argintii” au  reprezentat  din tinereţe  una dintre marile mele plăceri lumeşti, aşa cum v-am mai mărturisit în alte relatări.

Unii semeni fug ca dracul de tămâie când aud  de  alternativa aero, deşi  oferă  o călătorie rapidă şi comodă. Fiindcă le e frică să nu se „ude” la un moment dat: atunci când dau de un gol de aer, de turbulenţe ori de fulgere.

Sigur, nimeni nu se bucură să aibă parte de asemenea neplăceri, însă nu se moare din asta. Ci creşte adrenalina. Numai  impactul violent cu solul sau cu apa te termină.

Dar luându-se în calcul proporţia accidentelor grave la numărul de călători transportaţi, reiese că avionul asigură cea mai mare  rată de siguranţă. Uitaţi-vă ce se întâmplă  zilnic pe şosele, şi nu mai trebuie să argumentez nimic.

 

Avantaje, dar şi lucruri mai puţin plăcute

       Personal  nu prea  agreez însă  zborurile  de tip „low-cost”. Deşi multă lume  le preferă.  Căci aşa cum le spune şi numele, sunt … ieftine. Asta-i o mare calitate pe care călătorul  strâns la pungă, ca alde noi, se vede  nevoit adesea  să o treacă în fruntea priorităţilor.

    Numai că pentru pasagerii comozi  apare şi reversul medaliei. În sensul că există  anumite inconveniente faţă de cursele de linie. Acelea au ore precise de zbor,  utilizează  aeronave  de tip diferit‚ zboară direct sau cu opriri pe aeroporturi mari‚ fiecare  companie aerienă importantă având propriul său  nod  aerian („hub”), unde se face escală. Plus că există în avion cel puţin două clase – „Business” şi „Economy”, departajate prin preţ.

    Or la „low cost” facilităţile obişnuite lipsesc: pasagerul nu are un loc al său fixat dinainte‚ ci se înghesuie la îmbarcare să-l  ocupe  pe cel liber (fireşte, de lângă hublou),  cuplurile având cel mai mult de suferit, adesea neputând sta unul lângă celălalt. Bine  măcar că  nu se stă în…picioare!!! Apoi, nu se servesc mâncare‚ băuturi (ce să mai vorbim de fineţuri… alcoolice ca pe rutele clasice?), nu se distribuie presă‚ căşti.

   Şi cu bagajele pentru cală sunt anumite probleme privitoare la greutatea  admisă. De aceea, mulţi pasageri  vin în cabină cu  tot felul de sarsanale, exigenţele companiilor fiind mai reduse, de dragul realizării profitului.  Astfel apar o mulţime de bagaje de mână, cum ar fi genţi, sacoşe, trolere, de  nu mai încap în compartimentele de deasupra capului. Şi atunci clienţii le îndeasă la picioare, stânjenându-şi vecinii. Vă daţi seama ce deranj se iscă, atunci  când trebuie să  te deplasezi  la toaletă?

   Conceptul  acesta de  mare succes numit „cost redus” a fost lansat acum un sfert de veac în America. Având  din start succes, s-a răspânit în toată lumea. Găselniţa genială este că se pot vinde bilete la prețuri mici, datorită eliminării  serviciilor tradiţionale de la bord.

    Companiile „low cost” utilizează doar un anumit tip de avion‚ de regulă mediu curier, ce efectuează  mai multe zboruri în aceeaşi zi pe rute diferite. De aceea apar întârzieri şi pene. Operează toată ziua doar  un singur echipaj (!) şi se utilizează o singură bază de îmbarcare-debarcare.

    …La urma urmei, cele  patru ore şi jumătate cât durează cursa „low cost” direct Bucureşti – Malta trec repede. Cu o cursă de linie faci cinci ore, cu o escală. Nu aici este diferenţa, aşadar, ci la confort.

   Şi tarif.

Uneori nu  ai de ales…

     Acum depende cum vezi lucrurile. În ce mă priveşte prefer să  călătoresc civilizat, să-mi facă plăcere  excursia.  Măcar  în  vacanţă să mă relaxez.  Dacă  nu  pot, mai bine stau, nene, acasă  pe… posterior, cum se zice,  şi mă uit la „Travel Channel”.

    Au existat  însă şi  împrejurări când n-am avut  de ales.  Acum, s-o spunem cinstit, felurite incidente ca întârzieri faţă de program, rătăcirea  bagajelor, diferite defecţiuni la aeronave se petrec pretutindeni, şi la „casele” mici şi la cele mari. Ferească Sfântu de accidentele catastrofale!

   Apropo de tragedii, cu groază m-am uitat  la televizor în ultimele zile ale lui 2014, când a dispărut  cursa „Air Asia” ce făcea legătura înte Surabaya şi Singapore.  Dragii mei,  pe aceeaşi rută şi cu acelaşi tip de aeronavă (A 320) am zuburat şi eu doar cu ceva vreme înainte. Aşa fusese stabilit programul deplasării, nu era altă variantă. Ce puteam face?

 Când am văzut grozăvia la televizor, era să leşin…în fotoliu din odaie!  Doamne păzeşte, ajungi victimă una, două.

     …Revenind la voiajul în Malta, aş mai adăuga un amănunt defavorabil pentru   turişti. Dacă plecarea de la Bucureşti este  programată  la orele prânzului ori după-amiaza, adăugând cele cinci ore de zbor, plus timpul cu formalităţile la destinaţie, preluarea  bagajelor, transferul la hotel, cazarea,  veţi constata neplăcut surprinşi că prima zi a sejurului s-a dus…

   Deja?

. .

Amicul Mario

 …Mă gândeam la aceste „fleacuri” stând  confortabil  într-un „Airbus 320”, când tânărul de lângă mine  (ce avea loc la geam) m-a întrebat poliglot, neştiind ce naţie sunt:

   – Concediu, holiday, vacance?

   – Da.

   – Deci, tu – român?

   – Yes.

   – Eu, maltese. Zâmbeşte, îmi întinde mâna şi se prezintă: „Mario. Am prietenă  la Bucharest”.

   – De-aia ştii limba?

   – Putin.

   – …Vladimir? Ăla-i la Moscova. (Se prinde de poantă şi râde).

   – Nu,  nu….

   – În româneşte se spune „puţin”, cu tz – îl corectez doct.

   – Bine. Vrei  locul meu la fereastră? Dau la tine, eu văzut peisaj de multe ori.

   – Mulţumesc, amice.( Asta visam, aşa că facem imediat schimbul).

   – Vrei să fac poză la tine, ca amintire?

   – Fă!

    …Discutăm o mulţime de fleacuri într-un melanj lingvistic şontâc-şontâc, însă  perfect inteligibil pentru minţi luminate ca ale noastre. Aflu că pe prietena lui o cheamă Monika şi este studentă la  Relaţii Internaţionale. Se putea altfel?  A cunoscut-o acum un an, când ea sosise  cu câteva colege  într-o scurtă vacanţă în Malta. El având un mic business în domeniul turismului (împreună cu tatăl şi fratele)  a  avut bucuria de a o întâlni la magazinul lor de suveniruri. S-au conoscut, plăcut, Mario fiindu-i ghid şi petrecând împreună momente agreabile.  Pe urmă au ţinut legătura, simpaticul  „cavaler maltez”   venind  să o vadă de mai multe ori la ea acasă.

   – Românii bun prieteni  cu mine. „People very nice”.

   – Aşa crezi?

 A scos apoi  o agendă şi a scris ceva. A rupt foaia, mi-a dat-o:

   – Uite, „my friend”, eu dau la tine nişte turistik-informaţii. Tu  „must visit” în ţara mea cel… „putzin”(!) câteva obiective  faimos: „Kon-Katidral ta’San Ġwann”; „Upper Barrakka Garden”; „The Megalithic Temples”;  „Mosta Dome”; „Blue Grotto”; „Fort Saint Elmo”; „The Silent City of Mdina”; „Palazzo
dell’Ordine di Malta”. Să admiri petrecerile „Festas”, să te plimbi  cu trăsura şi să manânci specialitatea noastră  culinară – „pastizzi“.

  – „Capisco”?

  – „Si”, Mario.

  – Promiţi că  vizitezi?

  – „Prometo”!

    Chiar atunci ne-a întreurpt agreabila  discuţie  stewardesa  care  ne-a adus de-ale gurii. Era să procedez  precum  canibalul  ce călătorea prima oară cu avionul:

  – Ce meniu doriţi ?, l-a întrebat  însoţitoarea de bord pe antropofag.

 –  Nu ştiu ce să aleg; adu-mi lista pasagerilor…

Primitoarea Poartă  aeriană a Maltei

…Şi, cătinel,  iată-ne ajunşi la destinaţie. Se aprind beculeţele  de atenţionare, ne fixăm centurile de siguranţă şi începe procedura de aterizare. Aeroportul Internaţional  nu este mare şi cu toate acestea cca. un milion de vizitatori sosesc  aici, an de an. O cifră impresionantă; de două ori şi jumătate mai mare decât populaţia  locală! Vă daţi seamă ce infuzie de capital aduce turismul? Altminteri  locuitorii ar fi în colaps,  insula neavând nici o bogăţie naturală; nici măcar…apă!!! Ca atare o desalinizează,  având un  gust sălciu. Ca atare, Mario m-a  sfătuit de să beau numai vin şi bere.

 Poarta aeriană  a Maltei  se află la vreo şapte  km de oraş – zece minute cu maşina.  Poţi lua taxiul, bus-ul de transport în comun (linia nr. 8, parcă) ori  autocarul companiei de turism la care te-ai înscris. Aici  se găseşte  sediul a două companii aviatice locale, cunoscute în Europa: „Air Malta” şi „RyanAir”

     Prieteni, dacă  ajungeţi pe acolo – fiindcă şi dv. meritaţi  o vacanţă  mai specială –  e bine să ştiţi că există câteva facilităţi în aerogară: suficiente case de schimb valutar deschise non-stop, euro fiind moneda naţională (cel mai bine ar fi să  luaţi de acasă valuta necesară), câteva  restaurante, bistrouri, snack-baruri şi cafenele, de asemenea funcţionează un magazin duty-free, o cofetărie, farmacie, florărie.

    Hotel nu găsiţi  în incintă. Însă  Capitala, La Valetta,   nu-i departe. Totuşi, reţineţi câteva nume de hoteluri apropiate,  precum „Vivaldi” şi „Golden Tulip” sau elegantul  „Hilton Malta”(depinde cât sunteţi de potenţi financiar).

Invers ca la noi

     Găsiţi şi maşini de închiriat, dar atenţie, au volanul pe dreapta,  schimbătorul de viteze în stânga. Deci se circulă pe partea stângă a şoselei, ca în Regatul Unit şi alte teritorii filoengleze.  Aşadar, invers ca la noi.

    Am încercat să şofez o jumătate de zi  prin oraş, dar din pricina obişnuinţei tot  greşeam  banda şi era să fac vreo trei tamponări. Aşa că am renunţat.

   După care m-am deplasat doar „by bus” şi, mai ales, by propriile-mi…„copite”. Ceva mult mai sigur. (Va urma)

                                                                                           Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail