Deşi am fost de două ori în Malta, nu m–am învrednicit până acum să–mi adun impresiile într–o nouă serie de reportaje. Aşa cum am procedat după vizitarea altor locuri interesante, amânând de azi, pe mâine, deşi am găsit acolo multe lucruri de povestit.
Cum s–a produs “minunea”?
Noroc că la începutul lui 2015 s-a produs „minunea”. În urma publicării pe 7 ianuarie la rubrica „Tradiţii” a unui articol dedicat Zilei de Naştere a Botezătorului, ce conţinea şi un capitol dedicat capodoperei celebrului maestru al penelului Caravaggio – „Tăierea Capului Sf. Ioan” - tablou aflat în Capitala Maltei, o cititoare fidelă de pe facebook (Margret Fabian, aflată la Toronto în Canada, plecată din Braşov) m-a …somat amical să dezvolt subiectul, intuind că ar putea ieşi un serial captivant.
„Stai să vedem”, am zis ca maltezii. Şi iată că am purces la treabă…
Un Ordin militar, religios şi umanitar vestit
Mai multe au fost motivele pentru care m-am decis să vizitez Malta, să-i aflu istoria şi prezentul. Cu ani în urmă citisem despre minunatele fapte de arme şi de caritate ale Cavalerilor Ioaniţi, care vreme de aproape o mie de ani au făcut cinste Bătrânului Continent.
Ulterior am aflat şi mai multe informaţii la faţa locului despre aceşti bravi bărbaţi. Câte ceva în Israel, apoi în Rodos – pe unde ei hălăduiseră – ajungând şi în mica insulă din Marea Mediterană, de la care li s-a tras numele. Şi renumele.
Denumirea oficială engleză sună popos, iar în traducere cam aşa: „Ordinul Suveran Militar și Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, Rhodos și Malta”. Are variante populare pentru a desemna membrii săi, numindu-i Cavalerii Maltezi sau Ioaniţi. Ordinul lor reprezintă unul dintre cele mai vechi tiluri nobiliare, ţelul acestor bravi oşteni reprezentându-l apărarea Creştinătăţii şi întrajutorarea semenilor bolnavi şi sărmani. Totul a început în anul 1050 la Ierusalim, unde s-a înfiinţat un spital cu scopul de a îngriji pelerinii bolnavi, săraci, refugiaţii ce ajungeau în Țara Sfântă. Treptat a luat naştere o mişcare cu mulţi adepţi de elită, devenită congregaţie religioasă (catolică) şi militară. Era o cinste să faci parte din rândul acestor destoinici cavaleri, modestia şi discreţia fiind virtuţi mult apreciate de comunitate, pe lângă curaj în luptă şi abnegaţie.
Având un scop nu doar militar, ci şi umanitar dovedit prin fapte în cele peste nouă secole de existenţă, Ordinul amintit s-a bucurat şi încă se bucură de dreptul de suveranitate, având relații diplomatice cu peste 90 de țări.
Vacanţe active
Dar să pomenesc şi celelalte motive care m-au îndemnat să purced la efectuarea a două vizite succesive în Malta, prima oară neavând timp suficient pentru toate cele. M-a atras din capul locului tipul vacanţelor active,interesante, derulate în condiţii civilizate. Exact cum se oferă aici.
Eu unul nu mai agreez ca în tinereţe abandonarea de sine ore în şir pe un şezlong la marginea mării sau a piscinei de la hotel, chit că decorul cu palmieri şi apă de cleştar mă îmbie la aşa ceva. Plus că nici mesele copioase şi băutura pe săturate – dacă optezi pentru sistemul „al inclusive” – nu mai sunt recomandate la o anumită vârstă. Deşi, nu le refuz. Cu mulţi ani în urmă leneveam şi eu în concediu, e drept..
Astăzi salariaţii români cu un venit decent îşi pot permite excursii şi vacanţe în Occident şi Orient. Numai că ajung acolo atât de obosiţi după un an de muncă, de stres la serviciu, unii cu două „job”-uri la activ, plus transportul zilnic infernal prin marile oraşe ş.a.m.d., astfel că vara se duc să „zacă” timp de şapte zile în vreun „resort” din Bulgaria, Cipru, Palma de Mallorca, Grecia, Turcia etc. Spre a uita de toţi şi toate.
Fiecare însă cu opţiunile sale, nu-i aşa?
Motivarea vizitei
În ceea ce mă priveşte, ca vechi „travel”-er încerc să-mi organizez în deplasările peste hotare pe lângă o cazare confortabilă, un program adecvat de vizite. Ca atare, mă documentez în prealabil. Ajuns la destinaţie cercetez pe îndelete, cu ghid sau pe cont propriu, potenţialul cultural-istoric al staţiunii, capitalei ori traseului ales (după caz), programul incluzând vizitarea de muzee, lăcaşe de cult, galerii expoziţionale, dar şi admirarea unor monumente celebre, obeliscuri, clădiri, vestigii, obiective turistice. Toate agrementate cu mici sesiuni de shopping, popasuri la taclale cu localnicii în cafenele şi terase, iar serile se încheie cu nelipsita flanare pe faleză alături de sute de vizitatori nostalgici.
În ţara Cavelerilor Ioaniţi găseşti din toate acestea câte puţin, frumuseţea naturală a peisajului fiind completată cu cei 7.000 de ani de istorie ai locului. Te aşteaptă prietenos un Arhipelag compus din insule liliputane care te invită să le „descoperi”: cea mai mare este Malta (246 km²), urmată de Gozo (67 km²), Comino (3 km²), cele două gemene „St.Paul” şi micuţa „Filfla” (adică „Boabă de piper”).
Aceste petece de pământ amplasate strategic, au fost cucerite de-a lungul secolelor și stăpânite pe rând de diferite puteri, Cavalerii Maltezi având o existenţă eroică, dar şi zbuciumată.
Republica Malta are o suprafață de numai 316 km², fiind unul dintre cele mai mici, dar şi mai dens populate state din lume, cu 1430 loc/km². Şi-a dobândit Independenţă faţă de Regatul Unit pe 21 septembrie l964, iar la 1 mai 2004 s-a produs mult-aşteptata aderare la Uniunea Europeană. Un salt care le-a adus celor cca. 400.000 de locuitori o prosperitate binemeritată, asigurată şi de „invazia” a peste un milion de turişti anual.
Sezon non–stop
În orice lună poţi să-ţi programezi vacanţa aici fiind sezon de vacanţă cvasi non-stop. Ca vă faceţi o idee, anul acesta când de Bobotează la noi erau minus 25 de grade Celsius, în Malta temperatura ajungea la plus 18 grade. Primăvara şi toamna parcă este cel mai bine de mers. De fapt, nici verile nu-s caniculare, fiindcă Mediterana ce înconjoară protector insulele temperează excesele meteo.
Capitala ţării, La Valletta, este o bijuterie de oraş-retro cu cele 320 de monumente ale sale! Nu rataţi Gradinile Barrakka – de Sus şi de Jos – Palatul Marilor Maeştri ai Cavalerilor de Malta (ostaşii ce au cârmuit micul teritoriu vreme de peste 200 de ani). Şi a mai fost ceva care m-a dat gata: admirarea pe săturate a celebrei pânze a lui Caravaggio,”Tăierea Capului Sf. Ioan”, despre care aminteam la început, subiect ce necesită o tratare mai aprofundată.
În vecinătatea metropolei se află „Oraşul tăcut”-Mdina, „Laguna Albastră”, ca şi agreabile „Festas”, ce se organizează în fiecare localitate pe rând, o atracţie extrem de iubită de localnici.
Dar, mai ales, de miile de oaspeţi, printre care s-a numărat şi subsemnatul nu o dată.
Pitoreştile şi inegalabilele „festas”
Aproape zilnic au loc aceste „feste” (de fapt…fieste), nişte pitoreşti petreceri populare dedicate unor sfinţi ori personaje istorice, ce includ defilări ale localnicilor îmbrăcaţi în costume de epocă, cântece şi dansuri locale, degustări de bunătăţi culinare şi licori bahice, iar la final lumea asistă încântată la nelipsitele focuri de artificii. Sunt manifestări intrate deja în tradiţie, ce atrag o mulţime de gură-cască străini.
Cea mai mare paradă malteză are loc în Capitală şi se numeşte ,,In Guardia”.
O farsă jenantă
Am lăsat special la urmă farmecul major al Maltei: megaliţii. „Apetitul” mi-a fost deschis de alte obiective străvechi ale Umanităţii, cu care relicvele malteze concurează, ele aflându-se ca vechime pe primul loc. Urmează Piramidele din Egipt şi Mexic, iar până de curând se vorbea că pe poziţia a treia s-ar situa giganticele blocuri de piatră ale cultului druizilor aflate la Stonehenge, în Anglia. Numai că în ultima vreme s-a iscat un imens scandal internaţional legat de aceste misterioase construcţii (chipurile „celtice”) existând acuzaţia teribilă de … fals grosolan.
Ei bine, se afirma rituos că megaliţii britanici ar avea 3.000 de ani vechime, ca atare reprezentau un „boom” turistic ce a atras an de an în jur de un milion de vizitatori. Brusc a apărut ştirea-bombă, cum că aşa-zisele monumente preistorice druide sunt construite din… beton armat şi ridicate cu ajutorul macaralelor în anul …1954 !!! Nici pomeneală de o operă a …extratereştrilor, care amplasaseră acolo o „Poartă stelară”, păzită cu străşnicie de Armata britanică.
Zecile de poze realizate la ridicarea Complexului Megalitic de la Stonehenge şi postate pe Internet sunt greu de combătut. Ce diversiune jenantă până la urmă; ce ruşine pentru arheologii chemaţi să dea explicaţii!
. .
Incredibil.
Cei mai vechi megaliţi din lume
…Ca atare, m-am dus în Malta, la Tarxien, Hagar Qim și Mnajdra, să mângâi, ba chiar să …pipăi (scuzaţi langajul grosier) ceva autentic, nu contrafăcut. Ceva falnic şi impunător.
Staţi, oameni buni, nu e ce credeţi. Nu vă gândiţi imediat la chestii pidosnice, la prostii, ca de obicei.
Prietenii ştiu la ce mă (p)refer. Dar toate la timpul lor… (Va urma).
Horia C. Deliu
