În ultimul episod al serialului voi povesti câte ceva despre „Cel mai frumos loc de pe Pământ”. Este vorba de Halong Bay. Vietnamezii îi spun Ha Long, ei despărținând toate numele în silabe: Viet Nam, Hoi An, Da Nang, Ha Noi. Pentru frumusețea și originalitatea sa Golful Halong a fost inclus de UNESCO în „Patrimoniul universal” .
„După lupte seculare” – pe care le-am purtat nu știu cu cine? – am ajuns, în sfârșit, într-o superbă toamnă a lui 2019 să-mi îndeplinesc un vis mai vechi: o croazieră printre cele 3.000 de insule calcaroase pline de vegetație, ce formează acel golf fabulos.Grație peisajului spectaculos aici s-a turnat „Avatar”, pelicula cu încasări record, film care a mărit exponențial celebritatea zonei. Așa că, după rețeta cunoscutăm, s-au mai făcut încă trei episoade, avându-se în vedere succesul enorm al primei producții.
Și pentru ca bucuria mea să fie deplină, am prins niște zile superbe, fără strop de ploaie și ceață, impedimente majore care pe mulți vizitatori îi privează de satisfacția admirării peisajului de vis. O cunoștință mă avertizase înainte de plecare de marele ghinion pe care l-a avut, în toate zilele cât a stat acolo având parte numai de cer plumburiu și averse.
Deh, fiecare cu norocul lui: unii au în amor, alții la cărți, o mică parte în voiaje, iar alții deloc!
Dragonii salvatori
Halong Bay este supranumit „Locul unde dragonii au coborât în mare”. Legenda spune că în negura timpurilor localnicii aveau de înfruntat numeroși dușmani, majoritatea imposibil de biruit. Ascultând rugăciunile disperate ale oropsiților băștinași, zeii le-au trimis în ajutor o familie de dragoni. Aceștia au început să scuipe nestemate și jad, care apoi s-au transformat în insule și insulițe, apoi au scuturat din cozi și au creat peșteri, crevase și înălțimile care înfrumusețează azi vestitul golf.
Turismul s-a dezvoltat la început timid, după ce conflictele armate s-au stins și vechile cicatritice s-au estompat. La început mișunau pe „lac” mici bărci pescărești, după care au apărut „sampanele” – acele nave tradiționale asiatice de dimensiuni medii, construite din lemn de tec cu vela roșie. Creșterea numărului de turiști, mai cu seamă americani, ce au dat treptat uitării conflictul cu vietnamezii, a provocat o dezvoltare explozivă hotelieră în zonă, concomitent cu apariția unei flote alcătuită din vaporașe moderne, care de la an la an sunt tot mai mari și mai dotate.
Cel pe care ne-am îmbarcat avea trei punți și ne-a oferit condiții decente, concurența între firmele de transport acvatic devenind acerbă. În ultimii ani destinația de vacanță Ha Long Bay a devenit o adevărată mană cerească pentru localnici, dar și pentru stat, anul trecut înregistrându-se cinci milioane de turiști.
Autocarele vin unul după altul aducând valuri de oaspeți din întrega lume, însă lucrurile fiind bine organizate, ca pretutindeni în Asia.
Ajunși nerăbdători la „International Passenger Port” suntem îndrumați spre nava „noastră” trasă la debarcader. Imediat și pornim în voiajul printre insulițe acoperite de vegetație. La bord comandantul ne-a urat „Bun Venit” și ne-a pus în temă cu măsurile de călătorie în siguranţă. Trei membri ai echipajului (toți tineri) ne așteptau cu prosopele umede parfumate pentru refrișare, oferindu-ne un cocktail. Apoi ne-am luat în primire camerele. Mici, dar cu un geam cât tot peretele exterior pentru a urmări din pat peisajul lacustru în derulare. Baia e liliputană. Facem un duș, ne echipăm lejer cu pantaloni scurți, tricou, șlapi, după care urcăm la terasa de pe puntea a doua pentru prânz: pește, orez, fructe de mare, supă indefinită. Ei, aici nu prea m-au nimerit, dar n-am încotro. Noroc că au „pâine lichidă” (bere) rece, însă contra-cost. Pentru novici precizez că în orice excursie, chiar dacă ai achitat de acasă meniul complet, băutura se achită separat. După străvechiul principiu al hangiilor: „Mușteriul nu are încotro și plătește!”
Programul anunțat de ghidul local e interesant: pescuit, plajă și baie, plimbare cu caiacul, demonstrație de gătit mâncare vietnameză și concurs ad-hoc pentru desemnarea unui „Master-Chef Competition” ales din rândul turiștilor, bar deschis pentru „Happy Hour” după principiul „Buy one, get one free”, unde se socilizează și se ascultă muzică până noaptea târziu. Șezlongurile au rămas întinse pe puntea superioară, așa că ne tolănim în răcoarea plăcută a nopții și privim stelele, în vreme ce vaporașul înaintează printre stânci. Dimineața avem supriza să zărim aproape de vas câteva bărci mânate de femei cu palăriile lor țuguiate, care ne înbie să cumpărăm diferite produse locale (fructe, articole de artizanat, umbrele de soare și ploaie, papuci din bambus, ochelari etc.) Fiecare vas de croazieră are legate la pupa una sau două barci de dimensiuni mari cu care
pasagerii sunt transportați să efectueze programul pe uscat.
Așa poposim într-un mic sat pescăresc unde avem ocazia să interacționăm cu localnicii.
În jur, la baza muntelui, sunt o mulțime de peșteri mari și mici, însă atracția turistică nr. 1 o reprezintă gigantica „Sung Sot Cave” (în traducere „Grota cea surprinzatoare”, la care ajungem după ce urcăm transpirați și cu limba atârnând de un cot circa o… sută de trepte din piatră ale unui deal împădurit. Cred că este cea mai mare cavitate pe care am văzut-o vreodată; una foarte înaltă, luminată feeric, fiind puse în valoare stalactitele și stalagmitele cu forme mai aparte.
Ghidul ne spune că peștera a fost descoperită de către francezi în urmă cu un veac, ulterior amenajată în scop turistic. Vizitatorii străbat în șir indian o succesiune de spații ce tot cresc pe măsură ce înaintezi, culminând cu uriașa deschidere din partea ei centrală, ce impresionează (și) datorită modului în care este luminată. Se iese undeva tot la înălțime, de unde cobori spre micul debarcader, admirând foiala micilor ambarcațiuni ce vin să recupereze turiștii.
Superb, ce mai…
Atracția perlelor
Un punct forte îl reprezintă vizita la Ferma pentru cultura perlelor, cu bazine speciale, cuști, laboratoare, ateliere de lucru, mazagin, chiar și un muzeu. Nu mă întrebați de prețurile minunatelor bijuterii, pentru că nu vreau să vă indispun! Doamnele s-au înghesuit la început crezând că au dat lovitura, dar tereptat s-au cam dezumflat.
Știm că perlele reprezintă simbolul rafinamentului. Însă până să ajungă podoabe scumpe au de străbătut un lung proces de formare. Odinioară toate perlele erau sălbatice, prețul lor făcându-le aproape inaccesibile. În zilele noastre perlele naturale sunt extrem de rare, ca atare s-a pus la punct „industria” fabricării perlelor de cultură.
Procesul de formare al „mărgăritarelor” sălbatice este unul accidental: o impuritate, un grăunte de nisip intră în scoică producând secretarea sidefului și în final formarea perlei. Care, de regulă, e mică, rară, cu o formă neregulată, fiind necesară desfacerea a sute, poate mii de stridii! De aceea, s-a găsit soluția producerii perlelor de cultură, în principiu după același tipar. Numai că procesul este complicat, deoarece specialiștii trebuie să se asigure că stridia va produce un anumit tip de perlă, cu o dimensiune perfectă. De aceea sunt anumiți tehnicieni care știu cum să facă o incizie și să insereze o grefă în stridii, pe care va fi secretat treptat sideful.
Pentru a căpăta forma rotundă, specialiștii plasează grefa circulară cât mai aproape de centrul stridiei sau moluștei, sideful rezultat având forma dorită. Perlele de cultură au diferite mărimi, de la cele mici de 3-4mm și până la 18-20mm. Prețul bijuteriilor cu perle crește în funcție de mărimea și forma lor. Perlele rotunde de dimensiuni mari sunt cele mai valoroase.
Mai apare un criteriu valoric: culoarea. Sunt disponibile cinci culori: alb, negru, roz, mov și auriu. Puțin cunosc, inclusiv eu nu știam faptul că perlele naturale nu au de fapt… culori definite! Nuanțele diferite reprezintă doar reflexii. Perlele de cultură sunt disponibile în cinci culori: alb, negru, roz, mov și auriu. Pentru a realiza aceste diferențe și ale face mai strălucitoare, perlele trec prin procese de iradiere și vopsire. Deși trec prin aceste faze de prelucrare culoarea nu dispare și nu se ia pe piele sau haine, rezistând la fel de mult ca produsele sălbatice.
Perlele de cultură sunt împărțite pe mai multe calități, de la cele inferioare (A) și până la cele superioare (AAAA). Acestea din urmă sunt aproape perfecte, cu forma rotundă, strălucire puternică și suprafața fără imperfecțiuni. Costul lor – pe măsură. De reținut că bijuteriile cu perle sunt făcute din produse de cultură în proporție de 99,9 la sută.
Măsuri de protejare
Golful Halong aflându-se sub patronajul UNESCO şi ajungând la ora actuală cea mai solicitată destinaţie turistică din Vietnam, în august a lui 2019 autoritățile au demarat un Program pilot de interzicere a utilizării în acest perimetru superb a sticlelor şi pungilor din plastic. Măsura impune hotelierilor, operatorilor de croaziere, utilizatorilor de canoe şi bărci cu pânze, vâsle și motor să separe deşeurile pentru a putea fi reciclate.
Potrivit lui Pham Dinh Huynh, directorul Administraţiei Parcului natural Halong, în fiecare zi sunt folosite în jur de 7.000 sticle de plastic şi cca. 5.000 de şerveţele umede ambalate în plastic în acest Paradis turistic, ceea ce duce la colectarea a șase-șapte tone de deşeuri din apele golfului, ducând la deteriorarea faunei și mediului înconjurător.
Soluția este utilizarea doar a materialelor biodegradabile, fără componente de plastic.
Iată o initiative salutară menită să protejeze acest Colț de Rai…acvatic.
000
…Ei, dragii mei, cam asta a fost. Nu vreau să vă plictisesc (mai mult), așa că închei relatarea despre impresiile deosebite din Indochina. Așadar, am încălecat pe șa și v-am spus povestea mea. (Sfârșitul serialului)
Horia C.Deliu
