Se întâlnesc în fiecare miercuri şi vineri. Cel puţin 4 ore pe sesiune. Vorbim aici de minim 8 ore de repetiţii pe săptămână. 8 ore în care cei 36 de membri ai Ansamblului de dansuri populare „Cununa Carpaţilor” de la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului îşi pun sufletul în fiecare mişcare şi trăiesc din fiecare notă muzicală. Fără să primească şi fără să aştepte nimic în schimb. Ei, „Cununa Carpaţilor”, sunt tineri, frumoşi, iubesc tradiţiile româneşti şi le duc mai departe cu mândrie. Merită să îi cunoaştem!
Coordonatorul şi instructorul lor, Costică Oltean, directorul Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, ne-a oferit acest prilej. Stând de vorbă cu acesta am aflat o mulţime de lucruri: de la începuturile ansamblului, până la planurile de viitor ale acestuia.
Haideţi să vorbim despre începuturi. Cum şi de ce s-a înfiinţat Ansamblul de dansuri populare „Cununa Carpaţilor”?
Eu am fost dansator profesionist în Ansamblul de dansuri populare „Ciobănaşul” mulţi ani. Înainte de a juca în Ansamblul „Ciobănaşul” am jucat şi în alte ansambluri, printre care şi Ansamblul „Plaiurile Bârsei” al Uzinei Tractorul Braşov. În anul 2002 s-a desfiinţat Ansamblul „Ciobănaşul” de la Întorsura Buzăului şi a fost o perioadă bună în care Casa de Cultură nu a avut echipă de dansuri. Deşi eram un simplu dansator, de fiecare dată când mă gândeam că la noi nu mai este nici un ansamblu, mă durea sufletul. Şi aşa cât ştiam eu, am încercat să pun pe picioare o echipă de dansuri a Casei de Cultură. Prin anul 2006 am înfiinţat un ansamblu al Căminului Cultural din Brădet, unde fusesem repartizat, iar mai apoi, în paralel am început şi la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului. La un moment dat am decis să merg mai departe cu unul singur pentru că şi aşa am găsit destul de greu dansatori.
De ce aţi ales ca ansamblul de dansuri populare de la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului să poarte denumirea de „Cununa Carpaţilor”?
Adevărul este că denumirea de „Cununa Carpaţilor” a aparţinut prima dată corului de la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului. Ulterior, acest cor şi-a schimbat denumirea, iar eu am preluat numele pentru formaţia de dansuri populare.
Câţi membri sunt în acest ansamblu?
În total, „Cununa Carpaţilor” are 36 de membri. Dar din cauză că nu avem suficiente costume populare, nu putem ieşi în scenă toţi. În general mă bazez pe 15 perechi de dansatori, iar cu 12 dintre acestea, pot să spun sincer, aş avea curajul să merg oriunde, la orice spectacol. Trei perechi încă mai au câte puţin de învăţat, dar şi ei sunt destul de avansaţi. Sunt mândru de ei pentru că m-au înţeles, m-au ascultat şi am putut să ajungem la un nivel destul de avansat în ceea ce priveşte dansul popular pentru amatori. Vreau să menţionez că aceşti copii nu pot să iasă în scenă să facă un dans, decât după un an întreg de muncă. Atât durează până un amator stăpâneşte cu adevărat un dans.
Ce dansuri cuprinde un spectacol al ansamblului „Cununa Carpaţilor”?
La ora actuală avem 6 suite de dansuri. Din cele 6 suite face parte şi o suită de dansuri locale, numit „Tablou coregrafic”. Acesta este format din 7 bucăţi, bucăţi care reprezintă dansurile zonei noastre. Celelalte 5 dansuri sunt: Oaşul, Someşul, Crihalma – dansul „fecioresc” al fetelor, Dăişoara, Sucitoarele.
. . Care este sursa coregrafiilor?
Să plătim un coregraf nu ne putem permite pentru că este foarte scump. Astfel că, am încercat să îi învăţ pe tineri ceea ce ştiam eu. În plus, mai copiez mişcări de la ansambluri profesioniste. De exemplu, dansul „Sucitoarele” chiar nu îl ştiam deloc. Dar învăţam acasă înainte de repetiţii câte o figură, şi veneam aici şi le-o predam lor.
Unde îi putem vedea performând pe dansatori?
Să ştiţi că noi am mers şi vom mai merge oriunde suntem chemaţi. Dacă nu ar fi această problemă a transportului, am avea spectacole, pe timp de vară, chiar şi de două ori pe lună. Totuşi, aşa cum putem, mergem la spectacole, de preferat în locurile mai apropiate. În judeţ mergem chiar şi cu maşinile proprii. Acum vreo două luni am fost în Prahova, în Vâlcăneşti. Acolo am reuşit să ajungem prin finanţarea Primăriei.
Până în prezent, care este cea mai mare realizare a grupului?
Cea mai mare realizare este aceea că am putut să ajungem, cu 12 perechi de dansatori, la un nivel foarte ridicat, din perspectiva unei formaţii de dansatori amatori. Suntem la un nivel la care ne permitem să răspundem unor invitaţii destul de importante. De exemplu, suntem invitaţi la televiziune. Vom merge la televiziune şi cu siguranţă nu ne vom face de râs.
Ce trebuie să îndeplinească o persoană pentru a deveni membru al ansamblului?
Trebuie să aibă ambiţie şi să îi placă folclorul românesc. Chiar dacă nu ştie să danseze, dacă are ambiţie şi dacă îi place, va învăţa. De aceea vine aici. Să înveţe. În ceea ce priveşte limita de vârstă, nu prea avem. Sigur că oameni în vârstă nu prea vin. Noi am acceptat orice persoană.
Cum îi motivaţi pe membri ansamblului să vină în număr aşa de mare la repetiţii de fiecare dată?
Întotdeauna încerc să creez o atmosferă plăcută, atât în pauzele de la repetiţii, cât şi în alte contexte în care ne întâlnim. Ascultăm muzică, dansăm şi pe alte genuri muzicale. Am încercat să fac în aşa fel încât să le fie drag să vină la Casa de Cultură.
Ce vă determină pe dumneavoastră să susţineţi această activitate?
Trebuie să recunosc faptul că nu e uşor. A lucra cu 36 de tineri în acelaşi timp nu e uşor deloc. Cu toate acestea îmi place foarte mult ceea ce fac. Dansul mi-a intrat în sânge. Când văd, la televizor sau când invităm la festivalul „Ciobănaşul”, ansambluri profesioniste mi se face pielea de găină şi îmi dau lacrimile.
Mi-aş dori ca lumea să înţeleagă faptul că aceşti copii şi aceste dansurile populare sunt oglinda noastră. Nu aş vrea ca dansurile şi tradiţiile frumoase să fie uitate. Folclorul românesc ne reprezintă. Atât cât m-am priceput, din tot sufletul meu am făcut tot ce am putut să fie dusă mai departe tradiţia şi dansurile noastre foarte frumoase. Noi, Ansamblul de dansuri populare „Cununa Carpaţilor”, reprezentăm Întorsura Buzăului.
Din ce surse financiare trăieşte acest ansamblu?
Asta este, într-adevăr, o mare problemă. Supravieţuim din fondurile Asociaţiei „Cununa Carpaţilor” – asociaţie înfiinţată cu acest scop şi ne ajută şi Primăria din Întorsura Buzăului. Din aceste două surse am reuşit, într-un final, să facem un rând de costume populare pentru suita de dansuri locale. Noi multă vreme am jucat dansurile tradiţional – locale în costumele altor zone folclorice, iar acest lucru ne durea. În prezent, cât de cât, am reuşit de ne-am pus la punct. Mai mult, aveam costume la care lipseau anumite componente, dar am reuşit să le mai completăm şi pe acelea.
În anii trecuţi am făcut proiecte pe care le-am trimis către Consiliul Judeţean prin care le-am cerut sprijin pentru achiziţionarea de costume populare şi pentru completarea fondurilor de transport. Din păcate, nu s-au aprobat.
Pe această cale, fac apel la oamenii din comunitatea noastră, dacă mai au costume populare prin lăzile de zestre, respectiv prin casele lor, să nu le facă uitate. Ele ar trebui scoase în scenă. Nouă ne lipsesc foarte multe costume.
Ce cheltuieli presupune susţinerea unui ansamblu folcloric?
Partea financiară ne macină cel mai tare, după cum am mai spus. În principiu, cheltuielile cele mai mari pe care le avem ţin de achiziţionarea de costume populare şi de transport. În plus, aceşti copii merită stimulaţi şi ei într-un anumit fel – o excursie, o tabără la mare şi aşa mai departe, iar noi nu ne permitem. Dacă nu îi stimulăm cumva, o să îi pierdem.
Care sunt perspectivele de viitor în ceea ce priveşte „Cununa Carpaţilor”?
Ne pregătim să mergem într-un studio de televiziune. Deşi ne-au invitat două televiziuni, deocamdată vom merge la una singură. Transportul cu un autocar până la Bucureşti poate să treacă de 2.000 de lei. Pentru un transport vom face eforturi, dar pentru al doilea nu mai avem cum. Ne dorim să ieşim şi în afara ţării. Avem invitaţii să mergem în Republica Moldova sau în Ungaria, dar deocamdată nu ne putem gândi aşa departe din cauza lipsei banilor.
Iulia Drăghici – Taraş
