Hoinărind prin Orientul Îndepărtat (9)
Auzisem că în Asia de Sud-Est există o adevărată „faună” a transsexualilor şi travestiţilor. Câţiva au ajuns chiar celebri în întreaga lume în postura de… „Miss”! Cum naiba vine treaba aceasta?, mi-am zis înainte de plecare, decis să mă dumiresc la faţa locului.
Ei bine, fraţilor, realitatea de acolo a bătut filmul. N-aş fi crezut în ruptul capului să fie atât de numeroşi şi de perfect „asamblaţi” în alură de… femei fatale. Deşi nu agreez comportamentul şi experimentele ce sunt împotriva firii umane, a trebuit să las la o parte prejudecăţiile şi să casc ochii. Era clar că numai un individ „old fashion” mai poate gândi atât de retrograd în ziua de astăzi…
Exemplare superbe
Thailanda e de departe ţara cu cel mai mare număr de „freakish”. Adică aceşti ciudaţi bărbaţi/muieri care şi-au modificat într-atât de mult înfăţişarea, aspirând să facă parte din sexul opus, încât juri că-s femei. Şi încă ce superbităţi!
…Ajunsesem cu bine la Bangkok şi primul fapt care m-a uimit în centru a fost intersectarea cu nişte tipe trăznet; exemplare foarte înalte (1,80 – 1,85 m. înălţime), cu plete negre, îmbrăcate şic, având mers de felină. În jur, celelalte asiatice păreau de-a dreptul liliputane, fiind scunde, cu picioare „coricolabo”, însă trebuie spus că sunt făpturi delicate, graţioase, cu trăsături fine.
„Damele” frapante care ieşiseră la agăţat erau, de fapt… bărbaţi la origine!!! Arătau de parcă veniseră de pe o altă planetă. Îşi făcuseră implant cu silicoane la piept, numeroase operaţii de modelare a formelor, tratamente cu hormoni şi laser ca să le dispară pilozitatea facială şi corporală. Însă, curios, aveam să aflu mai târziu că nu toate aceste specimene bizare îşi modificaseră şi sexul, rămânând masculi, aşa cum îi născuseră mămicile lor!?
Travestiţi sau transsexuali?
Deci, travestiţi sau transsexuali?, iată întrebarea ce mă frământa. Există din acest punct de vedere o adevărată modă în Orientul Îndepărtat, înregistrându-se anual câteva mii de persoane care se operează spre a-şi schimba sexul, rezultând un fel de… hybrid: nici cal, nici asin.
Acest detaliu anatomic atât de interesant mi l-a relatat un tânăr turist din Polonia, cu care m-am cunoscut într-o croazieră nocturnă pe Râul Chao Praya. Flăcăul se dusese plin de speranţe la un „Erotic Club” ce fiinţează la tot pasul în marile oraşe.
Acolo ce credeţi că a făcut? S-a… îmbătat! Este ceva de necrezut, nu-i aşa?
Motiv de beţie
Staţi, nu-l judecaţi greşit. Omul a avut un motiv: a plătit ca să se distreze cu o frumoasă animatoare din local, ce etala nişte sâni superbi şi picioare lungi. Aşa că s-a dus cu ea în cameră. Când s-au dezbrcat… nud, a constatat cu stupoare că „young lady” era bărbat ca şi el, însă mult mai… dotat fizic în părţile esenţiale!!!
La vederea unei asemenea drăcovenii era cât pe ce să leşine. De aceea omul a lăsat baltă plăcerile trupeşti şi s-a îmbătat, cum vă spusesem.
I-am dat dreptate. Nici nu vreau să-mi imaginez scena comică, de fapt, grotescă, ba chiar comic, să vezi sus şi jos „podoabele” ambelor sexe pe un singur trup !!!
…Mi-am făcut curaj şi am conversat cu un asemenea specimen bivalent, ce venise provocator spre mine. L-am întrebat de la obraz, ca într-un dialog kafkian: „You’re girl or…boy? (eşti fată sau băiat)”
A râs gros: „Get the drift (Te-ai prins?”
Da, mă prinsesem. A plecat vesel în căutarea altui… fazan.
Show total, ca pe Broadway
Într-o seară m-am dus la insistenţele unui cuplu de turişti din Noua Zeelandă, ce stăteau în acelaşi hotel cu mine, să ne desfătăm la cel mai faimos show cu travestiţi – „Tiffany Cabaret”. La intrare, uitându-mă la preţul afişat am crezut că greşisem adresa şi ajunsesem la… operă! Costul unui bilet era de 50 de euro!
La casă mi s-a spus că tariful este atât de ridicat întrucât este un spectacol celebru pe Glob. În ultimii 20 de ani s-a clasat ca popularitate pe locul trei după reprezentaţiile de la „Moulin Rouge” – Paris şi Las Vegas, unde se prezenta dresura cu tigri albi a iluzioniştilor „Siegfried & Roy”.
Aha. Pe celelalte două le văzusem şi meritaseră preţul piperat, ca atare era momentul să nu mă calicesc nici aici. Mai ales că show-ul deţine şi un alt record: în fiecare seară este urmărit de circa 1.500 de spectatori!!!
…Dar zău a meritat! Iniţial am crezut că „nu există aşa ceva”, cum a zis rusul când a văzut prima dată o girafă la Zoo.
Ştiţi cu ce aduce reprezentaţia? Cu super-elegantele spectacole de varieté de pe Broadway. Pe scenă au dat năvală o mulţime de „fetiţe” (de fapt… flăcăi) de peste 1,75 înălţime, împodobite cu pene de struţ şi păun. Toate elegante, cu rochii despicate generos. Doamne ce sâni, ce picioare puneau în valoare! Plus muzica excelentă, baletul, spoturile multicolore, decorul modern.
Într-un cuvânt – antren sută la sută.
Ne-au delectat vreo 60-70 de protagonişti, poate mai mulţi (multe), ce au cântat şi dansat dumnezeieşte vreme de o oră şi jumătate.
Număr unic
La închiderea galei ni s-a oferit un număr rarisim. S-a stins lumina. Un reflector a fixat cortina. Brusc a apărut un bărbat brunet, înalt, suplu, îmbrăcat în frac, stând în profil. A început să cânte cu un glas baritonal. Lumea a aplaudat încântată. Până aici, nimic neobişnuit.
S-a făcut din nou întuneric. Doar pentru o secundă. Din nou spotul a luminat exact acelaşi loc, în care acum se afla o blondină elegantă, tunsă scurt: cu rochie roşie până în podea, despicată provocator, punând în evidenţă un picior fin. A început să cânte cu o voce de soprană. Lumea a aplaudat din nou. Totuşi, nimic neobişnuit nici de această data.
Alternanţa s-a repetat de vreo trei ori, iar noi nu înţelegeam şpilul. Ne miram în schimb cum de se schimbă atât de repede cei doi protagonişti? Abia la final, în ovaţiile publicului ce s-a ridicat în picioare, ne-am dat seama că era de fapt doar o… singură persoană!!! Un travestit. Ori transsexual.
Jumătatea bărbătească era echipată în costum negru, avea o bogată podoabă capilară, cânta grav, în vreme ce jumătatea feminină era de o frumuseţe răpitoare, suplă, sexy, cu bust generos şi glas dumnezeiesc. Schimbarea tonalităţii vocale într-o secundă a fost incredibilă. Un miracol, ce mai…
… Ei bine, dragii moşului, în îndelungata-mi existenţă nu am mai asitat la un număr atât de original!!!
Refulare şi… desfătare
Din nefericire pentru noi, numeroşii spectatori prezenţi în sală, nu ni s-a permis sub nici o formă fotografierea sau filmarea a ceea ce v-am relatat. Deşi toţi veniserăm înarmaţi cu sculele necesare.
O mulţime de plasatori stăteau de veghe în spate, pe părţile laterale, astfel că nu s-a putut imortaliza nimic. Am luat cu toţii o plasă de zile mari!
La ieşire, ce-i drept, am găsit în hol DVD-uri cu spectacolul. Tot la un preţ exagerat, ca şi intrarea. În compensaţie, totuşi, în faţa teatrului au urmat nişte momente apetisante.
La început nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Se formase o îmbulzeală de nedescris. M-am apropiat. Artiştii ieşiseră în costumele de scenă să se pozeze cu spectatorii pofticioşi, ce puteau pipăi exponatele, se puteau pupa cu ele.
Au început să se declanşeze flash-urile. Zâmbete, chicoteli, încurajări, îmbrăţişări, bezele. Şi au apărut o mulţime de… bancnote strecurate fără jenă de domni în decolteele adânci ale vedetelor siliconate.
După principiul „Vrei să te distrezi – umbli la puşculiţă!”. Eu doar am pozat… (Va urma)
Horia C. Deliu