„Nevoia de a scrie a mocnit în mine dintotdeauna, ca într-un vulcan adormit!”

Interviu cu scriitoarea Maria Metco

 Și-a descoperit pasiunea pentru literatură încă din copilărie și tot de pe atunci a început să își cultive talentul scriitoricesc. Și chiar dacă viața a purtat-o pe alt traseu profesional – în domeniul sănătății, apoi în domeniul juridic – a scrie a însemnat întotdeauna pentru domnia sa un mod de viață, bucurie și împlinire.

 Împlinire a simțit și atunci când romanul „Contraste”, volumul de debut, a văzut lumina tiparului: „Toate lucrurile se întâmplă cu un rost. Suntem acum, aici, pentru că aceasta este cea mai bună variantă posibilă. Fiecare experiență pe care o trăim are valoarea ei, chiar dacă uneori nu-i înțelegem, la momentul respectiv, importanța sau sensul”, susține autoarea volumului, Maria Metco.

 Turneul de lansare a avut loc în această toamnă. Despre acesta, dar și despre momente din viață și din carieră, doamna Maria Metco ne-a vorbit în cadrul interviului pe care vi-l prezentăm astăzi.

Stimată doamnă Maria Metco, în primul rând vă felicităm pentru volumul„Contraste”!  Ce înseamnă acest volum pentru dumneavoastră? Ce ați simțit când volumul a văzut lumina tiparului?

• Vă rog să-mi permiteți, mai întâi, să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a mă adresa cititorilor dumneavoastră. Ani de zile am citit „Mesagerul de Covasna”, fără să-mi treacă vreodată prin cap situația de față…

„CONTRASTE” înseamnă pentru mine botezul literar și spun acest lucru cu toată smerenia, pentru că eu, prin scris, am renăscut. Așadar, nu pot decât să mă simt binecuvântată pentru harul acesta și profund recunoscătoare că am posibilitatea de a-l împlini.

• Cum și când s-a născut acest volum?
• Am început să scriu în urmă cu doi ani, din dorința de a da glas, în sfârșit, unei vechi chemări. Pentru că nevoia de a scrie a mocnit în mine dintotdeauna, ca într-un vulcan adormit.
• Care sunt temele romanului? Dar despre acțiunea și personajele acestuia ce ne puteți spune?
• Întotdeauna, când mi se cere să prezint cartea, am impresia că urmează să împachetez un cadou de Crăciun. Trebuie să-l fac să arate cât mai atrăgător, dar să nu-i dezvălui sub nicio formă conținutul, ca să nu-i știrbesc cititorului plăcerea de a descoperi el singur povestea, de a desluși el însuși misterul. De aceea, o să mă rezum la a spune că este vorba despre o ficțiune, „un pretext literar pentru a observa și a redefini omul și societatea de azi”–așa cum s-a exprimat editorul meu, domnul Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon. Este vorba, așadar, despre un roman contemporan, în genul romantic-suspans. Pentru afișul turneului de lansare am concentrat povestea astfel: „O femeie prinsă într-o căsnicie în care nu se mai regăsește. Un soț cu interese ascunse, care nu e dispus să renunțe. Momentul ideal ca soarta să pună pariu pe relația ” Dintre temele romanului, aș aminti-o pe cea a paternității, despre care profesorul Christian Crăciun spunea: „nu știu dacă am mai întâlnit-o în literatura română”…
• De ce acest titlu? De ce „Contraste”?
• Imaginați-vă că aș încerca să scriu pe hârtie albă folosind un creion alb…N-ar putea citi nimeni rândurile acelea. Contrastele din roman m-au ajutat să fac vizibile cititorului atât personajele, cât și povestea.
• Volumul a fost lansat, recent, în mai multe orașe din țară. Ce au însemnat pentru dumneavoastră evenimentele de lansare? Ce v-au adus în suflet?
• Turneul din luna octombrie mi-a depășit toate așteptările. Surprizele s-au ținut lanț și mi-au umplut sufletul de o mare bucurie!… Mi s-a confirmat, o dată în plus, că pentru fiecare lucru pe care îl oferim celorlalți, primim înapoi infinit mai mult…
• Unde putem găsi, în prezent, volumul „Contraste”?
• Romanul poate fi achiziționat din librării sau comandat online. Mă străduiesc să centralizez permanent informațiile care le-ar putea fi utile cititorilor pe site-ul meu, mariametco.ro și pe pagina de Facebook a cărții.
• Ce alte proiecte literare aveți în plan?
• Lucrez deja la o nouă carte. Pe de altă parte, am fost provocată – în timpul turneului de lansare – să scriu teatru. Am mai făcut acest lucru cândva, în clasa a VII-a, și piesa s-a jucat la vremea aceea, de către colegii mei, pe scena fostului Teatrului Dramatic din Brașov – în prezent Teatrul „Sică Alexandrescu”. Mă tentează ideea de a repeta experiența, de data aceasta cu o piesă pentru publicul adult.
• Ce înseamnă scrisul pentru dumneavoastră?
• Un mod de viață. Bucurie și împlinire. Drumul pe care simt că mi-a fost menit să ajung.
• Cine sau ce vă inspiră? Ce stare de spirit vă îndeamnă la scris?
• Eu sunt tăcere… Fiecare lucru care se întâmplă în jurul meu are sunet, o vibrație anume… Poate fi o șoaptă, un strigăt, un oftat, un cântec… Dacă îl ascult cu atenție, îl pot transforma în cuvânt.
• Despre începuturile dumneavoastră literare ce ne puteți spune? Când v-ați descoperit pasiunea pentru scris? Cine v-a descoperit?
• Lucrurile s-au desfășurat întotdeauna așa cum v-am descris, doar că nu am avut, până acum, tihna necesară pentru a mă așeza la masa de scris. Din fericire, toate cuvintele neașternute în trecut pe hârtie s-au transformat în emoții și s-au înmagazinat undeva în sufletul meu. Aș putea să mai compun câteva romane, și dacă aș naufragia mâine pe o insulă pustie…Dar să public și să scriu mai departe m-a încurajat domnul profesor Ion Topolog, care mi-a făcut și onoarea de a semna coperta patru a romanului.
• Ați abordat și alte genuri literare?
• În adolescență scriam versuri… Apoi, de-a lungul timpului, aproape fiecare dintre prietenii sau colegii mei s-a potcovit cu câte o dedicație rimată, în situații care mai de care… Sper să nu le facă niciodată publice! Scriu cu aceeași plăcere versuri, epigramă sau proză.
• Sunt și alte lucrări publicate, care poartă semnătura dumneavoastră?
• Nu, romanul CONTRASTE reprezintă debutul literar.
• Care a fost prima dumneavoastră creație literară?
• Precis o poezie de dragoste, dedicată vreunui iubit mai mult sau mai puțin imaginar!… Îmi amintesc că mă jucam cu sora mea de-a Cenaclul muzical-literar – că tot îl pomenim zilele acestea pe Adrian Păunescu. Magdalena cânta la pian și eu scriam versuri…
• Care este scriitorul dumneavoastră preferat?
• Ar fi nedrept să răspund atât de punctual. O să vă spun doar că, în momentul de față, cele mai multe volume din biblioteca mea aparținând aceluiași scriitor sunt cărțile lui Amos Oz, urmat de Isabel Allende.
• Dar cartea care v-a impresionat cel mai mult?

–           Depinde la ce perioadă a vieții ne referim. Pe principiul prima dragoste nu se uită niciodată, o să nominalizez „Agonie si extaz” a lui Irving Stone.

• În familia dumneavoastră mai sunt persoane cu acest talent: talentul scriitoricesc?
• Bunicul din partea mamei era mare povestitor…
• Ce ne puteți spune despre familia dumneavoastră, despre locurile natale?
• M-am născut la Brașov, unde am studiat și am lucrat până pe la 25 de ani. Școala Generală nr. 5 mi-a dat cei mai minunați colegi de clasă. Păstrăm legătura și acum, după treizeci de ani de la absolvire. Pe urmă, Liceul Sanitar mi-a dat cea mai bună prietenă. Pe secția de cardiologie a Spitalului Județean am învățat să nu amân niciodată nimic și acest mod de abordare a lucrurilor mi-a folosit foarte mult în viață. Însă cele mai frumoase au fost vacanțele petrecute cu bunicii din partea mamei, în satul Părău de lângă Făgăraș. Mă consider în egală măsură părăiancă și brașoveancă.
• Dar despre traseul profesional?
• Pe scurt, a fost un parcurs de genul AAA, ca la baterii: asistentă–avocat–autor. Cu mici variațiuni.
• Perioada petrecută în Sfântu Gheorghe cum a fost?
• Tumultoasă. Am lucrat și am locuit în Sfântu Gheorghe de la 25 la 40 de ani. Mai întâi am primit – prin concurs – postul de jurist de la Covalact. Pe urmă, mi-am cunoscut soțul și mi s-au născut ambii copii. Și, nu în ultimul rând, am fost admisă în Baroul Covasna. Dar cea mai relevantă experiență profesională de la Sfântu Gheorghe a fost, cu siguranță, aceea de la fabrica de lapte. Am avut norocul să dau peste un om ca domnul Bălan, care mi-a oferit permanent posibilitatea să evoluez. Am avut întotdeauna, de când mă știu, curiozitatea de a învăța lucruri noi. Acum îmi satisfac acest apetit prin munca de documentare aferentă scrisului. Este o mare satisfacție să pot studia ceea ce mă interesează și să valorific apoi cunoștințele în narațiune. Pentru mine, acest lucru este cu adevărat fantastic!
• Ce vă place cel mai mult la acest oraș?
• Ceea ce mă atrage la toate orașele de acest gen. Liniștea, senzația de securitate…
• V-ați stabilit în Germania. Cum și când ați ajuns acolo?
• Am plecat din țară acum mai bine de patru ani. Germania a fost prima opțiune, pentru că soțul meu provine dintr-o familie mixtă româno–maghiară-germană și eu am, la rândul meu, niște rădăcini vestice, pe linie paternă.
• A fost grea acomodarea?
• În ceea ce mă privește, acomodarea este un proces care trece prin diferite faze… N-a fost și nu-mi va fi niciodată greu să trăiesc într-o societate civilizată, în care fiecare îl respectă pe fiecare. Nu e nimic greu în a avea siguranță și stabilitate. Pe de altă parte, însă, e greu că trebuie să vin aproape 2000 de km ca să intru într-o librărie românească, ca să pot merge la un spectacol de teatru în limba română… E greu când trebuie să ascult colinde de Crăciun pe Youtube…
• Cum ați descrie comunitatea românească din Germania?
• Din ce în ce mai numeroasă…
• Ce activități, proiecte, desfășurați, în prezent, acolo?
• Citesc, scriu și îmi petrec timpul cu familia. Fac, cu alte cuvinte, exact lucrurile la care am visat întotdeauna și care contează cel mai mult pentru mine.
• Care sunt cele mai frumoase momente din viața dumneavoastră?
• Copilăria petrecută cu bunicii de la Părău, timpul dedicat copiilor mei, bucuriile împărtășite cu prietenii și, mai nou, momentele dedicate scrisului…
• Care sunt lucrurile sau momentele care vă fac fericită?
• Sunt fericită atunci când copiii mei sunt sănătoși și veseli, sunt fericită că pot să mănânc în fiecare zi prânzul cu familia mea, sunt fericită atunci când citesc o carte bună, atunci când îmi fac prietenii să zâmbească și nu în ultimul rând, îmi face mare plăcere să primesc de la cititorii mei impresiile lor…
• Ce apreciați, în general, la oameni?
• Sinceritatea și bunul simț.
• Ce nu apreciați, în general, la oameni?
• Nesimțirea. Comportamentul abuziv. Și ar mai fi ceva. Lipsa de toleranță. Parcă suntem din ce în ce mai puțin dispuși să ne ascultăm unii pe alții, să ne îngăduim unii pe alții…
• Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege același traseu?

–           La această întrebare o să vă răspund cu o frază din romanul CONTRASTE, pe care am și ales-o drept motto-ul cărții: „Toate lucrurile se întâmplă cu un rost. Suntem acum, aici, pentru că aceasta este cea mai bună variantă posibilă.” Fiecare experiență pe care o trăim are valoarea ei, chiar dacă uneori nu-i înțelegem, la momentul respectiv, importanța sau sensul.

–           Ce vă doriți în An Centenar, pentru România?

–           Îmi doresc să nu-și mai piardă fiii!…

–           Aveți proiecte pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri?

–           Din punctul meu de vedere chiar romanul „Contraste” a fost un astfel de proiect și mă bucur că am reușit să-l duc la bun sfârșit! Sper ca, în cel mai scurt timp, să fie disponibil și în variantă electronică, pentru a fi accesibil românilor de pretutindeni!

–           Ce mesaj aveți pentru cititorii noștri, în AN CENTENAR?

–           Le urez tuturor „La mulți ani!”. Dumnezeu să ne ocrotească!

–           Vă mulțumesc și vă doresc sănătate și succes în realizarea a tot ceea ce v-ați propus!

–           Multă inspirație și cititori fideli!

A consemnat Ana Ciorici Costache