. . America a ales! N-a fost să fie, dar va fi ce n-a fost. Deşi lumea se aştepta ca pentru prima oară în istoria S.U.A. o femeie să fie aleasă al 45-lea preşedinte, n-a fost să fie; americanii au preferat un preşedinte bărbat, atipic, imprevizibil şi despotic.
Aşadar, „zarurile au fost aruncate”, ce va fi vom mai vedea, însă lumea e în aşteptare, deoarece soarta ei poate fi influenţată de deciziile pe care le va lua viitorul preşedinte.
Sperăm din toată inima să nu se împlinească previziunile vestitei prezicătoare bulgară, Baba Vanga, referitoare la noul preşedinte al Americii.
Dintr-un material apărut în publicaţia „Transilvania Expres” Nr.7055, 10 noiembrie 2016, aflăm că prezicătoarea amintită, care de altfel a prevăzut şi atacurile din 11 septembrie 2001, ar fi spus că în America va începe un nou război civil şi că nu va exista niciodată al 45-lea preşedinte, după liderul de culoare.
Acum noi nu vrem să fim prăpăstioşi şi s-o credem pe Baba Vanga, deşi adepţii vestitei clarvăzătoare susţin că „profeţiile acesteia s-au împlinit până acum în proporţie de peste 85%”. Se mai spune că Baba Vanga ar fi prezis în 1991, pe când avea 85 de ani, că anul 2016 „va aduce o invazie a extremiştilor musulmani asupra Europei” şi că „continentul nostru se va confrunta cu atacuri chimice din partea acestora”.
Dacă ar fi să dăm crezare sursei, cu citare şi din alte surse, lucrurile ar putea fi extrem de grave: „Potrivit profeţiei, citate de Yahoo News, dar şi de surse de notorietate gen Washington Post, ţara va intra într-o criză teribilă în preajma predării mandatului de preşedinte şi se va declanşa o divizare dură între statele din nord şi cele din sud, care ar semăna cu Războiul Civil”. Deja în multe locuri se desfăşoară proteste ale susţinătorilor lui Hillary Clinton. Chiar şi numeroşi membrii Academiei Naţionale de Ştiinţe „au semnat o scrisoare deschisă adresată candidatului republican la alegerile prezidenţiale, Donald Trump”, în semn de protest, după cum reiese dintr-un articol („Trump, un republican la Casa Albă”) apărut în ziarul „Jurnal bihorean”, Nr.6738 din 10 noiembrie 2016, sursa Mediafax, ei susţinând că decizia lui Donald Trump de a retrage Statele Unite din Acordul climatic de la Paris (COP 21) „implică consecinţe severe şi pe termen lung pentru viitorul vieţii umane pe Pământ”. Şi aceasta în condiţiile în care „La nivel mondial, Statele Unite sunt al doilea cel mai mare producător de gaze cu efect de seră”. Se pare că această promisiune făcută alegătorilor este determinată de faptul că viitorul preşedinte nu agreează Acordul climatic de la Paris pe motiv că „îl consideră rău pentru afacerile americane, potrivit publicaţiei Quartz”, adică ce mai contează soarta omenirii dacă afacerile merg bine! Oare nu acesta este visul dintotdeauna al marilor îmbogăţiţi şi avizi de putere, ca afacerile să meargă bine indiferent de consecinţe? Să sperăm însă ca această intenţie va rămâne doar la nivel declarativ.
Desigur, preferăm să credem că toate acestea reprezintă doar simple zvonuri alarmante, dar cum „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” întotdeauna, aşa cum s-a dovedit, cine poate afirma cu precizie că n-ar exista şi asemenea probabilităţi? Când cei mai mulţi se aşteptau să vadă în fruntea Americii un preşedinte femeie, iată că în ultimele momente s-a produs răsturnarea de situaţie, astfel că orice poate deveni posibil.
Dar n-a fost să fie nici în partea cealaltă a lumii, în Moldova, unde de asemenea a candidat o femeie la funcţia de preşedinte, însă până la urmă alegătorii au ales un bărbat cu orientare prorusă. Să nu fie oare lumea pregătită pentru a accepta o femeie în funcţia supremă în stat?! N-am crede acest lucru. Mai degrabă am crede că deciziile sunt influenţate nu doar de simpatii, ci şi de interese, iar interesele sunt multiple, interne şi externe, primele fiind cele economice şi cele politice. Se pare că omenirea însăşi, ca şi astrele, se află într-o continuă mişcare de rotaţie, schimbare şi primenire, iar schimbările se produc „în valuri”. Dacă luăm în calcul doar şi ultimele două secole, putem aminti de valul revoluţiilor de la 1849, apoi valul revoluţiilor din anii 1980, cu reîntoarcerea spre capitalism, ca apoi să urmeze valul migrator dinspre Africa şi Asia spre continentul european, iar acum parcă asistăm la un nou val de reorientare spre Rusia, căci, iată, şi în Moldova a fost ales un preşedinte prorus, în Bulgaria la fel, în Ungaria există simpatii proruse, în statele slave din sudul României se simte aceeaşi orientare, încât influenţa Rusiei în această parte a continentului european pare a fi în creştere, doar România mai rezistă, cât o mai rezista, ca de altfel şi, în vechea ei formă, pe vremea Imperiului Roman, căci mulţi o vor dezbinată şi slabă, pentru a-i lua apoi cu japca toate boţăţiile, de care ea însăşi nu este capabilă să se îngrijească cum trebuie.
De ce oare ţări ca Moldova şi Bulgaria, dar nu e departe nici România, sunt gata să-şi întoarcă faţa spre Moscova? Probabil că una din cauze este sărăcirea popoarelor, la care putem adăuga extinderea corupţiei şi furtul sub toate aspectele lui, precum şi influenţa crescândă a intereselor străine, la care se adaugă slăbiciunea diriguitorilor ţării. Dacă în unele locuri oamenii s-au îndobitocit de atâta sărăcie şi mizerie, în altele mulţi locuitori, nemaiavând locuri de muncă ori nemaiiubind munca, s-au „clanicizat” şi „mafiotizat”, pentru a-şi putea procura cele necesare traiului, dar şi pentru a se îmbogăţi pe nemuncite. Şi cum să nu fie poporul sărac, dacă, de exemplu, un litru de benzină în România costă cât unul în Luxemburg, unde salariile sunt de vreo 10 ori mai mari ca în ţara noastră? Cum e posibil ca România să se situeze în primele locuri în UE în ceea ce priveşte creşterea economică, dar în acelaşi timp să fie pe ultimele locuri în privinţa salariilor şi pensiilor?! Şi atunci cum să nu fie oamenii dezamăgiţi şi revoltaţi, văzând că după mai bine de 25 de ani de la Revoluţie, traiul lor nu s-a schimbat prea mult, ci dimpotrivă? Acum se apropie şi la noi alegerile. Pe cine vom vota?! Ce orientare vom da alegerii noastre?! Pe cine să crezi când unii îţi promit salarii şi pensii mai mari, iar alţii se opun?! Şi acest lucru se repetă de fiecare dată, apoi alegerile trec, iar cei care-au promis uită, amăgindu-ne din nou cu alte promisiuni viitoare, până când viaţa multora dintre votanţi se sfârşeşte şi deci nu mai au nevoie de promisiunile lor, căci „au ieşit din sistem”. În aceste condiţii de ce ne-am mira că mulţi dintre cei sărăciţi s-ar întoarce cu faţa la „Mama Moscova”, sperând într-un trai mai bun?! Ar fi bine ca „aleşii noştri” să se gândească mai temeinic şi la acest lucru…
Şi aşa, trecând dintr-un val în altul, lumea se schimbă, iar atunci când ea nu se schimbă conform aşteptărilor noastre, exclamăm dezamăgiţi: „N-a fost să fie…”.
Mihai Trifoi
