Florin Filip, originar din județul Brașov, are 23 de ani și cântă de la vârsta de 11, muzică populară. Dragostea pentru valorile lăsate de străbuni – obiceiurile, tradițiile, cântecul, jocul și portul popular românesc, i-au fost insuflate încă de la primii pași în viață. Cântă cu suflet și pentru suflet și își dorește să ducă mai departe, prin glasul său, frumusețea muzicii populare.
„Pasiunea mea pentru muzica populară este o moștenire de familie!”- mărturisește tânărul, în cadrul interviului pe care l-a acordat ziarului nostru și pe care vi-l prezentăm astăzi.
Florin, te-am urmărit la evenimentele din zonă, dar te rog să te prezinți în câteva cuvinte cititorilor noștri. Cine este Florin Filip? Ce ne poți spune despre tine, despre locul natal și despre locurile în care te-ai format?
Numele meu este Florin Filip, am 23 de ani, m-am născut și am copilărit într-o zonă, aș putea spune binecuvântată de Dumnezeu – Vama Buzăului, sat Acriș, județul Brașov. Precizez încă o dată- județul Brașov – deorece am avut probleme la unele concursuri de folclor unde m-am prezentat și am fost criticat de unii dintre membrii juriului că nu am respectat zona etnofolclorică de unde provin. Să nu confundăm totuși Ardealul cu Muntenia, deorece există diferențe mari în ceea ce privește repertoriul, intonația etc…pe când nici unii din membrii juriului nu știau cu ce se „mănâncă” această zonă folclorică și cărui județ aparține comuna Vama Buzăului.
Am terminat grădinița și școala primară în satul Acriș, ca orice copil de la sat, deoarece nu aveam posibilitatea de a studia la oraș în vremea aceea, dar mă mândresc cu acest lucru. Am avut o copilărie fericită, cu multe lipsuri dar … „din copiii sărăcuți, ies oameni bine crescuți” și vorba bătrânilor, dacă vrei să înveți, înveți oriunde și ăla-i om care știe carte și oțâră de lucru prin gospodărie (zâmbește).
Am absolvit școala gimnazială în satul Brădet și apoi am studiat la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului, la profilul „filologie”. Mi-am dat silința în a acumula cât mai multe cunoștiințe pe parcursul anilor, dar cel mai fericit eram în clasele mici, când primeam acea coroniță la premiul I, dar și de rezultatul de la bacalaureat- 8, 96 – având în vedere că din clasa a X- a am studiat în paralel și cursurile Școlii Populare de Artă „Tiberiu Brediceanu” din Brașov, secția canto popular. Până aici toate-s bune și frumoase, dar din punct de vedere muzical am întâmpinat mari probleme, din cauza faptului că provin dintr- o zonă de interferență și nici nu cunoscusem oameni care să mă îndrume pe acest drum frumos, dar atât de anevoios, al cântecului popular, plus că eram o persoană foarte emotivă, îmi era frică, efectiv, să vorbesc cu cineva.
Când ai început să cânți și când ai avut primul contact cu scena?
Am început să cânt la vârsta de 11 ani, eram clasa a IV-a, sub îndrumarea doamnei profesoare care a văzut că am ceva aparte, apoi următoarele contacte cu scena le-am avut în clasele V –VIII, iar prima persoana care m-a îndrumat să studiez muzica a fost domnul diriginte Cătălin Bularca și apoi domnul Ciprian Mazăre, care coordona echipa de dansuri a liceului și cărora le mulțumesc, pe această cale, pentru tot sprijinul acordat și pentru toată susținerea.
Ai ales de la început muzica populară?
Am ales de la început muzica populară deoarece asta se asculta în familie. Țin minte că eram în clasele primare și pe timpul iernii când încă (…) lumea nu se înrăise așa tare ca acum, se adunau la mine acasă rudele și vecinii și atunci apăruse o casetă cu Nelu Albu și învârteam pe toate părțile caseta și făceau ai mei împreună cu rudele și vecinii, jocuri de toată frumusețea. Atunci am început să îndrăgesc muzica și dansul popular…ce putea fi mai frumos ca într-o comunitate mică să vezi cum se păstrau adevăratele valori ale neamului nostru? Dar acum, bag de seamă că se înalță buruienile pe potecile dintre vecini, deorece nu se mai au unii cu alții. Din punct de vedere demografic, trăim într-o societate îmbătrânită și simt că noi, tinerii, ne luptăm cu morile de vânt ca să păstrăm valorile și patrimoniul material și imaterial, dar speranța moare ultima.
Pasiunea pentru muzică este una moștenită din familie? Dacă da, de la cine moștenești această pasiune?
Da! Pasiunea mea pentru muzica populară este o moștenire de familie! Moștenesc acest talent de la tatăl meu, care are o voce minunată. Surorile lui toate au acest talent de a cânta și îndrăgesc muzica și dansul popular. Mama nu are voce, dar în schimb, are auz foarte bun și joacă la fel de frumos! Dansul popular este la mama lui acasă!
Spuneai că ai absolvit cursurile Școlii Populare de Arte din Brașov. Ce ne mai poți spune despre pregătirea ta muzicală?
Am studiat trei ani canto popular la Școala populară de arte din Brașov, apoi am făcut doi ani specializare tot la canto muzică populară și am participat la cursuri de măiestrie sub îndrumarea artiștilor de muzică populară: Marius Ciprian Pop, Leontina Farcaș, Angela Bucium și Mariana Anghel – pe care o îndrăgesc foarte mult. Îmi place foarte mult munca de teren, (…) și am avut norocul să găsesc frânturi muzicale sau linii melodice ale dansurilor, care prelucrate fiind, au naștere melodiile mele așa cum este și melodia „Unde-i satul de-altădată ”- pe care o îndrăgesc foarte mulți ascultători.
Cum ai ajuns să cânți muzică populară?
Am început să cânt muzică populară deorece, acest gen de muzică am văzut că se pliază pe vocea mea. De mic vedeam că pot cânta ca artistul „x” sau „y ”, dar odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama că trebuie să fiu unic și să îmi formez stilul meu de interpretare.
Ce înseamnă muzica populară și portul popular pentru tine?
Vocea este cel mai de preț dar oferit de Dumnezeu (și de aceea cred foarte mult în divinitate), este un dar nativ care trebuie șlefuit cu migală, pas cu pas… pentru mine muzica populară, cât și portul popular reprezintă tot ce ne-au lăsat mai de preț străbunii noștri, iar noi, tinerii, avem datoria și răspunderea morală să le ducem mai departe, dacă suntem capabili. De ce spun acest lucru? Văd din ce în ce mai mulți părinți care își aduc copiii la cursuri de specialitate din dorința de a-i face cântăreți „peste noapte”. Așa ceva nu se face, darul și pasiunea pentru ceva trebuie să ni le descoperim fiecare dintre noi…..da, 1% e talent și 99% muncă, dar fără acel gram de talent nu poți face nimic. Eu nu pot accepta o cale de mijloc. Sau ai sau nu ai.
Revenind la portul popular, pentru mine, acesta reprezintă o armură care îți impune o anumită rigurozitate și ținută scenică, este ținuta care înnobilează un artist. Am mai multe costume ce provin din județul Brașov și fiecare are povestea lui (…).
Cu ce piesă ai debutat și pe ce scenă?
În momentul în care am început să cânt pe scenă, interpretam foarte mult melodia „Dragu mi-i de tine, lele”, din repertoriul îndrăgitului interpret Ionuț Fulea, apoi a început să ia naștere repertoriul personal, realizat de mine, cât și cules, iar prima piesă a fost „Unde-i satul de-altă dată”- pe care am cântat-o pe scena de la „Reduta” din Brașov.
Ai participat și la concursuri de profil. Care este cea mai frumoasă astfel de experiență?
Am participat și la concursuri de profil și nu numai, dar cea mai frumoasă experiență am trăit-o la Festivalul „Serbările Unirii”- de la Alba Iulia. Am ceva timp de când nu am mai participat la festivaluri- concurs, deoarece m-am axat mai mult pe facultate și masterat, iar de 5 ani activez într-o formație cu care am participat la diferite evenimente private. Încet, încet, îmi doresc să particip din nou la câteva festivaluri – concurs de folclor. Precizez că trebuie foarte bine facută delimitare între ceea ce se cântă pe scenă și ceea ce se cântă la evenimentele private.
Ai un model în ceea ce privește domeniul muzical?
Am mai multe modele în ceea ce privește domeniul muzical, și din fiecare zonă am doi -trei artiști pe care îî ascult și încerc să învăț ceva de la ei.
Spuneai că s-a conturat deja și repertoriul tău. Ce piese cuprinde acesta și care sunt temele pe care le abordezi în piesele pe care le interpretezi?
Încă lucrez la repertoriu, deoarece acesta a fost și va rămâne cea mai mare problemă pentru mine, pentru că nu îmi doresc cantitate, ci calitate și vreau ca fiecare piesă să transmită ceva pentru ascultător. Principalele teme pe care le abodez sunt: satul – prin melodia „ Unde-i satul de altădată”; transhumanța, prin melodia: ,„Cântă puiul cucului”, cătănia –„ Frunză flori mărunte”, iar celelalte melodii la care lucrez, dar care nu sunt înregistrate, au ca temă: bunicii, dragostea, patriotismul, tinerețea, etc. Vă spun foarte sincer că mi-ar fi plăcut să mă nasc într-o zonă stabilă și bogată în folclor, fără interferențe, pentru a avea materiale de oferit publicului. Cred că zonele acestea două, Țara Bârsei și Zona Buzaielor – sunt două zone misterioase și sărăcăciaose în folclor – și dacă e vreun cititor care nu este de acord cu ceea ce am zis, îl rog să mă contacteze și să mă contrazică, să îmi ofere detalii, deoarece chiar îmi doresc mai multe informații despre aceste două zone folclorice.
Abordezi și alte genuri muzicale? Dacă da, care?
Alt gen de muzică nu abordez, deorece nu simt și nu pot transmite o emoție, un sentiment, ceva anume prin alt gen de muzică, iar muzica populară este singura care mă definește ca solist, dar și ca om.
Faci parte dintr-un ansamblu artistic? Dacă da, spune-ne mai multe despre Ansamblu și despre activitatea ta în cadrul acestuia.
Cel mai mult am colaborat cu Ansamblul „Junii Brașovului” pe care îl îndrăgesc foarte mult. Într-un colectiv frumos te dezvolți foarte mult. Am trăit cele mai frumoase experiențe, dar nu pot uita niciodată experiența trăită la Reșița ca solist vocal, în pragul sărbătorilor de iarnă, unde am prezentat colindele specifice zoritului chiar de la mine din sat.
Care crezi că este rolul cântecului și jocului popular în societate? Știu că ți-ai elaborat și lucrarea de licență pe această temă…
Da, lucrarea de licență a avut ca temă muzica populară în contextul actual. Ideile principale fac referire la funcțiile sociale ale cântecului popular și ale tradiției: funcția informativă, funcția integrativă și educativă. Este prezentat faptul că s-a pierdut aproape complet folclorul ca fenomen viu al culturii populare, chiar și în unele zone în care muzica țărănească este prezentă încă în unele practici tradiționale, creația populară adresându-se și fiind iubită doar de un public strâns și eterogen.
În urma rezultatelor culese în etapa de cercetare, cu ajutorul focus – grupurilor, a reieșit la suprafață că există o discrepanță între cerere și ofertă în legătură cu muzica populară, deorece există tineri care ascultă muzică populară datorită mediului în care au fost crescuți și educați și tineri care nu ascultă, deoarece soliștii care încearcă să promoveze muzica populară păstrează încă acele structuri cu privire la elementele de autenticitate: graiul regional în cântat în funcție de zona de proveniență, complexitatea repertoriului pornind de la doină, până la melodiile de joc, iar pentru tinerii din ziua de azi acele structuri sunt învechite și demodate.
Fără îndoială, folclorul și muzica populară înseamnă ceea ce putem face noi, poporul român, pentru păstrarea identităţii unui loc şi cred că este lucrul prin care am putea să ne exprimăm cel mai bine în contextul european, acum când toate valorile tind să piară. Cred că prin folclor am reuşit să ne păstrăm calitatea de popor. Pe scurt, tinerii ar asculta muzică populară, dar să cuprindă tematici de dor și de „inimă albastră”, așa cum le numesc eu. (…)
Acum urmezi studiile de masterat? Dacă da, în ce domeniu și unde?
Momentan sunt anul 2, master, specializarea Asistență Socială și Dezvoltare Comunitară (în Brașov –n.r.), iar pe viitor îmi doresc să lucrez într-un ONG care să aibă ca prioritatea principală dezvlotarea comunităților.
Urma să te întreb ce carieră îți dorești și de ce…
Din punct de vedere al carierei încă nu sunt decis. Am lucrat și în învățământ ca profesor de educație muzicală, apoi ca muzeograf etnograf, în Sfântu Gheorghe. M-aș întoarce mâine în învațământ deorece am finalizat și modul 2 psihopedagogic, dar dacă nu ar fi atâta birocrație și hârțogăraie…
Dar în domeniul muzicii, ce planuri ai?
Menirea noastră este aceea de a lăsa ceva în urmă și în viitorul apropiat îmi doresc să realizez un album de muzică populară cuprinzând repertorioul personal. Acum este în lucru, totul se face cu atenție și pas cu pas, costurile fiind unele foarte mari, iar sponsorii foarte puțini. Îmi doresc să realizez acest album, singur fără a depinde de cineva și fără a avea anumite responsabilități față de sponsori. În concluzie, ai bani, te lansezi, nu ai bani, stai acasă!
În final, te rog să transmiți un mesaj cititorilor „Mesagerul de Covasna”.
Transmit cele mai frumoase gânduri cititorilor „Mesagerul de Covasna“ multă sănătate, o toamnă bogată, cu multe roade frumoase și benefice pentru suflet și să urmărească profilul meu de facebook – Florin Filip, deorece în acestă toamnă va apărea o melodie de suflet și cel mai nou videoclip.
A consemnat Ana Ciorici Costache
