Brașovul cultural atrage turistul printr-o bogată ofertă. Am văzut o hartă a Brașovului care marca existența a 32 de case ale tot atâtor personalități care au locuit o perioadă de timp în orașul de la poalele Tâmpei. Pe verso pliantului cu harta, sunt prezentate casele, foto și cu un text semnificativ despre personalitatea respectivă. Un fapt de laudă pentru realizatori!
În centrul orașului Brașov, se află Muzeul „Casa Mureșenilor”, înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. De fapt ei puneau în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar, o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Din anul 1998, Muzeul „Casa Mureșenilor” este o instituție autonomă, centru al memorialisticii brașovene și naționale, orientându-se spre transformarea intr-un complex de case memoriale dedicate amintirii unor personalități brașovene – din 24 iunie 2006 are în subordine Casa „Ștefan Baciu . . ”.
Arhiva Mureșenilor este una dintre cele mai bogate și importante arhive de familie. Conducând timp de mai bine de o jumătate de secol „Gazeta Transilvaniei”, Mureșenii au corespondat cu toți fruntașii politici ai vremii lor, atât din Ardeal cât și din celelalte provincii locuite de români. Pe lângă corespondența politică, în Arhiva Mureșenilor există o bogată colecție epistolară rezultată din corespondența cu numeroși corespondenți ai ziarelor conduse de ei, ceea ce sporește valoarea culturală a arhivei.
Întrând prin gangul dinspre Piața Sfatului, te orientezi imediat. Muzeul este la etaj. Urcând scările, poți intra deja în atmosfera muzeului și a … familiei Mureșenilor. Cum? Oprindu-te și studiind arborele genealogic adus la zi – ocupă un întreg perete, cel care însoțește scările.
Văzusem muzeul cu mai mulți ani în urmă. De atunci a suferit unele modificări, mai exact s-a schimbat destinația unor încăperi, s-au reorganizat. Cele dinspre stradă sunt folosite pentru expoziții temporale și diverse evenimente culturale. Altele sunt pentru birouri și arhivă. Muzeul memorialistic consacrat Mureșenilor este alcătuit din trei săli și un hol care introduce vizitatorul în atmosfera epocii prin expunerea unor ilustrații din vechiul Brașov.
Două săli reconstituie universul familiei Mureșenilor. Numeroase fotografii, tablouri, cărți, reviste, mobilă de epocă. Ne oprim lângă biroul unde Andrei Mureșanu (1816-1863) a scris poemul „Un răsunet” ce a devenit ulterior „Deșteaptă-te, Române”, imnul Revoluției de la 1848, iar peste ani (în 1990), imnul național al României. În monumentala sa „Istorie …”, G. Călinescu numește poemul „această Marsiliează română” care „a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice care avea să culmineze în Octavian Goga.” (G.Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Minerva, București, 1982, p. 255)
Să ne amintim că Andrei Mureșanu a început să publice poezie în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură” cu pseudonimul Eremitul din Carpați. S-a numărat între conducătorii revoluției de la 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, din mai 1848. Nicolae Manolescu afirmă că Andrei Mureșanu „va figura în panteonul eminescian ca un „filosof al stingerii universale”, plângând pe ruine ca Eclesiastul” (vezi poemul eminescian „Mureșanu”), iar „Deșteaptă-te, române” va deveni „cântecul revoluționar al națiunii noastre trezite la viața politică” și … o caracterizare definitorie: Andrei Mureșanu „reprezintă, de altfel, unica excepție printre poeții ardeleni ai secolului XIX, neatinși, ei, de aripa romantică, precum muntenii, și rămași clasici.” (Nicolae Manolescu, „Istoria critică a literaturii române – 5 secole de literatură”, Editura Paralela 45, (Pitești), 2008, p. 1267)
Privim un tablou realizat de Mișu Pop, reprezentându-l pe Iacob Mureșianu(1812-1887), vărul lui Andrei Mureșanu, și ni-l imaginăm pe vrednicul bărbat, proprietar și redactor al primului ziar politic al românilor ardeleni „Gazeta Transilvaniei”, între anii 1850-1877, întemeietor de școli, membru al Academiei Române.
O pictură realizată de Elena Mureșianu (1864-1924), prima pictoriță din Transilvania, ni-l înfățișează pe dr. Aurel Mureșianu (1847-1909), important om politic, membru fondator al Partidului Național Român, primul ziarist român profesionist din Transilvania. O fotografie, datată „7 mai 1894 – Clusium”, prezintă pe apărătorii procesului Memorandumului, în mijlocul cărora se află Aurel Mureșianu. Sub conducerea sa, la 4 aprilie 1884, „Gazeta Transilvaniei” se transformă în primul cotidian românesc din Transilvania, iar din anul 1888 este tipărită în cadrul tipografiei „A. Mureșianu.”
Admirăm fotografiile care, pe lângă rolul lor de a ne pune în față personalități din alte vremuri, au o valoare documentară extraordinară. Ce îmbrăcăminte! Ce rochii și pălării!
În dulapul-bibliotecă, mobilier de epocă, privim colecția revistei „Gazeta Transilvaniei”, a revistei „Țara Bârsei”, diverse enciclopedii „cum astăzi nu-s”, vorba poetului G. Coșbuc. Într-o vitrină, obiecte ce au aparținut familiei Mureșenilor: casete, lingurițe de argint, aparat foto cu burduf. Nu se poate să nu transmită o impresie deosebită tabloul lui Octav Băncilă „Maiorul Moise Groza” (ginerele lui Iacob Mureșianu).
Pianul cu partituri parcă așteaptă ca cineva să se așeze și să cânte. În familia Mureșenilor au fost importanți muzicieni. Iacob Petru Mureșianu (1857-1917), compozitor, dirijor, pianist, pedagog, redactor și publicist, culegător de folclor, a fondat școala muzicală românească în Ardeal, a activat la Blaj peste trei decenii (1885-1917), unde a avut mulți discipoli, între care fiul său, muzicianul Iuliu Mureșianu (1900-1956). Într-o fotografie din muzeu, realizată la Blaj, îl vedem pe tânărul Iuliu Maniu (1873-1953) la căsătoria lui Iuliu Mureșianu.
A treia sală a muzeului este sala de muzică, bogată în instrumente muzicale; multe dintre ele au aparținut familiei Mureșenilor. Armoniu, flașnetă, adică cutie muzicală, de diferite tipuri, patefoane, gramofon (toate funcționează), celesta, un instrument muzical ce apare în creații ale unor mari muzicieni; în 1892, acest instrument a fost folosit prima dată de Ceaikovski.
O imagine inedită: pereții sunt „împodobiți” cu plăci, discuri metalice, discuri, benzi de magnetofon, CD-uri; toate constituie o istorie a aparatelor de imprimare-redare a sunetelor, a muzicii. Într-o sală dedicată muzicii, nu se putea să lipsească tablouri ale unor muzicieni brașoveni sau care au avut legături cu Brașovul: Anton Pann, Ciprian Porumbescu, Teodor Ceontea, Lucia Mureșianu. Numeroase afișe ale unor spectacole muzicale din Brașovul diferitelor perioade. Multe indică ca dirijor pe George Dima (1847-1925), iar ca loc de desfășurare „sala Redutei”.
Muzeul „Casa Mureșenilor”, consacrat memoriei mai multor membri ai familiei Mureșenilor cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor, rămâne, în peisajul cultural al Brașovului, un far ce oferă lumină. Se cuvine a fi vizitat.
Luminița CORNEA
