A trecut furtuna alegerilor. Se arată primele semne ale noului sezon rece. Se apropie sărbătorile de iarnă. Poporul e în aşteptare şi plin de speranţă: oare ce-i vor aduce Moş Nicolae şi Moş Crăciun?! Cu 25 de ani în urmă Moş Crăciun i-a adus „eliberarea”, un dar frumos, dar care în anii ce-au urmat s-a dovedit a fi un fel de „cal troian” menit a deschide, nu porţile Troiei, ci „cutia Pandorei”, eliberând toate relele peste biata Românie: dezorganizare, distrugere, droguri, prostituţie, invidie, ură, lăcomie, hoţie, corupţie, sărăcie, emigraţie, infracţiuni de tot felul, crime, lupte pentru putere şi multe altele. Au fost şi unele lucruri bune, dar acestea n-au putut contracara răul, şi-am ajuns doar să batem pasul pe loc şi să trăim cu speranţa că de astă dată Moş Crăciun va fi mai generos şi va răsplăti poporul pentru imensa lui obedienţă şi răbdare, căci acum, când nimic nu mai e cum a fost, trebuie să ne găsim o cale nouă. Schimbarea apare abia atunci când ajungi în momentul în care exclami: „Aşa nu se mai poate!” – pentru că atunci ajungi la concluzia că trebuie schimbat ceva, ca lucrurile să meargă mai bine.
Aşadar, Moş Nicolae, ca de obicei, se ocupă mai mult de copii, care în naivitatea lor infantilă nu uită niciodată să-şi lustruiască cizmuliţele sau ghetele şi să le pună lângă uşă de cu seară, iar ei încearcă să fie cuminţi, pentru ca Moşul să le aducă daruri pe măsură. Dar să-i lăsăm pe cei mici să-şi trăiască visele copilăriei, şi să revenim la cei maturi, care aşteaptă altfel de daruri. Ei aşteaptă o viaţă mai bună şi o ţară înfloritoare, dar totodată ei sunt conştienţi că Dumnezeu le va aduce multe „daruri” , însă nu le va băga şi în traistă, aşa că va trebui să pună umărul la „roata schimbării” şi nu doar să aştepte cu mâna întinsă, cum din păcate o fac mulţi semeni de-ai noştri; excludem pe cei mai „harnici şi pricepuţi” care pun mâna şi iau fără să mai întrebe.
Chiar s-a produs vreo schimbare care să pregătească „darurile”? Ei da! S-a produs. De pildă, între „votarea la secundă” din 2009 şi „votarea imposibilă” din 2014 s-a produs o mare schimbare: s-a trezit „leul adormit” al Diasporei, care s-a-mbrăcat în „Moş Crăciun” ca să ne aducă în dar un nou Preşedinte. Probabil vor urma şi alte „daruri” neaşteptate, de fapt „daruri-surpriză” menite a incita curiozitatea celor care aşteaptă şi a le da speranţa că schimbarea s-a produs în bine, şi că noul preşedinte va veghea ca aceasta să aibă loc în continuare, precum singur o spune, „Pas cu pas”. Vom trăi şi vom vedea! Până una-alta Poporul aşteaptă… Dar de-acum oamenii ar trebui să fie mult mai conştienţi că „nimic nu va mai fi cum a fost”.
Şi dacă Moş Crăciun tot ne va aduce un nou „Preşedinte instalat în funcţie”, nouă nu ne rămâne decât să-l susţinem şi să salutăm schimbarea, poate că din toate acestea va ieşi ceva bun pentru Ţară. Şi poate că de de această dată nu va mai exista un scandal continuu şi o „coabitare de faţadă” între „palate”, între prim-ministru şi preşedinte, ci o conlucrare reală în beneficiul tuturor, nu doar în al unor partide sau grupuri de interese. Într-o democraţie adevărată învinsul şi învingătorul trebuie să-şi dea mâna şi să meargă mai departe pe calea păcii şi conlaborării.
Acum, când apele s-au mai liniştit şi se aproprie frumoasele Sărbători de Iarnă, s-ar cuveni „să depunem armele”, să ne unim forţele, să sărbătorim împreună Ziua Naţională, fără interpretări colaterale şi cârcoteli pe la spate, şi să ne canalizăm energiile pentru aducerea bunăstării. Am adăuga aici gestul lăudabil al noului Preşedinte ales, care, spre deosebire de unii dintre conaţionalii noştri, n-a ezitat să cânte împreună cu cei care-l sărbătoreau Imnul Naţional al României, înţelegând şi arătând prin aceasta că este într-adevăr un „cetăţean român” cu aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca toţi ceilalţi. De fapt, aceasta înseamnă adevărata schimbare, de mentalitate, care ar trebui să fie un bun exemplu pentru toţi, de a-ţi recunoaşte şi a-ţi cinsti ţara în care trăieşti, indiferent de ce neam, religie sau orientare politică eşti! Dar, desigur, acest lucru nu poate fi impus cu forţa, el trebuie să vină din propria conştiinţă, din convingere, din convingerea că aparţii acestui pământ şi acestei Ţări..
Mihai Trifoi . .
