. . Adesea suntem înclinaţi să credem că oamenii care au trăit în urmă cu 2-3000 de ani au fost mai prejos decât noi în ceea ce priveşte cultura şi judecata, dar această rămâne numai o impresie, nu o realitate. De fapt, întreaga noastră civilizaţie are la bază învăţăturile celor care au trăit în vremuri trecute. Învăţăturile marilor filozofi antici rămân şi azi valabile în esenţa lor, chiar dacă ştiinţa a progresat enorm.
Platon (428-347 î.Hr.), unul dintre acei filozofi, vorbea într-una dintre scrierile sale despre „mitul androginului”. „Mitul androginului se ocupă de problema dragostei dintre bărbat şi femeie. În el se spune că, la început, omul era o fiinţă unică, având patru braţe, un cap, două chipuri. Fiind înzestraţi în acelaşi timp cu calităţi bărbăteşti şi femeieşti, androginii ajungeau foarte repede la desăvârşire, iar Zeus a început să se teamă că în curând aceştia îi vor depăşi chiar şi pe zeii Olimpului, şi i-a despărţit în două. De atunci bărbaţii şi femeile rătăcesc prin lume în căutarea jumătăţii lor.” (Din „Enciclopedia Înţelepciunii”)
Privind viaţa în jurul nostru, putem constata esenţa acestui „adevăr” îmbrăcând multe feţe. Deunăzi o mamă iresponsabilă şi-a părăsit în casa-i sărăcăcioasă cei patru copii mici şi nu s-a mai întors. Tatăl, la fel de iresponsabil, a plecat în căutarea ei, iar bieţii copilaşi au rămas în voia soartei şi doar mila vecinilor i-a salvat de la pieire. Probabil că cele două jumătăţi despărţite de Zeus se căutau una pe cealaltă pentru a se „reîntregi”.
Undeva, mai în nord, e găsit un copil „al nimănui” părăsit pe o bancă într-o gară. Nişte oameni cu conştiinţă au anunţat autorităţile, care au dus copilul la spital. După apariţia mamei, aceasta spunea că soţul ei obişnuia să plece la plimbare cu copilul, şi probabil, toropit de aburii alcoolului, l-o fi uitat în gară. Cert e că atunci când acesta se întorcea acasă, de atâta dragoste androginică o mai şi lua la bătaie pe biata femeie. Astfel de persoane, nemaifiind Zeus de faţă, îşi fac de cap. Dar bieţii copii ce vină au că s-au născut?
Şi din păcate asemenea situaţii nu sunt singulare. Lipsa unui loc de muncă, incultura, sărăcia şi alcoolul, care în ultimii ani s-au tot accentuat, îi determină pe oameni să aibă un comportament lipsit de responsabilitate, nepăsător şi uneori animalic în raport cu propria familie şi cu cei din jur. Societatea românească, prinsă în acumulare de averi şi nesfârşite lupte politice, este atât de dezbinată, încât nu se mai regăseşte.
Un alt fenomen ciudat a început să ia amploare şi nu ştim unde va duce. În Nr.1248 din 19 noiembrie 2014 al ziarului „Mesagerul de Covasna” a fost publicată ştirea despre un studiu interesant al sociologului Solyom Andrea, lector la Universitatea Sapientia şi coordonator al studiului. După spusele acestuia, scopul cercetării a fost „de a afla ce planuri de viitor au absolvenţii din Sf. Gheorghe, dacă vor să lucreze, unde, dacă vor să studieze, unde, pentru a putea elabora o strategie de învăţământ…”. Ceea ce surprinde şi îngrijorează totodată sunt rezultatele studiului: peste 70% din liceeni au declarat că vor să emigreze, să studieze sau să muncească în altă ţară, unde există condiţii de viaţă mai bune.
Şi în mod sigur acest fenomen îngrijorător a cuprins toată ţara. În ritmul acesta, dacă nu se iau măsuri de stopare a „scurgerii materiei cenuşii”, peste 20-30 de ani numărul celor din Diaspora va depăşi numărul celor rămaşi acasă, şi atunci România de acasă îşi va căuta cealaltă pereche din Diaspora, pentru a se „reîntregi”, altfel copiii vor rămâne fără de părinţi ca în cazul mai sus amintit. Şi iată cum mitul androginului se manifestă şi în ziua de azi. Vino, Doamne Zeus, şi reîntregeşte România! Nu-i lăsa pe părinţi să-şi părăsească copiii şi nici pe fraţi să se lupte între ei!
Mihai Trifoi
