Minunate clipe am trăi vineri seara, la Întorsura Buzăului, la întâlnirea ce a cuprins lansarea cărții „Mina de gânduri” a scriitorului și interpretului de muzică folk Paul Arva și recitalul „Manechinul” susținut de actrița Camelia Paraschiv Katai, de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, împreună cu autorul.
Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât, deși am întârziat un pic din cauza unui eveniment neprevăzut, în sala Bibliotecii Orășenești din Întorsura Buzăului am fost întâmpinați de un număr mare de iubitori ai cuvântului scris, în frunte cu primarul localității, domnul Leca Băncilă, preotul paroh Ciprian Popica, doamna Eugenia Genoveva Blegu, director al bibliotecii, foste și actuale cadre didactice, localnici, copii…dar și de razele soarelui de început de iunie ce au inundat cu lumina și căldura lor incinta, dar și sufletele tuturor celor prezenți. Pe lângă publicul întorsurean, veniți împreună cu poetul din Miercurea Ciuc, Ionel Simota, la lansarea Minei de gânduri au fost prezenți și membri ai Cenaclului „Nichita Stănescu” din București – poeți și prozatori din capitală și din județele Neamț, Suceava, Caraș Severin.
„În mina lui Paul este multă lumină, trebuie doar să ții ochii larg deschiși, aerul este curat, sănătos chiar și nimic nu necesită reparații.”
Am ales ca la întâlnirea de la Întorsua Băzăului care a fost inițiată și organizată de cotidianul „Mesagerul de Covasna” împreună cu Primăria și Biblioteca orășenească, să prezint volumul „Mina de gânduri” a lui Paul Arva citindu-le celor prezenți impresia unui cititor, Florin Camen -cantautor și miner de meserie- postată pe pagina oficială a cărții:
„GÂNDURI DESPRE „MINA LUI PAUL ARVA” Citesc și plâng…citesc. O geană rebelă sau poate o scamă neînsemnată plutind în derivă și aterizând exact în ochiul meu drept, încearcă să mă distragă de la lectură chiar după primele pagini. N-are nici o șansă…Eu lăcrimam dinainte de venirea ei. Am pătruns în „mina de gânduri” a lui Paul Arva.Fără lampă,fără mască,fără geanta de scule,cele trei obiecte care m-au însoțit aproape douăzeci și cinci de ani în mina de cărbune…În mina lui Paul este multă lumină, trebuie doar să ții ochii larg deschiși, aerul este curat, sănătos chiar și nimic nu necesită reparații. Încă după primele pagini îmi promit s-o recitesc.Iar și iar. Mereu voi redescoperi viața și dragostea, deopotrivă. Sensibilitatea și bunul simț. Citind, m-am trezit spunându-mi: „Extraordinar! Parcă mi-a luat vorbele din gură!” Greșit! Cel mult le-aș fi gândit,dar nu aș fi avut curajul și priceperea de a le spune sau de a le așterne cu atâta iscusință pe hârtie. Într-o convorbire telefonică mi-a spus Paul: „O oră, atât îți va lua s-o citești. Doar o oră…” Atât mi-a și luat. O oră cu tot cu ștersul lacrimilor, cu recitirea unor pasaje, de teamă să nu fi ratat vreo simțire, sau să nu fi trecut cumva cu prea multă ușurință peste sentimente, mesaje importante, indicii sau trimiteri…O oră cu tot cu scrâșnitul dinților inutil în încercarea de a pune frâu lacrimilor care au trecut de toate stăvilarele ochilor cu ușurința unui fluviu în curgerea lui aparent liniștită…O oră în care l-am văzut pe el,o oră în care m-am văzut pe mine,o oră în care am fost cu el,o oră în care am fost el. Am avut sentimentul că a durat o eternitate…De fapt,a durat doar o viață… Îmi pregătisem un semn de carte. Dar nu, n-am avut nevoie de el.Dumnezeu a făcut în așa fel încât, nimeni și nimic să nu mă deranjeze preț de o oră. Atunci am înțeles că Dumnezeu îl iubește pe Paul Arva și de aceea l-a și înzestrat cu haruri minunate”.
„În razele acelea de diamant șlefuit să-l privim pe Dumnezeu în toată bunătatea Sa și să ne descoperim pe noi, ca Oameni”
Aceeași opinie a fost împărtășită și de preotul paroh Ciprian Popica care, primind cartea și „făcându-i lansarea în familie, împreună cu fiii săi”, cu doar o seară înaintea evenimentului, a ales să fie prezent la această întâlnire de suflet, deși, unul dintre copiii dumnealui nu a fost de acord cu dorința sa. „ Înainte să vin aici la Dvs, unul dintre copiii mei mi-a spus: Tăticule, unde te duci ? E Maslu la biserică, e slujbă, s-au tras clopotele, nu e locul tău acolo! Acolo oamenii se întâlnesc și nu prea vorbesc de Dumnezeu. Eu știu, am mai fost la lansări de carte, vin toți frumos îmbrăcați, vin cu flori, vin să se mai vadă, să-și mai spună ceva” ne-a mărturisit Părintele.
Vorbind despre această lansare de carte și despre poemele cuprinse în „ Mina de gânduri”, preotul Ciprian Popica a menționat: „ În poemul „ La biserică”, scriitorul Paul Arva spune atât de frumos: sufletul lui Dumnezeu l-am încuiat într-o biserică. Într-adevăr, tânărul acela care merge acolo e tânărul zilelor noastre, care, chiar dacă se duce să-și cumpere un pachet de țigări, în noapte, trecând pe lângă biserică vrea să-l găsească pe Dumnezeu și vrea să intre în biserică. Ușa e încuiată, își așează fruntea de ușă și e trezit de bătrânul acela care-l întreabă : De ce nu intri? Păi, e încuiat! Mai stau de vorbă și la un moment dat bătrânul îi zice: Intră, e deschis! De fapt, când am citit acest poem m-am gândit că Dumnezeu v-a dat Dvs darul acesta, și mă bucur că ați recunoscut că e de la Dumnezeu. Mulțumim lui Dumnezeu că iată s-a înmulțit talentul acesta și dvs nu l-ați ascuns într-o mină, ci l-ați scos dintr-o „Mină de gânduri” pentru ca tinerii și noi să găsim diamantele pe care le-ați șlefuit în atâtea nopți, în atâtea clipe din viața dvs și ni le-ați așezat ca noi să le primim, și să ne bucure. Iar în razele acelea de diamant șlefuit să-l privim pe Dumnezeu în toată bunătatea Sa și să ne descoperim pe noi, ca Oameni. Pentru că mi-a plăcut ceea ce ați spus, că cea mai mare minune a lumii și cea mai mare taină este OMUL. (…) Mulțumesc doamnei Maria Graur pentru dragostea, pentru credința și pentru dăruirea de a scoate un ziar și de a se implica și în organizarea unor asemenea întâlniri deoarece, dincolo de toate, aceasta este o muncă de a-l face pe om să se oprească câteodată din tot ce înseamnă viața de zi cu zi, și să privească în interiorul lui, să-l descopere pe Dumnezeu, să descopere Iubirea, să poarte Lumină”.
„O carte de poezie deschide un drum pe care l-am uitat mulți dintre noi, către un suflet, către simțire, către bucurie.”
Așa cum a precizat prietenul nostru drag, Gheorghe Filip, membru al Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc, cel care prin prezentarea sa face ca fiecare eveniment să aibă o savoare aparte, ”pentru noi este un semn de respect și de mare ospitalitate să-l vedem prezent la o asemenea sărbătoare a versului pe un primar, acolo unde poposim cu această carte”.
În discursul său, primarul orașului Întorsura Buzăului, domnul Leca Băncilă, a spus: „Ne onorează și ne bucurăm că ați venit la noi! Trăim un moment aparte căci rar ni se întâmplă să prezentăm o carte, aici. Nu știu să fi fost vreodată o prezentare a unei cărți de poezii- am mai lansat cărți de istorie, cărți de știință- dar de poezie, nu. E aparte pentru că o carte de poezie deschide un drum pe care l-am uitat mulți dintre noi, către un suflet, către simțire, către bucurie. M-aș fi bucurat să vă spun ceva despre carte dar nu am intrat în posesia ei, nu am citit-o, n-aș putea să vorbesc, dar am să vă spun de ce o carte este cu rost în acest context: comunitatea noastră, națiunea noastră este încercată de tot mai multe nevoi, de un cotidian care omoară bucuria și puterea de a trăi frumos și bine. Am fost ajutați de oameni, de context, de politici, dar orice efort care încearcă să redeștepte spiritul, frumosul, este binevenit. Suntem încercați material, dar școala noastră, ușor, ușor se ridică. Cultura noastră recuperează nu numai idei și valori, recuperează oameni. Ori, asta trebuie să recuperăm noi, Omul ca bucurie, ca frumusețe! Și-am putea-o face în nenumărate feluri, dar cum o poate face poezia, nu o poate face niciun alt demers. De aceea, domnule Arva, domnilor scriitori, prezența Dvs aici ne onorează, și faptul că suntem aici e un semn că ne trezem noi, și poate odată cu noi se vor trezi și alții.”
„Paul poate fi, până la urmă, o carte de învățătură pentru generația tânără.”
Nelipsit de la evenimentele prezentate de prietenul său Paul Arva și de actrița Camelia Paraschiv Katai, poetul Ionel Simota a precizat, și de această dată: „ Paul Arva se deosebește de foarte mulți autori de carte pentru că are un stil propriu, pentru că, așa cum frumos a remacat părintele, Paul poate fi, până la urmă, o carte de învățătură pentru generația tânără. Paul Arva te plimbă foarte frumos din copilărie până în perioade mature, te trece pe la școală și biserică, prin iubire într-un mod foarte frumos, și lucrurile acestea nu sunt de neremarcat și de neluat în seamă pentru generația aceasta care este foarte lipită de calculatoare și care și-a pierdut foarte mult din umanitatea necesară pentru a rămâne foarte fideli acestui tip de literatură. (…) Poezia a făcut cea mai frumoasă casă la un loc cu Dumnezeu. Nu a existat vreodată ca vreun autor de poezie să nu fi amintit, în creația lui, de Dumnezeu.” Poetul Ionel Simota și-a manifestat durerea cu privire la faptul că, deși, ”nu în fiecare zi vine la Dvs un autor de poezie, în carne și oase”, în sala Bibibliotecii din Întorsura Buzăului nu au fost prezenți prea mulți elevi, tineri. „ Copiii nu înțeleg ce se întâmplă la o lansare de carte. Exempul copiilor absenți din sală, la asemenea activități , nu poate fi decât unul negativ, este un exemplu care nu neapărat li se datorează lor cât li se datorează îndrumătorilor lor. Paul Arva nu vine în fiecare zi, iar dacă nu au o astfel de ocazie în fiecare zi, trebuie să profite de ocazia pe care le-o oferă Dumnezeu! ”
„Dacă punem în ansamblu poezia, muzica, interpretarea, atmosfera- toate au colaborat și au dat o notă deosebită acestui eveniment.”
La finalul spectacolului, o doamnă despre care am aflat că se numește Mariana Bobeș, fost director al Liceului „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului, timp de 17 ani, mi-a mărturisit : „ M-am bucurat de această întâlnire! Pentru noi, cei care ieșim mai greu în lume, a fost o zi deosebită, a fost o altfel de zi. M-am bucurat că am participat și, dacă punem în ansamblu poezia, muzica, interpretarea, atmosfera- toate au colaborat și au dat o notă deosebită acestui eveniment. Am mai participat la lansări de carte, însă acest eveniment a fost cu totul aparte”.
. .
Bularca Lăcrămioara, participantă la lansarea „Minei de gânduri” a scris pe pagina sa de socializare:„ Mulțumesc organizatorilor pentru minunata seară dăruită, pentru că ne-a potolit cu un strop de bucurie setea noastră de frumos, fericire, bunătate, perfecțiune, mulțumesc poetului Paul Arva care prin cartea sa ne-a permis să-i ținem sufletul în palme, mulțumesc artistei Camelia Paraschiv Katai care ne-a făcut să vibrăm la unison cu autorul ! Cu adevărat ,,VIAȚA poate fi înțeleasă privind înapoi dar trăită privind inainte! ”
Viața, o experiență unică!
Rugându-l să-mi spună câteva vorbe despre această din urmă frumoasă întâmplare, din trenul ce-l ducea acasă la Iași, Paul Arva mi-a scris: „Sub pretextul unei lansări de carte, m-am pornit vineri către Întorsura Buzăului, împreună cu actrița Camelia Paraschiv Katai, ca să întâlnim câteva suflete. Erau acolo, ne așteptau cu răbdare, în ciuda întârzierii noastre cauzate de explozia unui cauciuc al mașinii cu care călătoream. Am trăit iarăși o experiență interesantă. Se cuvine să mulțumesc pentru toată strădania doamnei Maria Graur și Mesagerul de Covasna, care au dovedit încă o dată că nimic nu e imposibil de înfăptuit. Mulțumesc domnului Primar Leca Băncilă, Parintelui Ciprian Popica, doamnei Eugenia Genoveva Blegu, director al Bibliotecii Orășenești, bunilor mei prieteni Ionel Simota, Gheorghe Filip, Mihaela Aionesei, minunatei actrițe Camelia Paraschiv Katai care, iată, pentru a șaptea oară, a emoționat și a bucurat sufletele oamenilor. Vă mulțumesc vouă, tuturor, pentru ca ați simțit că puteți fi alături de noi cu inima! Fiți binecuvantați!”
„Dumnezeu îl iubește pe Paul Arva”, Dumnezeu ne iubește pe toți cei ce avem bucuria de-a fi părtași la astfel de comori de suflet. De aceea, îmi permit să închei tot cu o postare de pe facebook, postarea lui Paul Arva care ni se destăinuie, spunându-ne: „ Multă vreme am fost într-o continuă alergare, de parcă m-aș fi luat la întrecere cu propria mea viață, de parcă aș fi vrut să ajung la un capăt înaintea ei. Viața nu e un sprint, e un maraton, am mai spus asta cândva…Muzica și poezia mi-au adus cele mai mari satisfactii de-a lungul timpului. Am cunoscut oameni, am întâlnit suflete, am văzut locuri, am dăruit și am primit…am trăit experiențe. Mă simt atât de liniștit! Simt pământul sub picioare și mai simt cerul foarte aproape. De parcă, daca m-aș urca pe o scară, aș putea să arunc o privire în cer, așa cum făceam în copilărie, când urcam în podul bunicilor…E nevoie de atât de puțin ca să ai pieptul plin! Mă simt perfect, mă simt liniștit, împăcat, binecuvantat. Și vă împărtășesc gândurile mele pentru că și voi alergați, pentru că si voi puteți simti ceea ce simt eu. Și tot ceea ce trebuie să faceți este…să incetiniți pasul. Și să priviți în jur. Și să vă simțiți prinși între Cer și Pământ. Viața, o experiență unică!”
Maria Graur
