Mihai Ungureanu, care și-a făcut cunoscută arta semnând cu pseudonimul MihU., este un artist originar din Chișinău, ce a studiat artele și în Italia, la Veneția, pentru a-și lărgi orizontul de cunoaștere în domeniul vizual, practic și teoretic, și pentru a trece peste limitele și barierele pe care le impune lumea artei din România tinerilor artiști aspiranți.
Mihai Ungureanu a urmat studiile Liceului Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” Chișinău, apoi ale Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, ajungând apoi la Accademia di Belle Arti di Venezia.
Deși e un tânăr de la oraș, artistul are o mare pasiune pentru lumea satului, pentru folclor și tradiții. Pasiunea aceasta s-a concretizat, prin studiu, într-o serie inedită de picturi ce redau tinere fete îmbrăcate în ii „cusute din pete de culoare”, pe care le găsim învăluite în raze de soare, flori de mac și spice de grâu. Pentru a înțelege mai bine contextul, putem căuta în simbolistica elementelor la care recurge des în picturi, dar și în simbolistica culorilor. În multe compoziții regăsim pădurea și dealurile. Cele din urmă, mai ales pe timp de toamnă, apar ca o pătură din petice colorate, cusute laolaltă.
Grâul, simbol al vieții, renașterii și belșugului, este un element sacru cultura satului. Din punct de vedere religios, grâul este simbolul vieții care biruiește moartea. Macul roșu e un simbol al memoriei, somnului și morții. A devenit simbol al Primului Război Mondial, pentru comemorarea tuturor victimelor militare și civile implicate în conflicte armate.
Artistul spune că pasiunea pentru viața satului și traiul tradițional vine din dorința de a afla mai multe despre sat, gând prezent în subconștient dintotdeauna. „Cred că necesitatea interioară de mai multă natură mă tot împingea cu gândul acolo unde natura e suverană: la sat”, spune artistul. Prima sa expoziție personală avea loc în aprilie 2015, la salonul MOLDECO din Chișinău, fiind intitulată “Mandră, maci și spicu’ de grâu”.
Imaginarul artistului conturează o lume idealizată a satului, cu tentă de basm, din care e accentuată frumusețea autentică a tinerelor fete, pe care le numește „mândre”, și mai ales a cămășilor tradiționale, pe care le studiază cu dedicarea unui etnolog.
„Îmi place foarte mult folclorul. Îmi place foarte mult autenticul. Dar și mai mult îmi place folclorul autentic adus și trăit în contemporan. Am copilărit la bloc, în Chișinău, dar am avut mereu dorul de sat, natură, pădure, portiță, râu…. Despre toate astea povestește o IE. În mintea mea IA este o cărțulie despre tot ce înseamnă dorul nostru de sat. Trăirile autentice sunt pictate pe o IE. Când pictez e ca și cum aș alege această pânză de in pe care voi broda o IE reală”. (1)
Fetele treceau la început pe plan secund, fiind doar o bază pe care erau etalate cămășile, lucrate cu migală de pictor, asemeni mâinilor care le țeseau și le brodau.
„Personajele care au rolul de a prezenta frumos IA pe care o creez pe pânză sunt în mare parte rodul imaginației mele. La începuturi au fost niște Mândre mai tăcute și sfioase. Acum au devenit și ele personaje principale alături de IE.”
„Îmi place foarte mult descifrarea Iei. Încă mai învăț simbolurile brodate pe IE. Iar pe lângă roata morii, steaua, rombul sau ochiul, mai apar și simboluri MihU. pe care le creez având ca reper toată natura care mă înconjoară. Una dintre colecții tinde să povestească doar despre ornamente”. (2)
Artistul folosește adesea în compoziții triada cromatică albastru-galben/auriu-roșu, care întărește caracterul românesc al lucrărilor sale, iar motivele des întâlnite sunt spicul de grâu și floarea de mac, alături de soare și dealuri colorate. Folosește des și foița de aur, împrumutată din icoanele bizantine, pentru a sublinia ideea de sacru și legătura omului satului cu religia.
Artistul spune că folosind culorile albastru-galben/auriu-roșu ajungi la o combinaţie extraordinară. Pentru a ne convinge că e așa, e de ajuns să-i privim lucrările. Să pătrundem în lumea pictată a lui MihU., pentru a descoperi un sat viu, cu oameni frumoși.
(1), (2) – Citate preluate, cu acordul artistului, din interviul:
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto – arhiva artistului
