Cotidianul „Mesagerul de Covasna” ajunge mâine, 2 noiembrie, la cea de-a zecea aniversare. Se împlinesc zece ani frumoși de când acest ziar a văzut lumina tiparului și de când prin paginile acestuia se încearcă să se „facă lumină” în ceea ce privește situații legate de viața covăsnenilor și nu numai.
File de ziar realizate cu eforturi uriașe, știri, reportaje, materiale ce poartă, fiecare, mult, mult suflet, constituie cele 2439 de ediții „Mesagerul de Covasna”.
La ceas aniversar, „sufletul” acestui ziar, Maria Crețu-Graur, a vorbit despre începuturi, despre momente frumoase, greutăți și planuri, afirmând din toată inima că <<„Mesagerul de Covasna” nu are altă cale de mers decât înainte, spre noi izbânzi editoriale.>> Pentru activitatea sa, Maria Crețu- Graur a primit în acest an, distincția „Credință și loialitate”, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cu credință și loialitate își propune „Mesagerul de Covasna” să se dedice cititorilor săi și în continuare.
Stimată doamnă director, au trecut 10 ani de când ziarul „Mesagerul de Covasna” a văzut „lumina tiparului”. Ce simțiți legat de acest moment?
Sunt multe sentimente care mă cuprind acum când, iată, ajungem să aniversăm 10 ani de la ieșirea de sub tipar a primului număr al cotidianului „Mesagerul de Covasna”, lucru care s-a întâmplat în data de 2 noiembrie 2009. În primul rând, pot spune că sunt fericită pentru că DA!, faptul că am ajuns la această bornă „10”, este o reușită a noastră, a mea. Apoi, simt acel sentiment al împlinirii profesionale, și nu îl simt oricum. Această împlinire se leagă de fiecare întâlnire cu oamenii minunați ce mi-au ieșit în cale în acești 10 ani, și de evenimentele pline de emoție despre care am scris. Și nu au fost puțini nici oamenii, nici evenimentele… Nu în ultimul rând, deși nu-mi stă în fire, simt uneori acel sentiment al amărăciunii când văd că toată clasa politică ce s-a perindat la guvernare, în acești 30 de ani de „democrație originală”, nu mai are în centrul atenției cetățeanul și nevoile lui și, mai mult de atât, au reușit să ne învrăjbească pe unii împotriva altora în așa măsură încât nu știu de cât timp va fi nevoie să ne revenim și să mergem într-o direcție benefică tuturor, nu doar unora care au uitat care le este menirea.
Ce v-ați propus când ați pornit la drum cu „Mesagerul de Covasna”?
Având în vedere că între momentul în care am luat hotărârea, forțată de împrejurări, să aduc în fața cititorilor din județul Covasna un nou produs jurnalistic, și momentul în care ziarul a apărut pe piață, a trecut mai puțin de o lună de zile, singurul lucru pe care mi l-am propus, atunci, a fost acela ca prin tot ceea ce vom face, împreună cu colegii care au ales să facă parte din echipa „Mesagerul de Covasna”, să ne respectăm cititorii și partenerii de publicitate, fără de care nimic din ceea ce suntem astăzi nu ar fi fost posibil.
În acel noiembrie 2009 aveam, deja, o vechime de 28 ani în „câmpul muncii”, dintre care aproape 10 în care lucrasem în presa scrisă covăsneană, la publicațiile „Bună Ziua, Covasna”, „Cuvântul Nou” și „Observatorul de Covasna”. În toți acei ani am învățat că fără respect față de cei cărora li te adresezi și cu care colaborezi, de pe urma cărora îți câștigi existența, nu ai nicio șansă să reziști. Și iată că acest singur gând cu care am pornit la drum, acum 10 ani, ne-a ajutat să ajungem la acest frumos moment aniversar: 10 ani de „Mesagerul de Covasna”.
<<În data de 2 noiembrie „a venit pe lume” cel de al patrulea „copil” al meu, „Mesagerul de Covasna>>.
Cum a primit familia dumneavoastră vestea că doriți să înființați un ziar?
Membrii familiei mele, cei 3 copii-Anamaria, Andrea și Claudiu, și partenerul meu de viață de la acel moment, actualul meu soț, nici nu au prea avut timp să „digere” vestea că voi porni la un nou drum, necunoscut oarecum, dar au avut totală încrederea în mine știind că omul drept, hotărât și cu putere de muncă nemăsurată, pe care îl cunoșteau foarte bine, va izbuti în tot ceea ce a decis să facă.
Pentru mine, anul 2009 a fost anul în care am avut parte de trei mari și fericite începuturi de drum: în luna mai s-a născut primul meu nepot, Mihăiță, care visează să devină fotbalist de renume mondial, în luna septembrie s-a căsătorit fiica mea, Andrea, iar în data de 2 noiembrie „a venit pe lume” cel de al patrulea „copil” al meu, „Mesagerul de Covasna”. Drept urmare, pentru familia mea anul 2019 este anul „celor trei 10”.
Vă mai aduceți aminte momentul în care s-a conturat primul număr al ediției tipărite „Mesagerul de Covasna”? Cum arăta acel număr?
Ce îmi aduc aminte cel mai bine este că pentru acel prim număr am avut comandată, cu multe zile înainte de a tipări ziarul, suficientă publicitate din partea firmelor care au ales să continue „colaborarea cu Maria Graur”. Și asta datorită acelui respect de care am amintit anterior, ce a făcut ca ai mei parteneri de publicitate, dar și abonații, să mă urmeze la fiecare dintre publicațiile la care am lucrat, iar în acest caz, la cea căreia urma „să-i dăm viață”.
Îmi este vie în memorie, și acum, fiecare moment anterior acelei duminici de noiembrie în care primul număr al „Mesagerul de Covasna” a plecat la tipar. Aș aminti aici întâlnirea din sufrageria casei mele, la o cafea aburindă, cu viitorii colegi-Horia Deliu, Elena Saucă, Bianca Stupu, Adrian Moise, Iosif Mihai Darie și Nelu Caramarin- împreună cu care am decis ce nume va avea ziarul nostru, după ce fiecare a venit cu propunerea sa. Nu pot uita, de asemenea, bucuria și încrederea ce ne-au animat pe fiecare dintre noi la gândul că, nefiind agățați la nicio „căruță politică”, vom putea aduce în fața cititorilor acele subiecte necosmetizate și necenzurate de care cititorii au nevoie, cum nu pot uita nici atmosfera caldă de lucru din redacție, din acel 1 noiembrie 2009, în care sufletul celor 7 angajați ai „Mesagerul de Covasna” s-a impregnat în fiecare cuvânt pus în acele pagini de ziar.
Ce s-a schimbat în politica editorială, de-a lungul timpului?
S-au schimbat foarte multe, dar ceva a rămas ca un fir roșu de atunci și până astăzi, și-anume sufletul și dăruirea pe care le-am pus în fiecare dintre cele 2439 de ediții ale ziarului ce au văzut lumina tiparului, până astăzi. Trebuie să precizez că în ceea ce privește partea editorială a ziarului, noi, dar mai ales eu, am pornit aproape de la zero și-am fost nevoiți să învățăm totul din mers. Eu nu sunt jurnalist de formație, și nici redactorii de la acea vreme nu erau absolvenți de jurnalism, cum de-altfel nici cei cu care am lucrat în anii ce au urmat, cu o singură excepție. Aflând acest adevăr, vă puteți da seama că a fost nevoie de un efort imens pentru a învăța și „a ne specializa” într-ale jurnalismului, încercând totuși să nu tabloidizăm ziarul „Mesagerul de Covasna”, ci să aducem în fața cititorilor știri pozitive, în cea mai mare parte. După reacțiile cititorilor care ne urmăresc în fiecare zi, eu zic că am și reușit.
Care au fost cele mai frumoase realizări ale ziarului, cele mai mari reușite, satisfacții, în acești ani?
Sunt atât de multe, că aș putea să scriu o carte! Și, deși poate părea mult spus, fiecare ziar terminat la finalul zilei, indiferent de ora din noapte la care se întâmpla acest lucru, a reprezentat cea mai mare realizare pentru mine și colegii mei. Dacă vorbesc de satisfacții, ne-am bucurat de fiecare dată când am văzut că cititorii noștri apreciază și ne adresează felicitări și cuvinte de mulțumire pentru postările ce au ca obiect evenimente culturale, cu precădere cele legate de tradițiile strămoșești care renasc în fiecare zonă în care trăiesc români, precum și cele ce țin de sărbătorile noastre. Am ajuns, astfel, ca pagina de socializare a „Mesagerul de Covasna” să fie urmărită de peste 24.000 de persoane, cifră ce ne plasează pe primul loc în județ, raportat la celelalte publicații care au ediții online.
Dar greutăți?
A face un ziar tipărit în ziua de astăzi nu e ușor, cu atât mai puțin să faci un cotidian de limbă română, în județul Covasna. Greutăți au fost multe, și de tot felul. Deși mă repet, deoarece am spus-o și la aniversările anterioare, mie nu mi s-a dat nicio șansă de a rezista pe piațaconcurențială din județmai mult de câteva luni de zile, iar unii au mai „ și pus umărul” pentru ca „Mesagerul de Covasna” să nu mai existe. Începând cu controalele „cu dedicație” din partea tuturor instutuțiilor statului cu drept de control, continuând cu „furatul” angajaților și terminând cu amenințări la adresa reprezentanților singurei tipografii de ziar ce exista în Sfântu Gheorghe, în anul 2011, pentru a nu ne mai tipări- lucru ce s-a și întâmplat timp de două zile, până ce am reușit să încheiem contract cu o tipografie din Brașov- toate acestea ne-a fost dat să le trăim.
Nicio greutate peste care a trebuit să trec nu se compară, însă, cu încercarea la care am fost supusă în acea lună august a anului 2011 când, rămasă și fără tehnoredactor, și doar cu un redactor colaborator, student la acea vreme, care și-a luat vacanță în același timp în care și secretara era plecată în concediu, am fost nevoită să fac ziarul singură, ajutată de o persoană pe partea de tehnoredactare. Venind în vizită la birou, într-o după-amiză, un fost coleg de presă, după ce a aflat de isprava mea a afirmat: „Eu știam că tu ești nebună, dar nici chiar așa!” Nu am putut decât să-i spun că nebunia mea e tare frumoasă. Atunci mi s-au potrivit cel mai bine niște vorbe pe care le-am citit, undeva: „N-am să renunț niciodată la ceea ce-mi doresc să fac! Am să mă ridic de atâtea ori, încât până și viața se va plictisi să mă doboare.” Și-am mers mai departe, cu fruntea sus…
Cum ați resimțit responsabilitatea de a fi atât o voce a covăsnenilor, cât și una a autorităților?
Mare și grea! Dar pentru că mi-am și ne-am asumat-o, am zis că e de datoria noastră să fim, atât cât se poate și depinde de noi, la înălțime. Și asta în condițiile în care în acești 10 ani de activitate nu am lucrat cu mai mult de 3 redactori, în cea mai mare parte cu 2, având beneficiul de a prelua stirile de pe Agerpres, scrise Oana Mălina Negrea. Norocul nostru, și-o spun cu mâna pe inimă, a fost acela că oameni de cultură din județ au căpătat încredere în noi, după ce au văzut rezultatul muncii noastre, și s-au oferit să colaboreze, gratuit, cu ziarul „Mesagerul de Covasna”, punându-ne la dispoziție materiale de o înaltă calitate editorială. Dintre iluștrii colaboratori îi amintesc pe domnul profesor Mihai Trifoi, domnul dr. Ioan Lăcătușu, doamna prof. Luminița Cornea, prof. Florentina Teacă, poeta Mihaela Aionesei, preotul Ioan Tămaș Delavâlcele și fiul său, preotul Vasile Antonie Tămaș, precum și Matei Schinteie, din Covasna, cărora le adresez mii de mulțumiri.
Responsabilitatea a crescut exponențial după ce pe lângă apariția în formatul tipărit, am intrat și pe formatul on-line, în anul 2010. Firav la început, materialele publicare în „Mesagerul de Covasna” au început să fie urmărite și apreciate de zeci, sute, mii și zeci de mii de persoane din toată țara și din lume, care ne-au apreciat dar ne-au și criticat, dacă a fost cazul. Când vezi că evenimentele din 2-3 zile ale săptămânii, relatate sau postate pe ediția on-line a „Mesagerul de Covasna”, au ajuns la sufletul a peste 250.000 de persoane care îți urmăresc munca, poți afirma cu tărie că ești perceput ca vocea covăsnenilor!
Cum vedeți „Mesagerul de Covasna”, în următorii ani? Care va fi direcția pe care o va lua ziarul și ce doriți să oferiți comunității, prin intermediul acestuia?
Odată trecut peste hotarul celor 10 ani, eu simt că „Mesagerul de Covasna” nu are altă cale de mers decât în sus, spre noi izbânzi editoriale, bazându-se pe aripile puternice ce i-au crescut în acești 10 ani. Lucrurile nici nu pot sta altfel atâta timp cât mâna de oameni care ne aducem contribuția la plămidirea, zilnică, a ceea ce înseamnă „Mesagerul de Covasna”, și-aici mă refer și la tine, dragă Alina, o facem cu mult suflet, dăruire, responsabilitate și respect față de cititori și parteneri de afaceri.
Mă întrebi ce mi-aș dori să ofer comunității prin intermediul ziarului? Pe lângă toate cele pe care le-am oferit până în prezent, mi-aș dori să reușesc să transmit și mai clar și răspicat mesajul că noi, românii, maghiarii, romii și toți ceilalți care trăim pe aceste meleaguri frumoase covăsnene, unde istoria ne-a așezat, în timp, de-o parte și de alta a unor granițe, suntem sortiți să trăim împreună! Falia pe care politicienii a creat-o între noi, nu face bine nimănui. Promovându-ne împreună valorile specifice fiecărei etnii, putem fi mai bogați sufletește și mai puternici!
Că vorbiți de valori, cu câțiva ani în urmă, ați început să organizați și evenimente culturale, mai exact lansări de carte, la început. De unde v-a venit dorința?
De când mă știu mi-au plăcut oamenii, cărțile, tradițiile noastre românești și tot ce e frumos pentru suflet. E-adevărat că viața nu mi-a dat răgaz, tot timpul, să mă implic, atât cât mi-aș fi dorit, în mult mai multe activități. Însă, odată copiii crescuți și puși oarecum pe drumul lor, am simțit că pe lângă munca de la ziar mai găsesc un pic de timp și pentru a face ceva pentru semenii mei. Iar Dumnezru a fost generos cu mine și mi-a scos în cale oameni alături de care am călătorit „prin sufletul cuvintelor” în toate acele lansări de carte, care s-au transformat în mici spectacole de muzică și poezie organizate la Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Covasna și Întorsura Buzăului, în urmă cu 4-5 ani, cu implicarea actriței Camelia Paraschiv-Katai de la Teatrul „Andrei Mureșanu” și a interpreților Hanna Hoos (vioară) și Andrei Bauer (folk), din Iași. Cititorii noștri sigur mai trăiesc emoția transmisă printre rândurile în care am relatat, în Mesagerul de Covasna, despre „Mina de gânduri” a scriitorului și interpretului de muzică folk Paul Arva, din Iași, despre „Caligrafia Iubirii” a poetului Ionel Simota, din Miercurea Ciuc,sau despre „Exercițiu de tril” al poetei Mihaela Aionesei, din Târgu Secuiesc. Frumusețea acelor momente trăite, aproape ireale, m-au făcut să afirm, la acel moment, că am deschis un magazin de vise!!! Nu singură am reușit să pornesc această „investiție” de suflet, ci alături de oameni dragi și frumoși, împreună cu care am încercat și încercăm să ducem frumosul către alți oameni. La început, am ridicat obloanele, iar pe ușile lui larg deschise a intrat lumina ce a pătruns în toate cotloanele. Încet, încet, rafturile „magazinului meu de vise” au început să se umple…cu gânduri frumoase, cu bucurii, cu lacrimi de fericire, cu iubire primită și dăruită …Visele s-au transformat, pe rând, în realitate, astfel că pe rafturile ce stau să cedeze sub greutatea sentimentelor stau la loc de cinste momente minunate trăite alături de prieteni dragi- mulți și cu suflete frumoase și luminoase.
Și ați continuat cu spectacole folclorice în cadrul „Zilelor Sfântu Gheorghe”, și de trei ani organizați spectacolul de gală, cu ocazia Zilei Naționale a României. Cum reușiți să vă împărțiți între activitatea de la ziar și cea culturală?
Adevărul e că am prins mai multă forță, să zic așa, urmare a încrederii cu care membrii comunității românești din județ m-au învestit în momentul în care m-au ales în funcția de vicepreședintă a Despărțământului Covasna-Harghita al Astrei, în anul 2017. Dacă în calitate de conducător al unei firme private nu există pârghii legale de a obține fonduri necesare organizării unor evenimente, în calitate de reprezentant al unei Organizații Nonguvernamentale, așa cum este ASTRA, am propus proiecte culturale și am obținut finanțări atât de la Consiliul Județean, cât și de la Consiliul Local Sfântu Gheorghe, dar și sponsorizări de la persoane fizice sau societăți comerciale, cu care am acoperit cheltuielile ocazionate de organizarea spectacolelor, până la un moment dat, când aceste fonduri atrase nu au mai fost suficiente, fiind nevoită să apelez la vânzarea de bilete.
Dacă știu bine, anul trecut a fost prima dată când ați organizat spectacole la care spectatorii au fost nevoiți să-și achiziționeze bilete.
Așa este. Primul eveniment, „Remember Cenaclul Flacăra”, a fost organizat în luna ianuarie, cu participarea lui Andrei Păunescu, și proba de foc a capacității mele de a lămuri oamenii că nu se poate face cultură de calitate, fără bani, a fost spectacolul „Glasul Unirii, în inima României”, cu participarea renumitului Ansamblul „Lăutarii” din Chișinău, condus de maestru Nicolae Botgros. Nu vă pot spune câte vorbe grele au auzit urechile mele de la oameni care au fost obișnuiți, cu ani în urmă, să intre gratuit la spectacolele mai mici ca anvergură, pentru care reprezentanți ai altor ONG-uri făcuseră eforturi în vederea obținerii fondurilor, pentru ca acest lucru să fie posibil. Ne-au acuzat, chiar, că vrem să ne îmbogățim din vânzarea de bilete, neînțelegând că după toată munca voluntară care se depune pentru punerea în scenă a unui spectacol de calitate, cu participarea unor artiști renumiți, ne mulțumim dacă nu suntem nevoiți să mai punem bani din propriile buzunare. Poate părea de necrezut, dar acesta este adevărul.
Și acum sunteți în febra organizării unui nou spectacol extraordinar de folclor, cu ocazia Zilei Naționale a României.
Așa este. După emoția trăită anul trecut, când am simțit „oceanul” de bucurie emanată de cei aproape 1500 de spectatori care au urmărit, timp de aproape 4 ore, specatcolul susținut de Ansamblul „Lăutarii” din Chișinău, condus magistral de maestrul Nicolae Borgros, împreună cu artiști consacrați, dar și de-ai locului, mi-am spus că DA!, se poate, și că noi, covăsnenii, merităm să avem parte de astfel de evenimente culturale de înaltă ținută artistică.
După cum am scris deja, și promovăm și prin intermediul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, anul acesta le avem ca invitate de onoare pe îndrăgitele interprete de muzică populară Laura Lavric, Sava Negrean Brudașcu și Steliana Sima, care alături de artiști din județul Covasna, și de Ansamblul „Lăutarii” din Chișinău, dirijor maestrul Nicolae Borgros, vor înfrumuseța, un pic în avans, Ziua Națională a României.
După atâtea activități despre care ne-ați vorbit că le faceți, mi-e și greu să vă întreb când mai aveți timp de viața de familie?
E-adevărat că o zi de lucru are un număr de ore normate și multe altele în care fac voluntariat, cu mare drag. Nici mie nu-mi vine să cred că după 10-12-14 ore de lucru nu mă simt obosită, și asta datorită gândului și bucuriei că ceea ce realizez, în fiecare zi, poate aduce o fărâmă de fericire și mulțumire în sufletele celor pentru care fac și ziarul, dar și evenimentele culturale.
DA, mi-aș dori să am mai mult timp și pentru familie, însă îi mulțumesc Lui Dumnezeu că dragul meu Miki, adică soțul meu, îmi înțelege dăruirea cu care fac ceea ce fac, mă ajută, când poate, și mă susține. Norocul meu este că sediul redacției este în același apartament în care fiica mea, Andrea, are salonul ei de coafură, astfel că în timpul zilei ne mai intersectăm, mai schimbăm două vorbe, iar nepoțeii – Mihăiță și Raluca au posibilitatea să ne viziteze, după școală. Zilele lucrătoare fiind pline, îmi mai rămâne week-endul în care ne bucurăm unii de alții, atunci când nu sunt activități la care să particip, dar și vacanțele de Crăciun și de Paște pe care, negreșit, le petrecem cu toții împreună, dar și minivacanța de Sfânta Maria care, de câțiva ani, este dedicată bunicilor și nepoților, la mare sau la Băile Felix.
La final de interviu, ce mesaj aveți pentru covăsneni?
Covăsnenilor care ne urmăresc activitatea prin intermediul „Mesagerul de Covasna” le adresez mulțumiri că ne-au fost alături, în acești 10 ani de activitate, și îi asigurăm, totodată, că nu-i vom dezamăgi în așteptările lor.
Locuitorilor județului Covasna le doresc să aibă puterea să înțeleagă că doar prin implicarea fiecăruia dintre noi în bunul mers al lucrurilor, prin înțelegere, iubire și acceptarea celui de lângă tine, putem merge mai departe.
A consemnat Ana Ciorici COSTACHE
