…Era pe la mijlocul lui octombrie 2009. Din păcate, avea să fie cea din urmă lună de activitate pentru mica trupă ce mai rămăsese din redacţia (altădată dodoloaţă) a longevivului ziar în limba română „Cuvântul Nou”, ce apăruse necontenit din februarie 1968 în judeţul Covasna. Fusesem de faţă la naşterea lui, pe când „abia îmi mijea mustaţa” – vorba vine – şi mă uitam acum neputincios, ajuns şi eu la senectute, la decesul lui. Unii dintre colegi înte timp plecaseră care încotro, alţii se pensionaseră, intuind falimentul.
Aşa că atunci când am auzit prin târg că Maria Graur, fosta noastră colegă care se ocupase ani de zile cu publicitatea ( „mâncând-o pe pâine”) intenţionează să editeze o nouă publicaţie, am rămas „bouche bée”, cum zic franţujii. N-am crezut şi am sunat-o. Mi-a confirmat.
Ca atare, în zilele următoare ne-am dat întâlnire Maria, Adi, Bianca, Cristina, Nelu, Iosif, subsemnatul. Vroiam să aflăm direct de la sursă ce şi cum. Viitoarea patroană (nici ei nu-i venea să creadă că va purta o asemenea titulatură) avea intenţii mari, gânduri frumoase. Şi o ambiţie pe măsură. Deşi nu mai făcuse ceva similar, iar experienţa ei redacţională era doar de natură administrativă, nu a stat o clipă pe gânduri: „Vom forma o echipă unită, ca o familie şi trebuie să o scoatem la capăt”, s-a autoîmbărbătat şi ne-a dat fiecăruia un impuls.
Ne rugase în prealabil să venim fiecare cu sugestii de nume al noului ziarului, dar şi de tematică, rubrici, nume de colaboratori etc. Personal aveam o listă cu vreo 20 de variante pentru titlu. Majoritatea fezabile. Fiecare şi-a deşertat pe tarabă sugestiile de botez; unele realiste, altele cam fanteziste.
S-a ales ca variantă finală: „Mesagerul de Covasna”. Nu suna rău. Şi aşa a rămas până azi. Un tehnoredactor a primit însărcinarea de realiza mai multe variante de „cap al ziarului”. Plus format, corp de literă, colorit, mă rog, chestiuni gazetăreşti practice.
Am discutat apoi probleme stringente, mult mai dificile. Ne trebuia urgent un sediu, apoi logistica. S-au ales pe rând tipografia, difuzorii, agenţiile de ştiri centrale. Maria, care de felul ei este o fire „brici”, nu dorea să o lălăim. A propus un termen-limită pentru apariţia primul număr: 2 noiembrie 2009. Deci peste numai o… săptămână!!! Credeam la început că glumeşte. Însă nu-i ardea de aşa ceva. Ne băgase pe toţi în priză. Iar numărătoarea inversă începuse.
…Şi a venit Ziua cea mare, exact cum se stabilise. Pe piaţa media covăsneană apărea un nou-născut ce gângurea româneşte. Anumiţi cititori s-au bucurat, deoarece exista o alternativă. Scepticii au pus pariu că „Mesagerul” va sucomba rapid. Chibiţii politici erau curioşi să vadă ce orientare o să aibă. Şi încă multe altele de felul acesta. A urmat însă numărul 2. Apoi 3. Şi tot aşa. Până am ajuns azi, hăt, la peste…1.000 de apariţii! Şi lumea şi-a dat seama ce hram avem…
Dacă aş spune că a fost uşor, nu ar crede nimeni. Cea mai spinoasă problemă a reprezentat-o (şi încă o reprezintă) publicitatea firavă de prin zonă. Că de sponsori, nici nu putea fi vorba! Piaţa de reclamă este redusă în judeţul Covasna, iar interesele politice şi interetnice sunt mari. De aceea s-au ivit diverse piedici; pe faţă, voalate, „amicale”. S-au publicat note acide, luări de poziţie, replici, mă rog, tot tacâmul. Tirajul a fost de la început încurajator, au apărut primele abonamente.
Pe lângă articole, reportaje, interviuri, ştiri corecte, s-au mai strecurat şi greşeli; aşa-numitele în jargon profesional, „şopârle”. Ne-am cerut scuze în mod public pentru ele, am dat erate, cum se întâmplă pretutindeni în gazetărie. Chiar şi la case mai mari…
Ulterior unii colegi au plecat definitiv din redacţie, motivând că se duc la mai bine. Au venit în locul lor forţe proaspete, majoritatea „copii”, unii având o experienţă foarte mică în materie de jurnalism, alţii – zero! Nu mai lucraseră niciodată în presă, dar vroiau să înveţe o meserie nouă, interesantă, stresantă, dar şi fascinantă, publicând primele lor materiale în acest cotidian cu nume predestinat să aducă noutăţi. Să-i pomenim aleatoriu pe Alin, Emöke, Ana-Maria, iar mai recent pe cele două „fete cucuiete”- dar de nădejde – Alina şi Maricela, ca şi pe Iulia, de la Întorsura Buzăului. Îi consemnăm pe răboj cu plăcere şi pe foştii şi actualii colegi, Elena, Imre, Attila şi, fireşte, pe acest veritabil factotum – Miki. Să fii uitat pe careva? Scuze. O să-i menţionăm în reportajul viitor, la aniversarea de peste…zece ani!
Numărul colaboratorilor permanenţi sau ocazionali s-a tot mărit de la an la an. Au venit alături de noi încă de la debut personalităţi ale vieţii social-culturale covăsnene, precum dr. Ioan Lăcătuşu, Mădălin Guruianu, prof. Luminiţa Cornea, prof. Maria Peligrad, dr.ing. Ilie Muşat, prof. Maria Stoica, ec. Herman Rosner, Nina Ţânţar, Emil Pantelimon, Costică Oltean, ulterior prof. Mihai Trifoi, tânărul prof. teolog Vasile Antonie Tămaş-Delavâlcele, col.(r) Ioachim Grigorescu, col.(r) ing. Nicolae Ivan, talentata poetă Mihaela Aionesei, de la Tg. Secuiesc, un grup inimos de intelectuali din oraşul Covasna, anume artistul iconar Matei Schinteie, prof. Dana Şerban, dr. Nicolae Enea, prof. Florentina Teacă, prof. Mioara Nicolau, alias redutabila poetă Anthonia Amatti. Ca şi dinamicul Cătălin Lazăr, preşedinte al Asociaţiei pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă „Alutus” din Lisnău Vale şi mulţi alţii.
Trecând în evidenţă distinşii noştri colaboratori, facem o reverenţă în mod special părintelui ÎPS Ioan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, pentru a-i mulţumi că înaintea marilor sărbători creştine de peste an ne onorează cu minunatele sale „Pastorale” – învăţături pentru minte şi suflet.
Îi exprimăm recunoştinţa, de asemenea, harnicei şi talentatei corespondente Agerpres, Oana Mălina Negrea, colega de breaslă ce ne ajută aproape zilnic cu ştirile ei valoroase să rotunjim sumarul.
Am avut de-a lungul acestor cinci ani o foarte rodnică şi strânsă conlucrare directă cu conducerile, dar şi cu persoanele acreditate ca P.R. din importante entităţi politice şi social-culturale locale, cărora le exprimăm public gratitudinea pentru amabilitatea lor. Ne referim la Prefectură, Consiliul judeţean, Primării, Direcţii judeţene, Inspectoratul şcolar, IPJ, IJJ, ISU, CPECA, Comisariatul pentru Protecţia Consumatorului, DSVSA, Filiala Covasna de Cruce Roşie, Natura Parc-Chichiş şi alte „n” organisme.
La loc de cinste se află colaborarea cu Forumul Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, Fundaţia “Mihai Viteazul” (preşedinte prof. Maria Peligrad), Centrul European de Studii Covasna-Harghita (director dr. Ioan Lăcătuşu), Episcopia Covasna-Harghita (prin preotul Cristian Groza), „Asociația Cultural-Creștină Iustinian Teculescu” din Covasna-Voineşti, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (manager dr. Valeriu Cavruc, Andrea Deák, şef-secţie), Teatrul „Andrei Mureşanu” (director regizorul Dan Ţopa), Centrul de Cultură Arcuş, ANTREC Covasna ( preşedinte Daragus Attila), Asociația pentru Dezvoltarea Turismului în județul Covasna, Asociaţia Distroficilor Musculari din România, cu sediul central la Vâlcele etc.
Nu putem trece cu vederea nici colaborările excelente cu prestigioase instituţii culturale din municipiul megieş, aflat în inima Ţării Bârsei. Ne referim, de pildă, la conducerea Operei Braşov (reprezentată de Cecilia Doiciu, director, şi Ovidiu Mezei, director artistic, ca şi la secretarul Public-Relations, Cici Toma). De asemenea, există o strânsă legătură cu staff-ul Filarmonicii braşovene (director Liviu Mateş, director artistic Iulian Rusu, secretar muzical Adina Carp), cu preşedintele Asociaţiei Culturale „Libris” (vechiul nostru amic, Virgil Oniţă). Avem totodată, relaţii de colaborare cu personalul din conducerea Muzeului de Artă Braşov (pictorul Bartha Arpad, director, şi Radu Popica, şef de secţie), precum şi cu sculptorul Nicolae Daicu, preşedintele Filialei zonale UAP şi coordonator al celebrei Săli expoziţionale „Europe”.
Ne sunt aproape de suflet câţiva intelectuali rafinaţi: poeţii Daniel Drăgan, Adrian Munteanu, Ionel Simota, prezenţi ades la manifestări culturale din Sf. Gheorghe sau „La umbra nucului bătrân” din curtea Casei memoriale Romulus Cioflec din Araci. Îi suntem recunoscători redutabilului critic de artă Veronica Bodea-Tatulea, care ne informează prompt în legătură cu importantele evenimente culturale, în special, vernisaje, dar şi cu pictorul, scriitorul şi criticul Gabriel Stan, ce păstoreşte Galeria ”KronArt”, inclusiv cu distinsul muzicolog, conf. univ. dr. Petruţa Mâniuţ, de la Universitatea ”Transilvania”. Şi ar mai fi atâţia…
Redacţia „Mesagerul de Covasna” le salută şi le mulţumeşte pe această cale pentru eficienta cooperare energicelor doamne din conducerea Centrului Cultural German (directoare Roxana Florescu) şi Alianţei Franceze (directoare Daniela Moaşa), dar şi inimoşilor prieteni de la Centrul Cultural „Reduta” (director actorul Marius Cisar, impresar Mihai Costaş). În suntem recunoscători pentru acurateţea informaţiilor furnizate lui Florin Ifrim, coordonator de programe la Librăria „Okian”, unde au loc săptămânal o mulţime de activităţi interesante, foarte apreciate mai ales de tineret, atât braşovean cât şi covăsnean.
Datorită amabilităţii acestor oameni minunaţi ziarul nostru a avut posibilitatea să-şi informeze zi de zi, onest şi în timp util cititorii – de cele mai multe ori în exclusivitate – în legătură cu evenimente de mare anvergură. Amintim doar câteva: Festivalul de Operă, Operetă şi Balet (a cărei a XII-a ediţie a început sâmbătă, 1 noiembrie a.c.), apoi Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, dar şi Concertele „normale” şi extraordinare, ca şi alte manifestări muzicale iubite de publicul meloman organizate de Filarmonica braşoveană la sala „Patria” sau periodic şi în Sf. Gheorghe. Să evocăm alte momente importante reflectate în paginile ziarului nostru, cum ar fi Reuniunea expoziţională de loisir “Transylvania Tourism Fair”, originala acţiune ecologică „Slow Food – Asociația Roadele Pământului”, Concursul Naţional de Canto „Crai Nou” pentru elevii de liceu organizat de Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” din Braşov (director Liliana Şerbănuţ, iniţiatoare şi organizatoare a acţiunii fiind prof. Magdalena Suciu).După cum am scris la fiecare ediţie a acestei întreceri a actualelor talente tinere şi viitoare staruri româneşti, preşedinta Juriului este distinsa soprană dr. Felicia Filip, care îi încurajează pe cei buni, le dă un sfat celorlalţi. Deja întrecerea a ajuns la cea de-a IV-a confruntare, iar în fiecare vacanţă de iarnă au luat parte şi elevi de la Liceul de Artă „Plugor Sandor” din Sf. Gheorghe, obţinând premii importante sub coordonarea prof. Sebestyén-Lázár Enikö, fiind intervievaţi ulterior.
Să nu uităm nici Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov ( ce va avea loc în partea a doua a acestei luni), manifestare foarte iubită şi de publicul din judeţul Covasna. Directorul Teatrului „Sică Alexandrescu”, cunoscutul regizor Claudiu Goga, a invitat la festival an de an colective artistice de prestigiu din România, inclusiv Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, ecoul festivalului fiind extraordinar. Evidenţiem periodic în paginile ziarului nostru numeroasele expoziţii ce au loc la Muzeul de Artă, Galeria ”KronArt” , sala „Europe”, ca şi lansările-eveniment de carte, albume de artă şi C.D.-uri de la Librările „Şt.O. Iosif” şi „Okian” ş.a.m.d.
…Tuturor le exprimăm în aceste momente aniversare gratitudinea noastră, sperând ca şi pe viitor să conclucrăm la fel de spornic. Le mulţumim, fireşte, şi cititorilor noştri permanenţi sau ocazionali. Dar şi autorităţilor locale, colaboratorilor, acelora care ne-au fost alături cu fapta şi gândul bun, ne-au încurajat şi nu ne-au permis să abandonăm lupta. Ziarul trăieşte o zi; ideile – o viaţă!
…Iar ca o parantează de culoare în încheierea acestui reportaj de suflet, cronicarul sentimental precizează că a avut bucuria şi şansa să lucreze de la primul şi până la ultimul număr la două publicaţii longevive: cotidianul „Cuvântul Nou” şi revista braşoveană de (foarte) mare tiraj „Ecran Magazin”.
Cum, necum, şi la „Mesagerul de Covasna” sunt de la prima apariţie. Sper ca finalul să fie şi de această dată foarte îndepărtat…
La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu,
senior-editor
ELOGIUL CUVÂNTULUI,
Cuvintele mele, dragile mele cuvinte…
Cuvântul ou și cuvântul cerc,
Cuvântul mamă și, de bună seamă,
Cuvântul tablou,
Purtat ca pe o icoană…
Cuvântul părinte și soare cuvânt,
Cuvântul lună și cuvântul pământ,
Cuvântul izvor și cuvântul lumină
Apoi, de bună seamă cuvântul cuvânt,
Crescut în suflet ca o grădină.
Cuvântul copil și cuvântu-nceput
Cuvântul oglindă și cuvântul cer,
Cuvântul plângând și cuvântul durut
Cuvântul rostit întru mister.
Cuvântul vânt și cuvântul zăpadă,
Cuvântul plouă și cuvântul ger,
Cuvântul-nflorit ca o livadă…
Cuvintele toate, lui Dumnezeu i le cer.
(Ionel Simota)
Începând cu 2 noiembrie 2009, ne-au crescut în suflete cuvinte pe care le-am pus unul lângă altul minut de minut, oră de oră, zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună , an după an, și iată că astăzi, ne bucurăm de această mare reușită a noastră: de 5 ani de zile, cotidianul Mesagerul de Covasna este alături de cititorii, colaboratorii şi partenerii săi de afaceri.
VĂ MULŢUMIM!
Echipa Mesagerul de Covasna
