Actorul Octavian Cotescu s-a născut la 14 februarie 1931, la Dorohoi, judeţul Botoşani. A urmat Liceul Naţional din Iaşi între 1942 şi 1944, când s-a înscris la Liceul Militar, mutat de la Iaşi la Timişoara şi, apoi, la Piteşti (desfiinţat în 1945). Revenit la Iaşi, a reluat cursurile Liceului Naţional, potrivit site-ului www.cinemagia.ro.
Când era elev în clasa a VI-a, în toamna anului 1946, a susţinut examenul de admitere la Conservatorul de Artă Dramatică ieşean, reuşind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”. A susţinut examenul de diplomă la Institutul de Teatru „Matei Millo” în 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra (Teatrul Municipal, cum se numea la acea vreme) din Bucureşti, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul „Pădurea” de A.N. Ostrovski, precizează site-ul amintit.
A rămas legat de acest teatru, unde a desfăşurat o prestigioasă activitate. A colaborat şi cu Teatrul Mic din Bucureşti, pe scena căruia a jucat în 1966-1967 şi în perioada 1978-1980, dar şi cu teatre din provincie, în 1969 jucând şi la Satu Mare, iar în 1983 şi 1984 – la Oradea, scrie site-ul www.cimec.ro.
Dintre rolurile memorabile pe care le-a interpretat pe scenă le amintim pe cele din piesele: „Sfânta Ioana” de George Bernard Shaw, în regia lui Liviu Ciulei (1958), „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, în regia lui Dinu Negreanu (1960), „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu (1962) şi „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale (1966), ambele regizate de Lucian Pintilie, „Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu, în regia lui Emil Mandric (1970), „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în regia lui Liviu Ciulei (1972 şi 1979), „Revizorul” de Nikolai Vasilievici Gogol, în regia lui Lucian Pintilie (1972), „Chiţimia” de Ion Băieşu, în regia lui Alexandru Tatos (1974), „Interviu” de Ecaterina Oproiu, în regia Cătălinei Buzoianu (1976), „Anecdote provinciale” de Alexandr Vampilov, regia Valeriu Moisescu (1977), „Unchiul Vania” de Anton Pavlovici Cehov, în regia lui Laurenţiu Azimioară (1978), „Minetti” de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroşenco (1979), „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), „Tartuffe” de Moliere şi „Cabala bigoţilor” de Mihail Bulgakov, regizate de Alexandru Tocilescu (1982).
La Teatrul Bulandra a fost coleg de scenă cu actori ca Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiş, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuţu.
A interpretat numeroase roluri şi în cinematografie, dintre care amintim: „Portretul unui necunoscut” (1961), ”Dimineţile unui băiat cuminte” (1967), ”Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1972), ”Păcală” (1974), ”Operaţiunea Monstrul” (1976), ”Iarba verde de acasă” (1977), ”Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii” (1978), ”Eu, tu şi… Ovidiu” (1978), „Omul care ne trebuie” (1979), „Bietul Ioanide” (1980), „Saltimbancii” (1980), ”Castelul din Carpaţi” (1981), „Înghiţitorul de săbii” (1981), „Rămân cu tine” (1982), ”Buletin de Bucureşti” (1983), „O lebădă iarna” (1983), „Miezul fierbinte al pâinii” (1983), ”Secretul lui Bachus” (1984), „Un saltimbanc la polul Nord” (1984), ”Căsătorie cu repetiţie” (1985), ”Sosesc păsările călătoare” (1984) şi multe altele, scrie site-ul cinemagia.ro.
„Clipa de răgaz”, a cărui regie a fost semnată de Şerban Creangă, este ultima peliculă în care a jucat Octavian Cotescu (filmul a avut premiera în 1986, la un an după decesul maestrului).
Actorul Octavian Cotescu a apărut în numeroase emisiuni radio şi tv, realizând, în anii ’70, un cuplu inegalabil cu actriţa Coca Andronescu, în rolurile Tanţa şi Costel, din serialul de televiziune ”Iubirea e un lucru foarte mare”. De asemenea, a apărut în momente umoristice ale multor emisiuni de televiziune.
A jucat în numeroase piese de teatru radiofonic sau tv, în unele având-o parteneră pe soţia sa, actriţa Valeria Seciu. Cei doi s-au cunoscut în perioada în care Valeria Seciu era studentă a profesorului A. Pop Marţian la Institutul de Teatru, iar Octavian Cotescu era asistentul profesorului Marţian. În 1964, Valeria Seciu a absolvit facultatea, iar doi ani mai târziu cei doi s-au căsătorit, potrivit site-ului biografii.famouswhy.ro.
A fost profesor şi rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, din 1981 până la sfârşitul vieţii. Printre cei mai buni studenţi ai lui se numără actorii Horaţiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae, Catrinel Dumitrescu, Radu Gheorghe, Ovidiu Iuliu Moldovan, Geo Costiniu.
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.
În 1993, la Editura Meridiane a apărut volumul „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea şi Ion Toboşaru.
Numele lui Octavian Cotescu se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti (precum Jean Georgescu, Emil Bota, Alice Voinescu) încrustate pe soclul ”Gongul Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului. Monumentul este amplasat pe Aleea Celebrităţilor în Piaţa Timpului din centrul Capitalei şi a fost dezvelit la 14 decembrie 2013.
Actorul Octavian Cotescu a murit la 22 august 1985, când avea doar 54 de ani.
În 2019, la Festivalul Naţional de Comedie care s-a desfăşurat la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, actriţa Catrinel Dumitrescu i-a adus un elogiu profesorului său, actorul Octavian Cotescu. „Un impuls din suflet m-a trimis la profesorul meu, Octavian Cotescu. Şi atunci mi s-a făcut cald în suflet. Pentru că el ne-a dat aripi să zburăm şi posibilitatea de a ne întoarce la rădăcini. (…) Generos şi plin de umor, marele actor a fost Profesorul. Profesorul iubit de toţi studenţii. ‘E o doză de nebunie în meseria noastră de dascăli de Arta actorului. În fond, noi îi pregătim pe cei care ne iau locul’, spunea el glumind. Am beneficiat de doza asta de minunată nebunie şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a socotit demnă să port pecetea Clasa Cotescu”, a afirmat Catrinel Dumitrescu.
AGERPRES
