Ne continuăm traseul pe drumurile Basarabiei, noi, delegaţia Despărţământului Astra „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, şi Ansamblul Folcloric „Olteţul” din Morunglav, jud. Olt. După ce sâmbăta seara fusesem în localitatea Hagimus, ne-am întors la cazare în localitatea Tănătari, la Maria, gazda noastră deosebit de ospitalieră. Duminica dimineaţa, fără mare grabă, pe îndelete, ne-am pregătit pentru o altă zi, în alt sat, cu alt spectacol, cu alte întâlniri.
Ne conducea tot vrednica doamnă Lidia Jubea, preşedinta Despărţământului Astra „Valul lui Traian”, gazda noastră din toate zilele petrecute în partea de sud a Basarabiei, de fapt a Republicii Moldova, deoarece sudul Basarabiei istorice este regiunea Ismail – Odesa din Ucraina. În prima parte a zilei de duminică am fost la biserica din Tănătari, apoi ne-am îndreptat spre satul Ciufleşti, aflat undeva la marginea raionului Căuşeni, la graniţa cu raionul Cimişlia. Ştiţi că nu eram departe de Prut, de graniţa cu România?!
În faţa Gimnaziului din satul Ciufleşti, deşi duminica după-amiază, eram aşteptaţi de mulţi elevi (vă reamintesc că satele din Basarabia sunt mari, cu o populaţie de peste o mie şi ceva de locuitori), părinţi, profesori. Chiar în faţa intrării, un grup de elevi în frumoase costume populare ne-a întâmpinat cu pâine şi sare, dar şi cu turtă dulce şi un păhărel de licoare plăcută la gust.
Primarul localităţii, Sergiu Pîrlog, ne-a salutat cu bucurie, ne-a urat bun-sosit, afirmând că vizita noastră le onorează localitatea. Prin prezenţa noastră, mulţumeşte guvernului României pentru grandul oferit, prin care s-a realizat, printre altele, încălzirea la grădiniţa de copii. De remarcat că primarul a rămas cu noi şi în timpul programului şi după program, comunicând cu toţi oaspeţii.
Doamna prof. Areta Moşu, preşedinta Despărţământului din Iaşi, a prezentat Asociaţiunea ASTRA, cu un scurt istoric şi cu proiectele organizate de Despărţământul din Iaşi pentru românii din afara graniţelor ţării, din Republica Moldova, din Ucraina de nord – zona Cernăuţiului şi din Ucraina de sud, regiunea Odesa, dar şi pentru românii din Valea Timocului, din Serbia şi din Bulgaria.
Curtea din faţa intrării în şcoală, asfaltată, s-a dovedit a fi o veritabilă scenă şi sală de spectacol. Mai întâi au evoluat, în faţa oaspeţilor (adică a noastră) şi a multor cetăţeni din sat prezenţi, copiii de la grădiniţă, cu poezii şi cântece de vârsta lor, introducându-ne în atmosferă: „În acest gimnaziu mare, astăzi este sărbătoare, sărbătoarea neamului…” Auzim vocea clară, parcă fără emoţii, a unui copilaş, să fi avut vreo 3-4 anişori, care recită cu deplină convingere: „Nu cunosc nimic mai scump decât iubirea de pământ”.
Elevii de gimnaziu, îmbrăcaţi cu ii şi pantaloni, au prezentat un dans aerobic pe melodii populare, cucerind spectatorii prin evoluţia lor. Elevi mai mari, în frumoase costume populare, ne-au prezentat jocuri populare româneşti şi cântece. Am remarcat în cântecele lor o realitate prezentă dincolo şi dincoace de Prut: „De satul meu mi-e tare, tare dor! Veniţi că satul e acasă şi vrem să fim cu toţi acasă . . ”. Elevii gimnaziului din Ciufleşti au prezentat un program încântător. Au jucat şi au cântat frumos, cu extraordinară dăruire. Dascălii le-au şlefuit cu iubire talentul. Felicitări!
A urmat programul ansamblului din România, pentru prima dată prezentat afară, nu într-o sală de spectacole, dar sonorizarea s-a dovedit a fi foarte bună. Scaune erau suficiente. Succesul a fost asigurat, ca de fiecare dată, prin profesionalismul orchestrei, al dansatorilor şi al soliştilor. Aplauzele numeroase, la scenă deschisă. Cu bucurie, am împărţit celor prezenţi exemplare din ziarul nostru „Mesagerul de Covasna”, în care se aflau articole despre Asociaţiunea ASTRA. Toţi doreau ziare din România. Cineva mi-a mărturisit că primeşte pentru prima dată un ziar din România şi era tare bucuros.
Doamna director Victoria Ţurcanu ne-a invitat să vizităm şcoala – foarte bine îngrijită, curată, panouri, pe holuri şi în sălile de clasă, cu ilustraţii, fotografii, diverse citate instructive, educative. Biblioteca şcolii ne-a impresionat în mod deosebit, nu mare, o sală de clasă, dar foarte curată, rafturi, bineînţeles, cu multe cărţi – am remarcat cărţile pentru copiii, cele de poveşti aveau coperţile aproape ferfeliţă, mult uzate de atâta folosinţă. Copiii citesc la Ciufleşti! Le-ar trebui cărţi de poveşti mai puţin uzate. De luat aminte!
„Fiecare loc de pe pământ are povestea lui, dar trebuie să ai urche s-o auzi” scria aşa de frumos Nicolae Iorga. Satul Ciufleşti are şi el povestea lui. Cine-o mai ştie?! Totuşi, noi am aflat câte ceva … Numele satului ar proveni de la numele unei familii boiereşti care-şi avea moşia pe aceste locuri, familia Ciuflea (există şi mânăstirea Ciuflea, în Chişinău). Biserica din Ciufleşti a scăpat de prigoana comunistă, adică nu a fost distrusă, dar a fost transformată, mai întâi, în şcoală. În altar, se afla sala profesorală, iar interiorul bisericii a fost împărţit, printr-un zid, în două săli de clasă. După o perioadă de timp, biserica din Ciufleşti a devenit dispensar, cu casă de naşteri. În biserică, s-au născut copii! Aşa, Dumnezeu i-a binecuvântat, deoarece copiii în perioada comunistă, în Basarabia, rămâneau nebotezaţi. Şi înmormântările erau făcute fără preoţi. Am mai spus despre asta, dar cu referire la alte sate.
Şi în localitatea Ciufleşti, am fost cazaţi la gazde, fiecare cum a nimerit. Ca şi la noi, unii locuitori au condiţii mai bune, alţii mai puţin bune, dar toţi am fost foarte mulţumiţi. Nu pot să nu amintesc aici pe cele două doamne din Ciufleşti care ne-au fost gazde, Nadejdea Enache şi Tatiana Cananău. Le mulţumesc şi pe această cale.
Peste tot pe unde am fost în Basarabia am simţit un puternic ataşament faţă de noi, faţă de români. Mai ales le plăcea să ne audă vorbind. Admirau curgerea curată a limbii române literare?! Spuneau cuvinte puţine, dar cu multă dragoste. O dragoste pe care am simţit-o peste tot în localităţile pe unde am fost. O dragoste pe care o vedeam în priviri, în gesturi, în comportarea faţă de noi, oaspeţii din România. Şi la Ciufleşti s-a dovedit că Festivalul „Se-ntâlnește Dor cu Dor” este cu adevărat o sărbătoare a Dorului românesc. (va urma)
Luminiţa CORNEA
