Doar mâine nu e…poimâine când va fi 1 Martie, ziua ce vesteşte sosirea primăverii (calendaristice). Doamne, cât am aşteptat acest moment…
Cu bucurie în suflet noi, bărbaţii, ne vom reaminti de mărţişoare şi de ghiocei, oferindu–le cu drag mamelor, soţiilor, surorilor, iubitelor, colegelor. Dar să depănăm în cele ce urmează câteva file din istoria scrisă şi nescrisă a acestui frumos obicei.
O datină pitorească
În vechiul Zodiac Românesc a treia lună din an se numea chiar Mărţişor, ca un omagiu adus celui mai frumos anotimp, denumire ce se spune că ar dăunui încă de pe vremea dacilor. Menționăm că la geto-daci Anul nou începea în mod curios la 1 martie. Calendarul popular avea pe atunci doar două anotimpuri: iarna şi vara. Mărtişorul era un talisman menit să aducă noroc, oferit împreună cu urările de bine, sănătate şi bucurie.
Încă din vechime fetele şi femeile purtau drept podoabe cu valoare de amulete felurite monezi de bronz (mai rar de aur şi argint, doar cele înstărite), alături de mici figurine din lut, legate cu un şnur de lână format din două fire împletite de culoare alb şi roşu.
Mulţi s-au întrebat, poate, care să fie înţelesul acestor culori? Aveau ele iniţial vreun înţeles ascuns, vreun mesaj subliminal? Se pare că da.
Cercetări arheologice efectuate la noi în ţară au scos la iveală mici obiecte asemănătoare cu mărțișoarele având o vechime de cca. 8 000 ani. Erau nişte talismane vopsite în alb și roșu ce se legau la gât, existând superstiția că deţineau puteri magice, aducând norocul şi sănătatea.
Nu doar românii oferă mărţişoare, ci şi unii dintre vecinii noştri de rit ortodox. Am întâlnit obiceiuri similare, în pragul primăverii, atât în Republica Moldova, cât şi în Bulgaria, la cei din Sud de Dunăre gingaşele suveniruri numindu-se „marteniţe”.
Semnificaţia culorilor şi modelelor
După cum ne spune vechiul nostru colaborator, prof. S. Răducan, din Întorsura Buzăului, cele două culori reprezentau simboluri încărcate de substanţă: albul însemna divinitatea, roşul – iubirea.
Din păcate, în prezent prea puţină lume mai ştie aceste semnificaţii străvechi. Mărţişoarele sunt confecţionate ades pe bandă rulantă de feluriţi meşteşugari, mai mult sau mai puţin talentaţi, din materiale banale, ieftine, ca plastic, alamă, textile. Există, se înţelege, şi miniaturi sofisticate la Fondul Plastic, făcute de artişti cu studii superioare, adevărate opere miniaturale de artă, realizate din ceramică, sticlă, pâslă, lemn, os, pene. Având şi preţurile pe măsură…
Simbolistica abordată în popor se referă, de regulă, la teme clasice legate de noroc şi prosperitate, precum trifoi cu patru foi, mici potcoave, coşari, dar şi multe inimioare ori ghiocei. Aceste daruri specifice, nu ca valoare, ci având încărcătură afectivă, se poartă în prezent numai o zi, cel mult două, ce pe nişte fetişuri, deşi conform tradiţiei străbune ar trebui etalate o lună de zile.
Apropierea de Soare
. .
Poetul George Coşbuc afirma,într-un text dedicat obiceiului de la începutul pimăverii, că scopul purtării mărţişorului este acela de a-ţi apropia Soarele, de a ţi-l face prieten. El devine astfel binevoitor, şi-ţi dă ce-i stă în putere, mai întâi o frumuseţe şi o căldură ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţenie sufletească (…)
Ţăranii prindeau odinioară mărţişoare şi pe pieptul copiilor, pentru a fi curaţi ca argintul, să nu-i scuture frigurile şi să nu-i ardă razele dogoritoare venite din cer.
În căutarea norocului şi dragostei
Elementul de care trebuie să se ţină seamă în primul rând, atunci când se oferă un mărţişor, este speranţa că el aduce succes, un destin mai bun. Simbolistica figurinelor se axează în cea mai mare parte pe teme clasice legate de noroc şi dragoste. Sunt nelipsite modelele înfăşişând coşari, trifoi cu patru foi, dar şi mici potcoave, gândăcei, buburuze. Fireşte, nu pot lipsi de pe tarabele comercianţilor ambulanţi multe mărţişoare sub formă de inimioare ori ghiocei.
Aceste daruri specifice, mici obiecte de podoabă nu au, cum spuneam, o valoare intrinsecă, ci o anumită încărcătură afectivă, dovedind că persoana care le oferă s-a gândit la…destinatară.
De la tradiţie la… „modernitate”
Din păcate, mai ales în lumea vedetelor de…mucava, care apar atât de des la televizor şi în paginile tabloidelor de mare tiraj, snobismul, kitsch-ul şi-au făcut tot mai mult loc şi de această dată, asistând la transformarea unei vechi şi frumoase datini în prilej de etalare a unor daruri mult prea…scumpe, făcute din aur masiv.
Am văzut, bunăoară, zilele trecute la magazinele Fondului Plastic, dar mai ales la buticurile de lux, nişte aşa-zis daruri sezoniere foarte costisitoare. Nu mă refer la acele mici opere de artă tradiţionale, adevărate miniaturi-unicat realizate de artişti profesionişti din materiale tradiţionale texile, sticlă, ceramică, mătase. Ci la „mărţişoarele” din metale şi pietre preţioase sau semipreţioase, cu care starletele apar ostentativ pe micul ecran şi prin cluburi.
Obiceiuri un pic…modificate
În zilele noastre mărţişoarele sunt purtate pe piept sau la încheietura mâinii numai de reprezentantele sexului frumos, chit că odinioară în anumite zone ale ţării şi copiii se mândreau cu ele şi unii bărbaţi. Acum sunt etalate numai o zi sau două ca pe nişte amulete, deşi conform tradiţiei româmeşti ar trebui expuse la loc vizibil trei-patru săptămâni.
Înainte vreme, ne relata Gh. Banciu, din Sita Buzăului, ritualul impunea ca fetele să poarte mărțişorul dăruit de alesul inimii la gât în primele 12 zile, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primelor berze. La acel moment fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, fapt ce contribuia la sporul recoltelor şi sănătatea familiei.
Datini ce au supravieţuit
Din nefericire, multe dintre obiceiurile străbune au dispărut, altele s-au schimbat (în rău) în timp, pierzându-şi savoarea originală. E, totuşi, bine că unele datini – ca aceasta – au supravieţuit, oferindu-le tinerilor posibilitatea să-şi afle rădăcinile.
Tocmai de aceea ziarul „Mesagerul de Covasna” are o rubrică periodică dedicată tradiţiilor autentice, care se cer păstrate şi perpetuate în localităţile româneşti din Arcul Intracarpatic. Una dintre ele se referă la Baba Dochia şi la cele nouă cojoace ale sale, despre care vom povesti în ziarul de luni.
Urări de bine
…Să le urăm tuturor în prag de 1 Martie, atât celor ce primesc, ca şi celor ce dăruiesc mărţişoare o primăvară frumoasă, cu Soare, voie bună şi multe flori !
Horia C. Deliu
