TRADIŢII
…În mod ciudat, afară este încă o atmosferă ce ne aminteşte mai mult de iarnă, decât de primăvară! Deşi, dacă ne luăm după calendar, 1 Martie reprezintă pragul dintre cele două sezoane antagonice. Abia peste trei săptămâni va veni, cu adevărat, şi din punct de vedere astronomic, anotimpul regenerării naturii, odată cu Echinocţiul de Primăvară.
Însă, dincolo de conotaţiile meteorologice, ziua de astăzi are o semnificaţie specială în simbolistica românilor: este prilejul de a dărui reprezentantelor sexului frumos un Mărţişor şi un buchet de ghiocei, urmând ca pe 8 Martie să le dedicăm o sărbătoare specială – Ziua Femeii.
Moştenire de la geto-daci
Puţină lume ştie că geto-dacii cinsteau pe 1 Martie venirea Noului An, care avea numai două anotimpuri – iarna şi vara. Dacă ne gândim bine, mai nou în ultimii ani şi pe la noi cam tot aşa a ajuns vremea, sezoanele de trecere fiind tot mai puţin delimitate.
Vorbind de simbolul primăverii, să spunem că, încă din acele străvechi timpuri, Mărtişorul era socotit un talisman menit să poarte noroc. El se dăruia celor apropiaţi în prag de An Nou, fiind însoţit de urări de sănătate, bucurie, belşug.
Tradiţiile autohtone sunt foarte bogate şi la acest capitol. Să amintim ce scriam de Dragobete, pe 24 feberuarie a.c., când am afirmat că unele legende îl pomenesc pe chipeşul flăcău ca fiind băiatul Babei Dochia. Ei bine, mitul acestei femei ursuze, îmbrăcată cu nouă cojoace, are o legătură directă cu Mărţişorul. Puţin sunt tinerii care cunosc semnificatia legendei Zilelor Babei Dochia, cuprinse în intervalul 1 – 9 Martie. În folclor există mai multe variante, dar se pare că numele său are sorginte bizantină.
Simboluri arhaice
În prezent, prima zi a primăverii este de neconceput fără un Mărţişor şi un bucheţel de flori. Să evocăm, în acest context, personajul legendar care a generat atâtea obiceiuri specifice perioadei: Baba Dochia şi Zilele sale schimbătoare, despre care ne-a relatat prof. Dochiţa Măciucă, din Voineşti, care mereu face glume pe seama… prenumelui său legendar.
Există mai multe varainte ale unei povestiri fantastice privitoare la o bătrână rea, neguroasă, care îşi asuprea abitir nora, punând-o să facă lucruri absurde. Ca de pildă, să spele lâna neagră la izvor până se va face… albă. Însă a fost pedepsită pilduitor de Cel de Sus, într-un început de primăvară. Cotoroanţa a plecat cu turma sa de mioare pe munte şi s-a încotoşmănat cu multe cojoace. Unele legende vorbesc de nouă – de unde şi numărul Zilelor Dochiei – altele de 12 cojoace, adică lunile anului. Cum însă la începutul lunii martie vremea este atât de schimbătoare, scurtele perioade însorite au determinat-o pe Dochia şă-şi arunce pe rând hainele groase. Numai că zilele primăvăratice au alternat brusc cu o vreme foarte rece, cu zăpadă în vârf de munte, ducând la îngheţarea femeii şi a turmei sale. Pedeapsa cumplită s-a dorit un exemplu pentru cei haini la suflet.
Alegerea «babelor»
Interpretarea mitului amintit a fost făcută de etnologi în mai multe feluri. Trei ar fi momentele speciale legate metaforic de luna lui Mărţişor: 1 martie – timpul dedicat însămânţărilor de primăvară; 2 martie – ziua muncilor de vară; 3 martie – secerişul. În funcţie de modul în care se prezenta vremea în cele trei zile, gospodarii anticipau odinioară evoluţia stării timpului în cele trei anotimpuri ce urmau să vină.
S-a menţinut însă, până în vremea noastră, obiceiul alegerii unei zile din cele nouă. Puţini sunt cei ce rezistă tentaţiei de a-si alege o „babă” între 1 şi 9 martie. Pentru că după cum va fi vremea în ziua aleasă (însorită sau mohorâtă), aşa îţi va merge tot anul (bine ori mai rău). După firea omului…
Datini străvechi
În vechime, figurina simbolică, legată cu un şnur format din două fire de lână răsucite, de culoare roşie şi albă, se dăruia nu doar fetelor şi femeilor, ci şi copiilor, tinerilor. Datina cerea ca micul dar să fie făcut înainte de răsăritul soarelui. El se purta nu numai în piept, cum procedează femeile în vremurile contemporane, ci putea fi legat şi la mână. Regula cerea ca Mărţişorul să se păstreze până ce sezonul florilor devenea suveran, biruind iarna. Adică, atunci când înfloreau cireşii, veneau păsările migratoare, se auzea cântând cucul.
A existat o perioadă în care firul roşu era de culoare… neagră, ceea ce vroia să evidenţiaze mai pregnant antiteza sezoanelor rece-cald, iarnă-primăvară, a întunericului şi luminii. După ce era desprins poeticul semn al înnoirii naturii, obiceiul cerea să fie legat de un pom înflorit din bătătură, din livadă, ca să aducă noroc în gospodărie.
Primul sol al primăverii
Mărţişorele, aceste miniaturale obiecte simbolice cu valoare sentimentală şi nu intrinsecă (coşari, broşe, gândăcei, rozete, căţeluşi, flori, gărgăriţe, scoici, fundiţe etc. etc.) legate cu un şnur împletit din două fire, roşu şi alb, reprezintă o frumoasă tradiţie a românilor, ca şi a unor populaţii învecinate. Ca atare, se cere respectată cu sfinţenie.
Aşadar, astăzi domnii au datoria morală să ofere mărţişoare, iar domniţele să le accepte cu toată dragostea, fiindcă ele reprezintă primul sol al primăverii !
Horia C. Deliu
