După atâta frig și ploaie, după sute de kilometri, după râsete și îmbrățișări, lacrimi și emoții, am reușit! Am ajuns în Capitala Marii Uniri și am fost primiți cum nici nu ne-am imaginat. Pentru că Ziua Națională a României avea să blocheze tot orașul, am decis ca intrarea noastră în Cetate să fie pe 30 noiembrie 2018, într-o zi de sărbătoare, ziua Sfântului Apostol Andrei. Intrarea noastră a fost istorică și am scris despre ea în ediția trecută. Dacă vineri, în data de 30 noiembrie, a avut loc venirea covăsnenilor, pe 1 Decembrie, aceștia au fost prezenți printre mulțimea de români, veniți să marcheze Centenarul Marii Uniri.
Ziua Națională a României – Unire, frați români!
În seara zilei de 30 noiembrie ne-am împărțit în două grupe, astfel una dintre acestea avea să pornească a doua zi dimineață, din Blaj, la ora 7:00, pentru a participa, la ora 8:00, la Marșul Unirii. Așadar, tinerii, fiind mai energici, alături de alți covănseni, s-au trezit devreme și au pornit cu autocarul și mașinile, spre Alba Iulia. La intrarea în Alba Iulia, coloana de mașini se întindea pe câțiva kilometri; cu toate acestea, am reușit cu ajutorul polițiștilor să găsim, la timp drumul spre locul de întâlnire, gara din Capitala Marii Uniri. În fața gării erau deja adunate mii de persoane. Nici bine n-am coborât din mașină, că deja am început să îmbrățișez prieteni veniți din toate colțurile țării. Frigul își făcea simțită prezența, însă scandările noastre, încălzeau aerul. „Trăiască, trăiască, trăiască și înflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească.”, „România n-a avut graniță la Prut!”, „Basarabia e România!”. Au fost câteva dintre scandările pe care miile de oameni le strigau în cor. Înaintând în marșul ce de la un metru la altul creștea în numărul de participanți, am întâlnit tot mai mulți prieteni. În Marșul Unirii ne-am întâlnit și cu Liviu Boc și Ionuț Hagiu, doi covăsneni ce au venit, pe jos, tocmai din Zăbala. În cele din urmă, după câțiva kilometri parcurși pe străzile din Alba Iulia, am ajuns și în Cetatea Marii Uniri. Marșul s-a sfârșit în fața Monumentului Marii Uniri, iar organizatorii au ținut discursuri și i-au invitat și pe alți unioniști să țină scurte cuvântări. În fața monumentului, au fost invitați de către George Simion, reprezentanții covăsnenilor veniți în căruțe la Alba Iulia.
Astfel, la microfon a luat cuvântul unul dintre organizatorii Marșului Centenarului Marii Uniri – Vâlcele – Alba Iulia, directorul Direcției Județene de Sport și Tineret și Președintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Marian Știopu.
„La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români! Vreau să vă spun că după un marș de 240 de kilometri, pornit acum o săptămână, duminică, 25 noiembrie, ieri am ajuns la Alba Iulia și am depus o coroană de flori la Monumentul Marelui Voievod Mihai Viteazul. La fel cum spunea și prietenul nostru, George, am parcurs toate fenomenele meteorologice, dar nu asta a fost important, ci faptul că peste tot am fost întâmpinați de oameni, cu o căldură deosebită, de la cel mai mic copil, aflat în brațele tatălui, sub o ploaie care cernea mărunt, până la oameni în cărucioare, bătrâni sprijiniți în cârje, toți erau în lacrimi, toți ne-au cinstit, alături de autoritățile locurilor prin care am trecut. Să știți că primarii au fost oameni de toată isprava. Vă iubim pe toți. Ne dorim o Românie Mare și puternică, în vechile hotare!” – au fost cuvintele rostite de Marian Știopu, în fața mulțimii adunate în jurul Monumentului Marii Uniri.
După scurtul discurs al acestuia, cei prezenți au strigat cuvinte de susținere la adresa românilor din județele Covasna și Harghita, iar apoi, la microfon, a luat cuvântul Florentina Teacă, reprezentanta Asociației GRIT.
„Am venit la Alba Iulia, pentru că nu ai cum să simți românește și să nu fii la Alba Iulia pe 1 Decembrie. Am venit la Alba Iulia cu căruțele, exact cum au venit strămoșii noștri acum 100 de ani, să facă Unirea. Dar am venit cu o amărăciune în suflet: România noastră nu-i întreagă. Trebuie să ne implicăm, pentru ca România să fie din nou reîntregită!” – afirmat pentru mulțimea adunată, Florentina Teacă, reprezentanta Asociației GRIT Covasna.
În timp ce noi eram în Cetatea Marii Uniri, acasă, la Sfântu Gheorghe, mii de români erau pe străzi, pentru a sărbători Ziua Națională a României. Chiar dacă eram la câteva sute de kilometri, nu am uitat de cei de acasă. Așadar, prin intermediul Prefectului Județului Covasna, Sebastian Cucu, a fost citită o parte din mesajul covăsnenilor porniți în Marșul Centenarului Marii Uniri – Vâlcele – Alba Iulia. Redau, mai jos, mesajul integral.
Mesajul covăsnenilor din Marșul Centenarului Marii Uniri
Dragi români de pretutindeni,
De bună voie și nesiliți de nimeni, delegația celor 100 de covăsneni porniți cu căruțele pe urmele străbunilor noștri, în 25 noiembrie 2018, din Vâlcele, spre Cetatea Alba Iulia – locul unde s-a înfăptuit Marea Unire la 1 Decembrie 1918, vă spune că deși misiunea noastră nu a fost ușoară, îndurând ploi, ceață și frig, astăzi, 1 decembrie 2018, de Ziua Națională a României, am intrat în Cetatea Albă Iulia, fluturând triumfători steagul tricolor.
Nu pentru că am fi reușit să împlinim vreun un act măreț, așa cum s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani, când în ciuda tuturor greutăţilor şi opreliştilor, la Alba Iulia au sosit peste 100 000 de oameni pentru a hotărî unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României. Ci pentru că prin puterea exemplului nostru, am
reușit să trezim spiritul românesc rătăcit pe cărările întortocheate ale istoriei. Am făcut oamenii să iasă afară din case și să se bucure cu noi de îndeplinirea idealului României Mari, înfăptuit în urmă cu 100 de ani.
Nu ne-am așteptat ca acest Marș să aibă un impact care să depășească granițele Țării. Români de pretutindeni au urmărit cu interes mișcarea și freamătul provocat de alaiul plecat din inima Țării, care a început să bată și să strige odată cu noi: Trăiască România Mare! Putem spune după miile de aprecieri, chiar zeci de mii de pe paginile de socializare: Covasna a trezit România!
Era nevoie de acest strigăt de unitate după 100 de ani pe care toți îl așteaptau de undeva. Era necesar ca pe „Drumul Unirii” să pornească o flacără care să reaprindă dragostea de Țară și de Neam, și flacăra aceea am fost noi.
În urmă au rămas lacrimile celor care ne-au întâmpinat în porți cu steaguri tricolore, cu voie bună și cozonaci la troițe, cu pâine și sare în drum. Lacrimi care ne-au însoțit în toate zilele fără să știm ce hram poartă, dar care ne-au dat puterea de a înainta și ne-au întărit credința în Țara noastră sfântă, România. Pentru care, fiecare cetățean român care-și iubește Țara, ar trebui s-o sfințească azi cu o lacrimă. Să aprindă o lumânare pentru înaintașii noștri care ne-au lăsat acest dar strămoșesc, la care mulți dușmani râvnesc. Să depună o floare, fie ea și în văzduh, acolo, unde în
hora întinsă azi sunt prinse și sufletele celor care pentru România de azi s-au sacrificat.
În răsuflările cailor osteniţi de drumul lung, am văzut sărbătoare, chiar dacă paşii lor au numărat răni încă nevindecate în trupul Ţării. Răni din care parcă se aud eroi cerşind un strop de apă. Răni în care mai oftează de dor o mamă, se mai aude un suspin de orfan, ori parcă auzim cum ne strigă un străbun. Să lăcrimăm pentru ei, să ne bucurăm de România noastră și să sperăm că într-o zi, Basarabia va fi din nou acasă, așa cum era în urmă cu 100 de ani.
Dragi români, mesajul nostru este unul scurt: Credință, Iubire, Unitate! Credință în Neam, Iubire de Țară. Unitate în lupta pentru apărarea valorilor, a identității și demnității naționale primite moștenire. Fără unitate, suntem ca o turmă de oi împrăștiată și lupului îi este mult mai ușor să atace. Și n-avem voie! Copiii noștri trebuie să se bucure de tot ce le-au lăsat străbunii lor și să preadea această Românie din generație în generație așa cum ne-a fost lăsată, Unită! Cu siguranță tinerii aflați cu noi în Marșul Centenar, nu vor uita ușor acest drum, și peste ani și ani când noi cei mai vârstnici, nu vom mai fi, ei vor fi cei care-și vor educa în același spirit patriotic, copiii și nepoții. Avem încredere că semințele care-n aceste zile s-au strecurat aproape nevăzute în sufletele lor, vor fi roadele din care se vor înfrupta peste ani și ani.
Avem speranțe. Cât încă sunt copii de grădiniță care flutură steagul, școlari cu simțăminte patriotice, elevi care-și doresc să meargă în ploaie și vânt cu căruțele, aproape certându-se între ei care să ocupe locul, așa cum s-a întâmplat cu cei peste 30 de elevi ai noștri. Cât încă sunt români dornici să ajungă chiar și pe jos în frig și ninsoare la Alba Iulia, pentru a sărbători visul de aur de acum 100 de ani, România nu-i pierdută! România este a celor care de dragul ei tresar și noaptea în somn.
Mulțumim Instituției Prefectului Covasna și tuturor celorlalte instituții, asociații, fundații, parteneri media implicați în susținerea acestei acțiuni care și-a atins scopul.
100 de covăsneni au ajuns cu căruțele la Alba Iulia și vor striga alături câteva mii de frați veniți din întreaga țară și de peste hotare: Trăiască România Mare!
La mulți ani români! La mulți ani România!
Dumnezeu să ne țină în Credință și Iubire de Țară Uniți!
30 nov 2018
Ultima seară în familie, ultima seară în Marșul Centenarului Marii Uniri
Covăsneni au mai rămas în Cetatea Alba Iulia până în jurul orei 14, iar apoi, aceștia au pornit către Arieșeni, un sat din Munții Apuseni. La Arieșeni am fost așteptați într-un mare fel, cu mese încărcate de mâncare românească, sunet de bucium, colinde și foarte multă voie bună. Seara a fost una plină de momente fantastice, cu dansuri și cântece patriotice. Mulțumim pe această cale gazdelor noastre din Arieșeni! Seara din satul răcoros al Munților Apuseni a marcat reușita covăsnenilor ce au parcurs sute de kilometri, pentru a reconstitui drumul pe care l-au făcut, acum 100 de ani, înaintașii noștri. Seara petrecută la Arieșeni a fost punctul perfect al unei povești, al unei pagini galbene de istorie.
Plecarea spre casă și despărțirea de noua familie
A fost frumos, a fost de vis, a fost istoric și plin de momente minunate, dar s-a terminat. Parcă ne-am fi dorit să ajungem la Vâlcele și să o luăm de la capăt, însă fiecare experiență are și un final. Am luat micul dejun, plin de bucate tradiționale românești, iar apoi, ne-am urcat în mașini și autocar și am plecat spre Peștera Scărișoara, pentru că în călătoria noastră nu am descoperit doar oameni de excepție, ci și locuri de basm. Am descoperit o altă față a României. La fel cum afirma și viceprimarul din Vâlcele, Nicolaie Cucu, România văzută din căruță, e total diferită față de cea văzută de pe geamul mașinilor. Peștera Scărișoara, alături de Munții Apuseni, au rămas pe lista locurilor pe care vreau să le mai vizitez cât de curând. La coborârea de pe munte, am făcut coadă la taraba unei bătrâne ce vindea obiecte artizanale din lemn. Țara Moților este un basm, un basm ce merită păstrat cu sfințenie.
Despărțirea de familia formată în marș a fost una destul de rapidă, fiecare s-a urcat în mașini și autocar și a pornit spre casă. În Marșul Centenarului Marii Uniri – Vâlcele – Alba Iulia s-a format o mare familie, o familie care prin unitatea sa poate muta și munții. În una dintre serile săptămânii trecute, i-am spus unuia dintre organizatori că ne-ar fi utilă o hală plină de paturi, pentru a dormi toți sub același acoperiș și a povesti până dimineața. În jurnalul meu de călătorie v-am povestit felul în care am fost primiți, locurile pe care le-am vizitat și momentele pe care le-am trăit, însă marșul nostru a cuprins și foarte multe momente amunzante, pline de răsete, „copiloți” rătăciți în drum spre casă și povești pe care, sper eu, cândva, să le pot scrie într-o carte.
Pentru mine, a fost o experiență pe care nu o voi uita curând, o experiență unică, în care am văzut o altă față a României, am descoperit oameni noi, am cunsocut noi povești și mi-am făcut zeci de prieteni. Aș pleca oricând într-o nouă călătorie, în stânga lui nea` Tibi, birjarul, ce a găzduit tinerii în caleașca sa și care le-a făcut călătoria plină de râsete și veselie. A fost o experiență ce m-a ajutat să scap, pentru căteva zile, de grijile și stresul cotidian, și să mă bucur de aerul rece și energia pozitivă pe care o emanau cei prezenți. Marșul nostru nu rămâne doar o simplă excursie în căruțe, ci o adevărată dovadă de unitate și dăruire a românilor, pentru jertfa înaintașilor, în drumul lor spre împlinirea unui ideal național. Suntem obligați de istorie, să ne unim ca neam, să luptăm și să rămânem drepți, pentru adevărul istoric și reîntregirea neamului românesc, sub același steag, în același hotar! La Alba Iulia am fost pentru toți cei ce au luptat în istoria acestei țări, am fost pentru cei imobilizați într-un baston vechi de lemn, pentru cei ce-și trăiesc viața în vârful unui sat de munte, dar mai ales, pentru cei ce au murit sub același gând!
Trăiască România Mare!
Cosmin Teodor IOSUB
