România se află sub cod galben de ninsori și vânt puternic, toată țara este panicată, am început să fim speriați de normalitate. Cu toatea acestea, participanții la marșul nostru nu au fost speriați de prognoza meteo. Ziua de marți s-a sfârșit la Hotel Denis, din localitatea Daneș. După ce am ajuns, și-a făcut apariția Președintele Platformei Unioniste „Acțiunea 2012”, George Simion. Alături de acesta au venit și autocarele din Caravana Unirii, autocare ce au străbătu țara pentru a prezenta cetățenilor o expoziție cu tema Centenarului Marii Uniri.
Ziua de miercuri, 28 noiembrie 2018, a început, la fel ca în celelalte dimineți, prin adunarea tututuror participanților, la micul dejun. După ce ne-am salutat gazdele și le-am mulțumit, ne-am îmbrăcat corespunzător și am pornit la drum. Temperatura a fost destul de scăzută, însă datorită vântului, am simțit-o mai puternic. Cu toate acestea, căruțele au fost pline. Astăzi, am mers aproximativ 30 de kilometri și am avut numeroase opriri. Prima oprire a fost la granița dintre județele Mureș și Sibiu, unde am fost întâmpinați de autorități și localnici. După ce a fost marcat momentul prin citirea hrisovului și semnarea acestuia, cei prezenți s-au prins într-o Horă a Unirii. Am pornit din nou la drum, însă nu am mers foarte mult, căci în satul Albești am fost așteptați la Primărie.
Atât la Albești, Alma, cât și la Dumbrăveni, următoarea locație, am fost așteptați de foarte mulți localnici și copii. La Dumbrăveni am fost întâmpinați în centrul localității, iar cei prezenți au fost foarte încântați de venirea noastră. Foarte mulți copii au venit să-și facă poze cu birjarul nostru și cu ai săi cai. Mai apoi, ne-am oprit și la Brăteiu, unde am fost din nou întâmpinați, cu deja cunoscutul cozonac și cu vin fiert.
Ultima oprire din această zi, fiind de altfel și locul în care ne-am cazat, a fost Mediaș. La Mediaș am fost așteptați în centrul orașului, de către cetățeni și autorități locale. Imediat cum am ajuns, am fost poftiți în Primărie și serviți cu gustări și băuturi, am dăruit și am primit cadouri. Preotul din oraș ne-a dăruit un drapel de câțiva metri pătrați, drapel ce i-a unit, la final, pe cei prezenți, într-o mare Horă a Unirii. La fel ca în celelalte localități, gazdele au fost deosebit de prietenoase și primitoare, tocmai de aceea le mulțumim din suflet pentru bunătatea de care au dat dovadă.
Nici ziua de azi nu a fost lipsită de momente emoționante, unul dintre ele petrecându-se în timp ce eram cu toții strânși la masă. În sala unde așteptam mâncarea, au apărut două tinere ce aveau o plasă confecționată manual, plină de suveniruri.
„Am aflat că veniți, s-a vorbit mult despre venirea dumneavoastră, au fost multe distribuiri pe Facebook la noi, în Mediaș. M-am simțit datoare și am zis că ar fi păcat, când am văzut că veniți la un drum, atât de lung, și am zis să fac ceva pentru dvs. Sunt educatoare în Mediaș și am confecționat aceste mici suveniruri pentru copii, și atunci am zis că merită să fac 100 și pentru cei ce vin în acest marș. Le-am făcut astăzi, la foc continuu; când ați ajuns la Primărie, eu deja lucram și am realizat că nu le termin la timp, atunci i-am scris Părintelui Vasile Tamaș și l-am întrebat până la ce oră rămâneți acolo. Până la urmă, am aflat că veți fi cazați aici. A fost ceva pe moment, am venit acasă și m-am apucat de lucrat, m-au întrebat și părinții dacă lucrez iar pentru copii, și le-am spus că lucrez pentru cei ce vin din Covasna, și atunci au decis să iasă și ei cu cozonaci.” – a declarat Mariana, o tânără educatoare din Mediaș.
Aceste gesturi de mărinimie sunt tot mai întâlnite, iar unul dintre pionii principali ai acestui marș este Părintele Vasile Antonie Tamaș. Sunt oameni ce vin la cazările noastre pentru a se întâlni cu acesta, oameni ce ne așteaptă la porți și îl îmbrățișează. În foarte multe dintre locații, acesta este așteptat de foarte mulți oameni ce-l urmăresc pe Facebook sau care l-au întâlnit la alte evenimente. Milioane de oameni au văzut marșul nostru, prin intermediul clipurilor live pe care acesta le-a făcut. Pe zi ce trece, marșul devine tot mai cunoscut, iar unii oameni vin să ne vadă, tocmai pentru a-l întâlni pe acesta.
„Dragii mei români de pretutindeni, iată că am reușit să-i scoatem pe oameni din casă, nu pentru ceva extraordinar, ci pentru o normalitate românească autentică, reprezentată de fiii României Mari, prin românii Covasnei lui Decebal, în drumul acestora spre Alba Iulia, drum care se vrea a fi o rememorare a Golgotei Românești pe care înaintașii noștri au urcat-o înspre biruința supremă, îndeplinirea idelului României Mari. Iată că bătrânii care ieșeau la poartă, sprijiniți în anii bătrâneții lor, de cârjele tocite de vremuri, ne întâmpinau cu lacrimi în ochi, sărutând acei obraji zvântați de vântul care ne usca sudoarea drumului. Îmi dădeam seama că tot ceea ce și-au dorit făruitorii Marii Uniri, s-a limpezit, practic, în acest Marș Centenar, adică o aducere aminte, frumoasă, benefică, și, să nu uităm, benevolă, pentru că nu din obligativitate noi am plecat către Alba Iulia, ci dintr-un suprem respect față de valorile naționale. Să dea Dumnezeu, cu multă sănătate să revenim în Covasna lui Decebal, la fel cum am plecat, și să apărăm în continuare tot ce înseamnă demnitate românească!” – a transmis Părintele Vasile Antonie Tamaș.
Și în prezent, Părintele este contactat de către oameni ce îl așteaptă pe drumul nostru către Alba Iulia, și care spun că abia așteaptă să ne întâmpine.
De la o zi la alta, participanții la marș sunt tot mai încărcați de emoții. Chiar dacă emoțiile devin atât de puternice, starea generală este una pozitivă și foarte multe persoane au început să-și scrie trăirile și experiența pe care o trăiesc.
„Lacrima – singura formă de expresie pentru Marșul Unirii. Din prima zi, de când am plecat din Vâlcele, până în cea de a treia, toate localitățile au fost sfințite cu lacrimi. Lacrimile mele, ale celor pe care i-am întâlnit așteptându-ne în porți, la primării, școli, biserici sau pur și simplu ieșiți la drumul mare doar să ne vadă. E uimitor ce se întâmplă! În fiecare zi îmi spuneam că nu poate fi nimic mai frumos ca ieri, dar de fiecare dată am fost contrazisă de dăruirea și dragostea cu care am fost primiți.
Am încercat să iau câteva declarații, dar am sfârșit prin a ne lua în brațe fără să spunem un cuvânt, doar să lăsăm lacrimile să-și vorbească. Arătau spre gât și înțelegeam că nu puteau vorbi. Cineva mi-a spus că simte că are inima în gât. Am încercat să scriu câteva rânduri, dar n-ai cum să redai în cuvinte aceste trăiri. Nu s-au inventat cuvinte pentru asemenea trăiri. Eu nu le știu. Eu doar plâng de câteva zile și încerc să scriu, cum mă pricep, starea care ne stăpânește de câteva zile. Dar cu ce cuvinte poți descrie emoția care aproape te pune la pământ, când vezi o bătrână într-un cadru metalic, așteptând în poartă, când vezi bărâni în cârje că-ți fac cu mâna, o bunică alături de un nepoțel în cărucior cu rotile, mame cu prunci în brațe, zeci de copii fluturând stegulețe pe care era scris: <<România se face auzită!>>, așa cum s-a întâmplat astăzi, la Albești, ori strigând cât îi țin plămânii <<România Mare!>>, ori când armata iese în stradă și te întâmpină cu steaguri. Este pe cât de copleșitor, pe atât de înălțător. Sunt momente unice. Am sentimentul că pe unde trecem noi cu Marșul, eliberăm românii de o grea povară. Le dăm speranță, trezim în ei sentimente, nu uitate, ci doar păstrate într-un loc ascuns, pe care acum le elberează. După sutele de mesaje primite, sutele de vizualizări, distribuiri, văzute și în pagina Mesagerului de Covasna și la mine, după miile de distribuiri, cum am văzut că are părintele Vasile Antonie Tămaș, îmi pare că, Covasna trezește România, ceea ce este fenomenal! Este copleșitor să iei parte la un eveniment care poate deveni istoric, pentru că mie îmi este clar că în Țara asta se va schimba ceva. Trebuie să vă mai specific ceva foarte important. Cei care ne așteaptă pe străzi , nu sunt doar români, ci și maghiari, sași, pentru că vorbeau o română ușor stâlcită. Astăzi m-a sunat primarul de la Rupea să mă felicite pentru materialul scris despre întâlnirea cu cei de la Rupea. Și printre altele mi-a spus că acea curte tricoloră de oameni era formată din populație multietnică: români, maghiari, sași. Am rămas mută! Eram ferm convinsă după bucuria manifestată că acolo erau doar români pur sânge. Deci se poate! Tot respectul domnului primar și întregii comunități. Așa ceva rar se uită. Sunt multe de povestit. Cred că fiecare dintre cei 100 de români plecați din Vâlcele trebuie să scrie puțin câte puțin. Marșul acesta este binecuvântat de Dumnezeu. Au fost mai multe semne divine în calea noastră, dar ele nu se văd cu ochiul liber. Doamne ajută Neamului Românesc!” – sunt cuvintele scrise de poeta Mihaela Aionesei.
Sunt foarte multe de spus despre acest marș, mai am foarte multe de spus, dar le voi scrie la momentul potrivit, căci urmează, cu siguranță, mult mai multe momente. Vă mulțumim, dragi români, că ne întâmpinați, ne așteptați cu atâta bucurie și ne încârcați pozitiv. Vă mulțumim că trăiți alături de noi, aceste momente istorice.
Trăiască România Mare!
Cosmin Teodor Iosub
[divide color=”#ea0000″]
