În organizarea Fundaţiei „Mihai Viteazul” Sfântu Gheorghe şi a Centrului European de Studii Covasna- Harghita, în perioada 30 octombrie- 3 noiembrie a avut loc cea de a XXIV ediţie a manifestărilor „ Mihai Viteazul şi Visul Unirii” care a cuprins concursul de istorie „Mihai Viteazul, flacără nestinsă a întregirii noastre” şi un program artistic ce a avut loc ieri, la Grupul Statuar „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.
După săvârşirea Liturghiei de la Catedrala Ortodoxă Sfântu Gheorghe, alaiul ce i-a avut în frunte, ca şi altă dată, pe membrii Ansamblului de tradiţii din comuna Vâlcele a pornit către statuia din centrul municipiului, unde, câteva sute de oameni au aştepat să ia parte la evenimentul ce a marcat împlinirea a 414 ani de la intrarea domnitorului în Alba Iulia şi realizarea primei Uniri a Ţărilor Române.
Mihai Viteazul- simbol al independenței și unității naționale
În discursul său, o adevărată lecţie de istorie, profesorul Vasile Stancu a spus, printre altele: „Mihai Vodă Viteazul – Rostirea și auzul numelui bravului domn și voievod român, trezesc în mintea și inima noastră amintirea unor momente de covârșitoare importanță dar și de un tragic dramatism petrecute în istoria națională. (…) În fapt, ce simbolizează, pentru noi, Românii, Mihai vodă Viteazul? El este simbolul luptei duse cu consecvență, cu dârzenie și curaj, cu vitejie și artă militară, în scopul cuceririi libertății și independenței poporului român. Înseamnă București și Piua Petrei, din toamna anului 1594, înseamnă Hârșova, Silistra, Putineiu, Stănești, Șerpătești și Rusciuc, din ianuarie 1595, înseamnă Brăila din primăvara aceluiași an, însemnă zece bătălii, împrăștierea mai multor armate dușmane, cucerirea a douăzeci și cinci de mari orașe și puternice cetăți în numai cinci luni. Dar, Mihai Viteazul, mai cu seamă, înseamnă Călugărenii miezului de august 1595, „briliantul cel mai strălucit al coroanei gloriei românești”, înseamnă Târgoviștea, Bucureștii și Giurgiul toamnei, care au desăvârșit glorioasa victorie românească împotriva Marelui Imperiu, care se întindea pe trei continente. Și mai înseamnă luptele cu tătarii, cu pașalele de la Dunăre, de la Plevna și Sofia, Vidin și Cladova, din anii ’96 – ’98, cu același Imperiu Otoman, silit în final să-l recunoască drept domn ereditar și suzeran al Țării dintre Carpați și Dunăre. Ce mai simbolizează, pentru noi Românii, Mihai Viteazul? Mai cu seamă UNIREA! „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul său de curată și desăvârșită poezie tragică” după cum spunea marele istoric Iorga. A devenit simbolul unui singur stat al tuturor românilor din spațiul cuprins între Dunărea de Jos și vârfurile semețe ale Carpații nordici și, în aceeași măsură, din spațiul „de la Nistru pân’ la Tisa”. Un singur Domn, o singură Lege, o singură Credință, săvârșite prin victoria obținută la Șelimbăr și intrarea triumfală, acum 414 ani, în Alba Iulia, la 1 noiembrie, prin stăpânirea Bacăului, cetăților Neamțului și Sucevei, a Romanului și Iașului, unde la 6 iulie 1600, se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”. Și, ce mai simbolizează Mihai vodă Viteazul pentru Români? Apărătorul creștinismului european și al Bisericii Ortodoxe din Transilvania, în folosul căreia a lucrat. La 1595 a așezat-o sub patronajul Mitropoliei de la Târgoviște, a ctitorit biserica și noua reședință vlădicească de la Alba Iulia, unde a fost așezat scaunul mitropolitan, a adus și numit ierarhi, preoți și călugări români în episcopia Maramureșului, la biserica Sfâtul Nicolae din Șcheii Brașovului și mănăstirea de la Alba Iulia, a făcut nenumărate danii în bani și odoare, a favorizat pătrunderea cărții religioase ortodoxe în Ardeal. (…) Asasinarea sa, la 9 august 1601, pe Câmpia Turzii a pus capăt scurtei sale domnii și realizărilor sale.
Independența și Unirea, obținute pentru foarte scurt timp, au fost două uriașe biruințe ale gândului Marelui Domn. Și dacă într-o clipă a istoriei „biruit-au gândul” independenței și unirii românilor, la 1600, acest gând „a crescut odată cu veacurile și a izbutit să se preschimbe, prin jertfa eroilor și a inaintemergătorilor, în fapte nepieritoare”, cronologic marcate la 24 ianuarie 1859, 9 mai 1877, 8 octombrie 1878, 27 martie, 28 noiembrie și 1 Decembrie 1918”.
Spectacol de suflet românesc
Timp de aproape 2 ore, cei ce au fost prezenţi în centrul oraşului Sfântu Gheorghe, parcă mai mulţi la număr ca niciodată- copii, tineri, adulţi, persoane în vârstă- s-au bucurat de spectacolul prezentat de elevii Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, ai Ansambului de tradiţii de la Vâlcele, alături de care a cântat cântece patriorice, aşa cum numai el ştie să o facă, inegalabilul interpret Alexandru Baciu, din Covasna, precum şi membrii Corului de copii şi tineret „ Sfântul Ierarh Nicolae” al Catedralei Ortodoxe Sfântu Gheorghe. La finalul specatcolului, toţi cei prezenţi s-au prins, şi în acest an, în Hora Unirii.
Împreună am arătat că ne pasă
Preşedinta Fundaţiei „Mihai Viteazul”, doamna Maria Peligrad, a adresat mulţumiri tuturor celor care şi-au adus contribuţia la organizarea manifestărilor „Mihai Viteazul şi Visul Unirii”- reprezentanţilor Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, Centrului Ecleziastic „Mitropolit Nicolae Colan”, Primăriei Vâlcele, Asociaţiei „Iustinian Teculescu” Covasna, Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe, Consiliului Judeţean Covasna, etc. „ Vreau să vă mulţumesc Dumneavoastră, celor prezenţi, pentru că împreună am arătat că ne pasă de faptele glorioase ale înaintaşilor, pentru a putea clădi, tot împpreună, viitorul nostru. Ne pasă de copiii, de nepoţii noştri. NE PASĂ DE ROMÂNIA, FRUMOSĂ ŞI ÎNTREAGĂ” a conchis preşedinta Fundaţiei Mihai Viteazul, doamna Maria Peligrad.
Maria Graur
