Pe data de 23 aprilie se cinstește Ziua Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, patronul spiritual al municipiului reşedinţă de judeţ Covasna.
Acest personaj celebru a văzut lumina zilei în Cappadochia, pe vremea împăratului Diocleţian,. Încă de mic a fost educat în dreapta credinţă, având părinţii creştini. Şi-a pierdut de timpuriu tatăl, mutându-se cu mama în Palestina. Fire studioasă, dar şi vitează, tânărul a ajuns repede conducător în garda împăratului, ceea ce constituia o mare cinste.
Însă, începând cu anul 303 suveranul-păgân, ce fusese până atunci tolerant cu creştinii, şi-a schimbat poziţia la indemnul ginerelui său, Galeriu, declanşând o aprigă persecuţie împotriva celor ce i se închinau Mântuitorului. Unii de teamă s-au lepădat de credinţă, dar creştinii adevăraţi nu au vrut să se închine la idoli, asumându-şi deschis convingerile religioase. Așa cum a procedat și tânărul oștean, ajuns mai târziu martir.
Această atitudine ostilă l-a înfuriat pe Diocleţian, care deşi ţinea la comandant, l-a aruncat în temniţă, poruncind să fie torturat. Populaţia asista înmărmurită la chinurile prin care trecea viitorul sfânt, dar cu toate acestea rămânea viu şi nevătămat. Ba a făptuit şi minuni, readucând viaţa în trupul unui deţinut ce fusese declarat mort. Ca atare, mulţi oamenii din vremea sa au trecut în taină la credinţa întru Hristos. Chiar soţia împărătului, Alexandra, a procedat la fel, devenind creştină.
Toate încercările despotului de a-i face pe cei doi să renunţe la convingerile lor spirituale s-au dovedit inutile, aşa încât s-a dat poruncă să li se taie capetele.
Pe drumul spre execuţie împărăteasa Alexandra şi-a dat duhul, iar în 23 aprilie s-a făptuit crunta sentinţă în privinţa căpeteniei creştine Gheorghe. De atunci data respectivă a intrat în conştiinţa creştinătăţii ca ziua jertfei Purtătorului de Biruinţă – Marele Mucenic Gheorghe.
Pe vremuri, 23 aprilie era socotită în calendarul agricol data când primăvara s-a instalat definitiv, activităţile la câmp, cu animalele intrând într-un nou ciclu.
Tradiţia spune că în dimineaţa zilei cu pricina, încă înainte de ivirea Soarelui bărbaţii trebuie să mergă la o apă curgătoare şi să spele până la brâu, dacă vor să rămână teferi tot anul. Fetele de măritat ţineau seminţe de busuioc în gură, pentru a mirosi frumos, convinse că ursitul îşi va face aparţia cât de curând. Dacă vremea era umedă, însemna că roadele vor fi îmbelşugate.
Praznicul creştin de Sf. Gheorghe mai este cunoscut în popor şi cu numele de Sângiorz, fiind considerat din vechime debutul Anului Pastoral. În zonele montane ale judeţului nostru, unde creşterea ovinelor este la mare cinste din tată-n fiu (ca prin părţile Voineştiului şi Breţcului, bunăoară) ciobanii deveneau personajele importante ale comunităţii în aceste zile. În centrul satului se aducea aşa-numita “Roată a Vieţii”, care reprezenta perpetuarea generaţiilor şi continuarea tradiţiilor păstoreşti.
Cum un mare număr de concetăţeni poartă apelativul biblic de Gheorghe, este un minunat prilej de bucurie evocarea numelui Marelui Mucenic, constituind una dintre sărbătorile populare ale românilor.
Potrivit statisticilor actuale pe poziţia secundă, după Maria, în lista celor mai frecvente prenume românesti se află Gheorghe. La greci este pronunţat şi Iorgos, formă care a pătruns şi în limba română la începutul secolului al XV-lea, de unde provin şi formulele Iorgu, Iordache, Jorj, ce sunt, de asemenea, sărbătoriţi astăzi. Se adaugă şi alte variante masculine mai puţin numeroase ca George, Geo, Georgel, precum şi cele feminine de Georgeta, Gina, Georgiana, Geta, Gheorghiţa, Gherghina, Gica.
Tuturor sărbătoriţilor le urăm zile senine, sănătate, bucurii şi tradiţionalul „La Mulţi Ani”!
Horia C.Deliu
