…Mâine anul se–noieşte/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a brăzda /Pe la case a ura //Iarna–i grea, omătu–i mare / Semne bune anul are /Semne bune de belşug/ Pentru brazda de sub plug(…)
Puţinele ore care au mai rămas până rupem şi ultima filă din calendarul pe 2016 sunt ocupate cu finalizarea pregătirilor de Revelion, socotit pe bună dreptate „Cea mai lungă noapte a anului”. Unii vor petrece acasă în sânul familiei, alţii se vor afla cu prietenii, iar tot mai mulţi români optează pentru o distracţie pe cinste la un local, la o pensiune, în vreo staţiune. Iar cei cu bani au plecat deja în ţări exotice, unde-i cald şi bine…
Oriunde însă veţi petrecere Revelionul, dragi prieteni, vă dorim să vă simţiţi bine, să aveţi parte de bună dispoziţie, relaxare şi multă veselie.
… Am început ultimul articol pe acest an cu versurile unui cunoscut colind, „Pluguşorul”, pe care toată lumea îl ştie, cântec tradiţional ce aduce un farmec aparte perioadei de la finele unui an şi începutul altuia. E bine că în România s-au mai păstrat datini legate de această perioadă frumoasă a iernii, obiceiuri transmise din generaţie în generaţie, colindele inducând în fiecare din noi o stare de emoţie şi bucurie.
Printre cele mai vechi obiceiuri populare la români s-a perpetuat, în special, „Pluguşorul”. El este practicat atât în mediul rural, cât şi cel urban de către copii şi adolescenţi în Ajun de An Nou, mergându-se din casă în casă şi declamându-se o cântare tradiţională.
Dacă nu toţi îşi reamintesc complet versurile, cel puţin prima strofă este întipărită bine în memorie:„Aho, aho, copii si fraţi/ Staţi puţin şi nu-mânaţi,/ Lângă boi v-alăturaţi/ Şi cuvântul mi-ascultaţi”(…)
Recitarea textului este însoţită de clinchetul clopoţeilor, de pocnetul bicelor, eventual şi de sunetul inconfundabil al buhaiului. La ţară, acolo unde s-au păstrat cel mai bine obiceiurile, pot fi utilizate la colindat şi diferite instrumente muzicale, cum ar fi cobza, fluierul, vioara şi cimpoiul, pentru a da farmec special momentului.
Se pare că la originea obiceiului stăteau anumite practici magice de alungare a răului şi de invocare a fertilităţii ogorului, de producere a pâinii. Este o colindă agrară, care aduce în prim-plan plugul şi muncile câmpului, eforturile lucrătorilor ogoarelor pentru obţinerea recoltei.
La finalul colindului sunt adresate urări de prosperitate şi belşug gazdelor, care la rândul lor îi cinstesc pe oaspeţi cu tot felul de bunătăţi, un pahar de vin şi bani. Incantaţia magică de odinioară s-a estompat în zilele noastre, dar e bine că a rămas datina de a primi colindători şi a întîmpina astfel cu încredere Noul An.
În intervalul dintre Crăciun şi Revelion, dar mai ales în Ajunul Anului Nou şi în prima zi din ianuarie, de Sf. Vasile, mai cu seamă în zonele rurale se continuă „uratul”. Grupuri de fete şi băieţi merg atât cu „Pluguşorul”, dar şi cu „Ursul”, „Capra” , „Mascaţii” ori „Ţurca”, participanţii costumându-se adecvat.
În unele zone, inclusiv în aşezările româneşti din judeţul Covasna, excelând în mod special satele din Ţara Buzaielor şi Voineştiul, în prima zi din „Gerar” se continuă cu alte colinde, precum „Sorcova” şi „Semănatul”, datini menite să întreţină speranţa şi optimismul în viaţa oamenilor locului.
„Uratul” reprezintă un concept mai amplu ce ţine de tradiţia populară, înglobând felurite obiceiuri, a căror semnificaţie s-a estompat peste ani, azi zicerile populare fiind apreciate ca un semn de prietenie, de bună înţelegere între semeni.
În lumea satului s-au păstrat anumite superstiţii amuzante. Despre una dintre ele ne-a povestit nenea Gh. Bularca, din Barcani, care a apucat în copilărie obiceiul numit „Fuga pintenatului”.
« În noaptea Anului Nou în casele unde era câte o fată de măritat se practica dosirea…cocoşului, ne-a relatat domnia sa. Fata cu pricina lua pintenatul de aripi şi-l ţinea câteva minute sub o albie sau vreun cazan în curte, după care îi dădea drumul. În direcţia unde fugea cocoşul, acolo se zice că locuia alesul inimii, care va veni să o ceară de soţie în anul ce tocmai sosea! »
Familia, vecinii asistau la acest ritual, unii se amuzau pe seama credulităţii viitoarei mirese, după care lumea intra în casă şi petrecea până în zori.
Sărbătorile se ţin lanţ
Abia a trecut Crăciunul, a fost şi Sf. Ştefan, urmează Revelionul şi apoi alte sărbători însemnate. În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie pe 7 ianuarie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
În prezent traversăm intervalul cel mai bogat din an în obiceiuri, copiii fiind cei mai încântaţi, mai ales că au şi vacanţă.
Faptul că aceste obiceiuri se practică la Cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica ultimei zile a anului, care în gândirea populară constituie sfârşitul unei perioade, pentru ca din 1 ianuarie să ne bucurăm de renaştarea ordinii cosmice. Deşi fiecare dintre noi mai îmbătrâneşte un pic, nu este momentul regretelor, ci al scrutării cu veselie şi optimism a viitorului.
Bătrânii satelor ştiu că dacă în zilele următoare cerul este înnegurat, vor veni zile mai călduţe. Dacă însă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de ti
mp geros, specific Bobotezei ce se apropie.
000
Tuturor cititorilor, colaboratorilor, prietenilor noştri le adresăm un călduros „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
