Trăim într-o perioadă a dezvoltării erei digitale, o perioadă în care fiecare dintre noi are dreptul de a alege când și ce dorește să consume. Dacă înainte de 1989 România nu avea o varietate largă de produse, în prezent avem mii de producători, de brand-uri, de produse din care putem alege. O foarte mare importanță în alegerea unui produs este prețul acestuia, însă o mare influență o are reclama sau felul în care este ambalat. Majoritatea părților implicate în comerț au înțeles cât de important este să-ți promovezi produsul, tocmai de aceea, trăim într-o perioadă cu reclame în exces, totul este o plasare de produse. Când vine vorba de cumpărături, majoritatea oamenilor aleg hypermarket-ul, mall-ul sau supermarket-ul. Până prin 2005, era destul de greu să identifici un hypermarket, erau rare și doar în orașele mari ale țării. Cele mai comune magazine erau, pentru toți cetățenii, magazinele de cartier. Magazinul de la colțul blocului, în care vânzătoarea era prietenă cu toată lumea, știa ce consumă fiecare și ce probleme are, acesta era cel mai comun magazin din fiecare oraș, îl întâlneam, cu toții, în fiecare cartier.
Unul câte unul, magazinele din cartiere au dispărut, motivele fiind variate. Unii comercianți afirmă că marile lanțuri de magazine le-au „distrus” afacerea, alții spun că afacerea a devenit neprofitabilă, iar alții consideră că magazinele de cartier nu mai au nicio șansă. Printre cei enumerați mai sus, am întâlnit și cazuri de perseverență și speranță, în Municipiul Sfântu Gheorghe numărul magazinelor mici fiind tot mai scăzut. Ideea acestui material a pornit de la o întrebare pe care mi-am adresat-o adesea: „Cum de mai rezistă magazinul ăsta?” Sunt magazine mici pe care le vizitez de câteva ori pe săptămână, unele periodic, iar altele deloc.
Pentru a culege informații despre acest subiect, am intrat în câteva magazine, în unele „bătea vântul”, iar în altele am stat la coadă. În unul dintre magazine, doamna de după tejghea era mirată de subiectul pe care îl prezentam, așadar, din spate, a apărut patronul, un domn cu părul cărunt și mustață, care mi-a spus, pe scurt, că în ultimii ani, cele două magazine pe care le deține, poziționate aproximativ față-n față, sunt tot mai greu de întreținut, iar numărul de clienți este tot mai scăzut. Cred că cele două magazine sunt printre puținele care ne mai aduc aminte de magazinele anilor `90, chiar și începutul anilor 2000, fațada, interiorul, mobilierul, toate sunt în stilul acelor ani. Pesemne că proprietarul a renunțat la ideea de a mai investi în cele două. La „polul opus”, dar în același subiect, am întâlnit oameni plini de speranță.
Pe domnul Anton l-am întrerupt din muncă, era ocupat cu marfa atunci când am intrat în magazin. Magazinul său este unul mic ca dimensiuni, dar divers ca marfă. A fost singurul proprietar de magazin care și-a întrerupt munca pentru a-mi răspunde cât mai detaliat la câteva întrebări. Cunosc magazinul de mulți ani, mi-a atras atenția și a rămas în mintea mea de prin 2012, când i-am trecut pragul pentru prima dată și am descoperit o imagine care mie nu-mi era comună până în acel moment, rafturi goale. Acele rafturi goale mi-au rămas întipărite în minte, o perioadă nu am mai trecut pe acolo, crezând că se va închide, iar după aproximativ un an și jumătate, am descoperit că magazinul încă există, iar rafturile sunt pline și uneori e coadă.
Povestea sa este una interesantă, dar cu un început comun pentru fiecare român ce a prins căderea comunismului. Imediat după 1989, în România au apărut afaceri tot mai diversificate, era un moment prielnic să apari pe piața românească, românii cumpărau orice. La fel a început și domnul Anton, cu dorința de a-și deschide un mic butic.
„Sunt în domeniu din 1994, atunci era o perioadă foarte prielnică din toate punctele de vedere. Am avut mai multe puncte de lucru, în piețe. Apoi, printr-un credit luat de la Banca Dacia Felix, care a dat faliment, am început cu un TEC, celebrul dozator de suc. Așa se începea o afacere mică, pe cont propriu, în România, fără sponsorizări și fără bani strânși pentru că nu aveai de unde, în perioada comunismului toți eram salariați, salariul era fix.” – a povestit domnul Anton, proprietarul magazinului.
Magazinul său este poziționat în prezent între două rețele de magazine, ambele foarte cunoscute și utilizate de către cetățeni. Însă până în 2005, când a apărut primul supermarket în oraș, acesta nu a avut griji prea mari asupra numărului de clineți. Pentru fiecare propietar de magazin, venirea unui supermarket a reprezentat motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, și după apariția primului supermarket, oamenii au continuat să-și dezvolte afacerea, fiecare păstrându-și clienții cum a știut mai bine. Problemele au început să apară pentru domnul Anton, atunci când în preajma lui a apărut un nou supermarket.
„Au fost și perioade critice, prin 2012-2013, am fost nevoit să fac non-stop ca să mă redresez, astfel vreo doi ani de zile am avut non-stop, a fost singura soluție de moment. Mi-au trebuit cam doi ani, ca să mă redresez, să-mi revin puțin. Mai apoi am introdus un serviciu de plăți a facturilor, am început să găsim soluții de supraviețuire, să punem accent pe relația cu clienții. Sunt soluții prin care rezistăm pe piață.” – a mai spus proprietarul.
Cu toate acestea, chiar dacă au fost descoperite soluții prin care mica afacere să-și revină, nu a fost suficient. Ca în orice domeniu, e nevoie de sacrificii și multă implicare, iar pentru cei doi, mare parte din cele 24 de ore ale zilei sunt ocupate de munca pentru magazin.
„E o afacere care necesită multe sacrificii, multă implicare, suntem aici și eu și doamna toată ziua, iar atunci când nu suntem în acest loc, suntem plecați după marfă. Pot spune că plătim prețul, dar desigur, există și satisfacții. Satisfacția e că sunt lucruri făcute cu mâna noastră, cu priceprea și implicarea noastră. Soluții sunt, există și proiecte prin care poți beneficia de diferite elemente ajutătoare, important e să te documentezi, să pregătești ce e necesar și să-ți dai interesul. Nu pot să spun că m-am plictisit vreodată, mereu au existat situații și soluții pentru acestea.” – a afirmat posesorul micului magazin, domnul Anton.
Clienții magazinelor din cartierele municipiului sunt diversificați, dacă dimineața întâlnim preponderent vârstnici, după-amiaza magazinele sunt pline de cei ce ies de la muncă, iar seara media de vârstă scade, tinerii fiind mai prezenți decât celelalte categorii de vârstă. Motivele pentru care oamenii aleg încă să treacă prin aceste magazine sunt diverse: unii aleg să meargă la magazinul de la colțul blocului pentru că e mai aproape, alții din obișnuință, unii datorită faptului că s-au împrietenit cu personalul magazinului, iar alții pentru că, suprinzător, identifică în micile magazine produse diferite față de cele din supermarket.
„Îmi e mai simplu să intru în magazinul de lângă bloc, în general găsesc și aici ce am nevoie, magazinele astea sunt de obicei pentru produse tipice, pâine, apă, țigări, produse de care au nevoie oamenii în general, doar pentru cantități mai mari, merg la supermarket. Uneori vreau să evit cozile de la supermarket, pentru o pâine nu are rost să aștept la coadă, de aia prefer să vin aici.” – ne-a spus un client.
Să reziști pe o piață în care concurența este tot mai mare pe zi ce trece, este un adevărat succes, chiar dacă acest fapt presupune sacrificii mari, să-ți dedici timpul și mare parte din viață pentru afacerea personală. Problemele pe care le întâmpină proprietarii de magazine mici sunt întâlnite și la nivel mai înalt, pe piață dându-se „o adevărată luptă” pentru a câștiga un număr cât mai mare de clienți. Concluzia este una destul de simplă și firească, și-anume: în orice domeniu ai activa, reziști doar printr-o stare pozitivă generală, sacrifcii și multă muncă. În prezent, majoritatea proprietarilor magazinelor mici, din cartiere, sunt oameni în vârstă, persoane ce au intrat pe piață după 1989 și care au supraviețuit în timp prin soluții proprii. În acea perioadă, era o afacere profitabilă, în prezent, puțini sunt cei ce încearcă acest domeniu. Magazinele de cartier sunt tot mai puține, unele vor rezista, altele vor rămâne în memoria foștilor clienți. Totul depinde de client și vânzător.
Cosmin Teodor IOSUB
