După 1989 realităţile din ţara noastră s-au schimbat în ritm alert şi hotărându-ne să intrăm şi noi „în rând cu lumea”, adică în rând cu lumea capitalistă, a început şi în România sarabanda reformelor cu orice preţ, căci întâi de toate trebuia distrus „vechiul”, chiar dacă era bun, şi construit „noul”, chiar dacă era rău. Ce-a mai urmat, ştiţi şi dumneavoastră…
. . Şi ne găsim acum în 2015, ca să constatăm că după 25 de ani de zbucium şi vânzoleală încercata noastră ţărişoară, chiar dacă s-a mai schimbat la faţă, rămâne tot bolnavă şi măcinată de viermii care o rod pe dinăuntru asemenea cariilor care distrug lemnul. Şi nu se putea, în drumul nostru spre „capitalismul sălbatic”, chiar dacă-l numim „democraţie”, să nu avem şi noi „mafioţii noştri” şi nu numai că-i avem, dar chiar am putea da lecţii şi iatalienilor cu tradiţie în acest domeniu.
„Mafia” originală, adică cea din Sicilia, avea sensul de „asociaţie teroristă secretă care practică şantajul şi asasinatul”, iar prin extensie înseamnă „grup de indivizi cu preocupări dubioase” (cf. Noului dicţionar universal al limbii române, p.768). Desigur, noi ne aflăm în România, unde noţiunii „mafia” i se potriveşte mai bine al doilea sens al cuvântului: „grup de persoane legate între ele prin preocupări comune, care îşi apără cu orice mijloace interesele (meschine)”, de fapt interese împotriva societăţii, prin acţiuni care duc la subminarea economiei naţionale şi la dereglarea vieţii sociale, pentru că în drumul lor spre îmbogăţire prin înşelăciune, violenţă, teroare, inginerii financiare, afaceri cu statul, furturi, mită şi alte metode ştiute şi neştiute, nimic nu le stă în cale. Aceste adevărate „clanuri mafiote” s-au infiltrat adânc în societatea românească şi practicând şantajul, ameninţarea, relaţiile cu oameni influenţi sau cu funcţii în instituţiile statului câştigă o mulţime de bani nemunciţi, îşi construiesc vile şi palate, umblă în limuzine ultramoderne, fac nunţi şi petreceri de pomină şi duc o viaţă de huzur, sfidând astfel poporul, oamenii de bună credinţă. Ceea ce este mai rău e faptul că uneori aceşti prădători lucrează mână în mână cu autorităţile, deci chiar dacă sunt arestaţi, după un timp sunt din nou în libertate şi-şi văd nestingheriţi de treaba lor obişnuită. Nu contestăm faptul că în ultimii ani DNA-ul a început să-i cam „culeagă”, dar mai e departe până când biata Românie se va însănătoşi fizic şi moral, căci Răul a ajuns sus de tot.
Pentru cuvântul „cimitir” nu mai e nevoie de explicaţie căci cu toţii ştim ce înseamnă şi e bine să nu ajungi acolo, dar când îţi vine ceasul totuşi trebuie să te duci…, dacă găseşti vreun loc liber şi dacă ai destui bani să-l cumperi, căci chiar şi acolo s-au instalat… mafioţii! Într-una din seri am surprins o dezbatere televizată despre „mafia cimitirelor”, şi auzind ce sume se vehiculează pentru a obţine „custodia” unui cimitir (a se citi „funcţia de şef la Administraţia cimitirului/cimitirelor”) şi ce încrengături mafiote există şi în această „afacere cu moartea”, îţi vine să nu mai mori deloc. Când vezi că totul se vinde şi se cumpără, mai nou de la Primărie, te-apucă groaza gândindu-te cât de mult am decăzut. Aşadar, mafioţii noştri au ajuns demult şi la cimitir, dar foarte vii şi puşi pe căpătuială, căci Viaţa ca şi Moartea nu e decât o Marfă…
Într-o ţară în care Primarul, ales de popor să conducă o comunitate şi s-o ducă la prosperitate, „taie şi spânzură”, adică are „pâinea şi cuţitul” în mână, dacă nu devine zbir, mafiot sau şovin, atunci este un om de treabă şi-şi îndeplineşete misiunea cu cinste, însă există şi „lupi îmbrăcaţi în blană de oaie”, care atunci când se văd la stână se înfruptă din toate. Nu vorbim aici nici despre primarul Oprescu, nici de primarul Popescu sau Mazăre, ci despre o anumită categorie de primari care, la fel ca şi în alte domenii, în loc „să sfinţească locul” îl spurcă precum pupăza pe ouă clocite. Să luăm de pildă situaţia unei şcoli dintr-un sat românesc, o şcoală care încă nu are autorizaţie de funcţionare sau o şcoală unde reparaţiile nu sunt gata la 14 septembrie ori o şcoală care încă nu are terminat acoperişul. Ce-a păzit domnia sa Primarul până acum?! Într-o localitate mai mică sunt doar câteva instituţii ale statului, respectiv Primăria, Biserica, Şcoala, Poliţia. Primarul are obligaţia să organizeze şi să vegheze asupra viaţii sociale a comunităţii, şi cum cu Biserica şi Poliţia nu prea are treabă, rămâne Şcoala, şi atunci ne întrebăm de ce primarul respectivei localităţi nu ştie ce se întâmplă în ograda sa, de ce nu s-a interesat de nevoile şcolii, în ce relaţii se află cu directorul instituţiei de învăţământ, cum s-au alocat fondurile? Bineînţeles că la fel de vinovat este şi directorul şcolii, iar dacă o şcoală nu este gata să-şi primească elevii în bune condiţii la început de an şcolar, atunci ar trebui aspru sancţionaţi şi directorul şi primarul. Până când nu se va întâmpla acest lucru, nu se va schimba situaţia în ţară. Nu ajunge doar să arătăm cu degetul şi să ne plângem, trebuie aplicată Legea şi cine greşeşte să plătească, chiar dacă este vorba de funcţiile mai mici ori de cele mai înalte funcţii în stat. Dacă vom lăsa răul să se extindă, nu vom reuşi niciodată să ieşim la liman, şi vom vorbi mereu numai despre mafioţi, cimitire şi primari corupţi sau incompetenţi…
Mihai Trifoi
