Interviu cu cpt. Dragoş Baltariu, unul dintre jandarmii covăsneni întors din Misiunea în Kosovo.
După cum se ştie, de mai mulţi ani militari în uniforma bleu-jandarm din cadrul Detaşamentului de Misiuni Internaţionale al Jandarmeriei Române acţionează sub egida U.E. în Provincia Kosovo, pentru menţinerea păcii. Au fost până acum mai mult de zece contingente care au executat misiuni specifice în acea zonă din Balcani cu echilbru social-politic volatil. Prestaţia militarilor noştri în teatrul de operaţii internaţional a fost mereu apreciată pozitiv, atât de reprezentanţii O.N.U., care au acordat în fiecare an luptătorilor români medalia „În serviciul păcii”, cât şi de reprezentanţii Eulex, ce i-au decorat pe jandarmi în semn de recunoaştere a profesionalismului dovedit pe timpul execuării misiunilor.
Şi militari din judeţul Covasna au făcut faţă cu brio misiunilor de pace din Balcani
Am relatat de mai multe ori în paginile „Mesagerului” că şi din judeţul Covasna au plecat jandarmi în Kosovo, ultimii doi dintre aceştia fiind căpitanul Dragoş Baltariu şi plutonierul Radu Vatamanu, ce şi-au încheiat stagiul în această vară, predând ştafeta unui nou contingent. Pentru că au lucruri interesante de relatat, i-am invitat să ne povestească despre interesanta experienţă prin care au trecut fiecare dintre ei. Astăzi ne este invitat cel mai mare în grad, dar şi ca vârstă – căpitanul Dragoş Baltariu, urmând ca într-un material viitor să relatăm şi opiniile plutonierului Radu Vatamanu.
O scurtă biografie
Tânărul ofiţer Dragoş Baltariu are 32 de ani şi este căsătorit. A absolvit Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, la arma jandarmi, promoţia 2002, iar apoi a urmat cursuri de pregătire profesională. Până în prezent a deţinut funcţii de comandant de grupă AT, specialist în materie de Tactică a Intervenţiilor şi de Restabilire a Ordinii Publice, comandant de detaşament mobil, instructor militar şi monitor de intervenţie profesională. Cariera de până acum i-a fost încununată prin participarea în Provincia Kosovo, în cadrul Detaşamentului de Misiuni Internaţionale al Jandarmeriei Române. Acolo a executat felurite misiuni specifice de menţinere a păcii în cooperare cu forţe multinaţionale, sub egida Uniunii Europene. Nu de mult s-a întors acasă, viu şi nevătămat – cum se spune – împărtăşindu-ne câteva din impresiile trăite acolo.
Şase luni de muncă asiduă
– Aşadar, suntem numai… ochi şi urechi!
– Ce să vă spun? După şase luni de muncă asiduă, de eforturi şi încercări nenumărate prin care am trecut împreună cu camarazii de arme, ne-am întors cu bine în ţară cu toţii. Fără a zice vorbe mari, consider că prestaţia noastră ca militari-jandarmi a dovedit bunul nostru nivel profesional. Am muncit însă mult ca să obţinem un calificativ onorant. Cu dăruire şi speranţă, seriozitate şi disciplină am încercat să facem faţă obstacolelor, străduindu-ne să ducem la bun sfârşit ceea ce am început. După efectuarea stagiului am revenit bucuroşi în patrie, fericiţi la familiile noastre.
– Şi în ceea ce vă priveşte strict personal, ce ne puteţi spune?
– Am avut sarcina de a conduce o formaţie de jandarmi numită „Plutonul Charlie”, după standardele militare internaţionale. Împreună cu subordonaţii am alcătuit o familie unită, la greu şi la bine. Pentru mine misiunea aceasta, de o factură aparte, a reprezentat un bun prilej de a-mi testa limitele, capacitatea şi puterea de sacrificiu. Privită din exterior de către un simplu cetăţean, activitatea noastră cotidiană poate părea ceva simplu, chiar… inutilă! Dar din interior, vă asigur că este cu totul altceva. Pentru mine un moment emoţionant l-a constituit, de fiecare dată, ceremonia înălţării Drapelului naţional, în acordurile Imnului. Departe de ţara natală, într-un climat cu potenţial exploziv din punct de vedere interetnic, a fost ceva înălţător. Am avut o satisfacţie sufletească deosebită, aşa cum am văzut că au campionii când se intonează Imnul României. Noi, jandarmii români ne-am făcut datoria şi am contribuit la păstrarea liniştii şi siguranţei cetăţenilor din acea zonă agitată a Balcanilor.
Militar covăsnean într-un teatru de operaţii străin
– Practic, ce a însemnat pentru dv. Kosovo?
– E destul de greu de exprimat ce simte un militar când pleacă într-un teatru de operaţii, departe de casă, de cei dragi, de prieteni. Însă, te acomodezi repede cu noua situaţie şi te străduieşti să-i faci faţă. Eu m-am simţit mândru că sunt român, că reprezint cu cinste Jandarmeria Română. În fond, România! Împreună cu colegii, prin tot ceea ce am făcut, am fost de foarte multe ori apreciaţi, făcându-se să se vorbească despre militarii români, la superlativ.
– Fireşte, pericolele nu au lipsit…
– Se înţelege. Erau la tot pasul, nu ştiai ce se poate întâmpla.
Curaj şi un dram de… nebunie
– Vorbim aici de curaj?
– Da. Dar şi de un dram de… nebunie! Pe care trebuie să-l ai ca militar, atunci când pleci de acasă într-o misiune riscantă. Abia la întoarcere, când am lăsat cu bine totul în urmă, ştiind că am executat corect îndatoririle, te cuprinde un sentiment aparte de împlinire. E minunat să ştii că şi tu ai pus umărul la menţinerea păcii în lume. O pace adesea fragilă, de care trebuie să ne îngrijim cu toţii. Am învăţat din “lecţia Kosovo” că nu trebuie să fim indiferenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
– Înţelegem că a venit la final şi o recunoaştere oficială a bunei prestaţii a jandarmilor români acolo?
– Aşa este. Medalia primită, “Common Security and Defense Policy”, reprezintă răsplata muncii noastre.
– Felicitări şi noi succese profesionale!
– Vă mulţumesc.
Horia C. Deliu
